Sistemul elveţian al democraţiei directe

Referendumul intitulat "Bani Suverani", care se va ţine la 10 iunie 2018, în Elveţia, este rezultatul unei "Iniţiative populare" - o formă constituţională de mobilizare a elveţienilor, în vederea modificării constituţiei.

Constituţia elveţiană defineşte în detaliu toate domeniile supuse legislaţiei federale. Orice nu este menţionat în mod explicit este lăsat la legislaţia cantoanelor (state federale). Prin urmare, este necesar să se actualizeze din când în când constituţia, pentru a ţine cont de schimbările din societate şi de tehnologie care necesită soluţii standardizate în întreaga ţară.

Constituţia elveţiană poate fi schimbată numai dacă o majoritate largă a electoratului este de acord într-un referendum şi dacă electoratul majorităţii cantoanelor este de acord. Acestă din urmă condiţie este uneori mai dificil de îndeplinit, deoarece înseamnă că electoratul destul de conservator al cantoanelor rurale mai mici trebuie să fie convins, de asemenea.

Toate legile federale sunt supuse unui proces de trei până la patru etape:

1) Un prim proiect este elaborat de experţi din administraţia federală.

2) Acest proiect este prezentat unui număr mare de personae, într-un fel de sondaj de opinie formalizat: guvernele cantonale, partidele politice, precum şi multe organizaţii neguvernamentale şi asociaţii ale societăţii civile pot să comenteze proiectul şi să propună schimbări.

3) Rezultatul este prezentat comisiilor parlamentare specializate ale ambelor camere ale parlamentului federal, discutate în detaliu în spatele uşilor închise şi dezbătute în final în şedinţele publice ale ambelor camere. Membrii parlamentului iau în considerare rezultatele pasului nr. 2, deoarece, dacă nu reuşesc, pasul nr. 4 va fi inevitabil.

4) Electoratul are drept de veto asupra legilor: dacă cineva poate găsi în jur de 50.000 de cetăţeni care semnează o formă care solicită un referendum în termen de 3 luni, trebuie să aibă loc un referendum. Legile trebuie doar să găsească o majoritate a electoratului naţional pentru a promova un referendum, iar nu doar majoritatea cantoanelor. Referendumurile privind mai mult de o duzină de legi pe an nu sunt neobişnuite în Elveţia.

În timp ce referendumurile privind bugetele nu sunt posibile la nivel federal, acestea sunt uzuale la nivel comunitar, dar depinde de cele 26 de constituţii cantonale, indiferent dacă sunt obligatorii, facultative sau deloc posibile.

Numărul de cetăţeni care pot solicita un referendum cantonal sau comunitar depinde de mărimea electoratului corespunzător, iar ca regulă generală, o proporţie de aproximativ 1% din totalul cetăţenilor este uzuală.

Iniţiativa populară: 100.000 de cetăţeni (aproximativ 2,5% din electorat) pot cere schimbarea constituţiei prin semnarea unui formular. Parlamentul federal este obligat să discute iniţiativa, poate decide să recomande ori să respingă iniţiativa sau poate propune o alternativă. Indiferent ce aleg să facă, toţi cetăţenii vor decide, în final, într-un referendum dacă să accepte iniţiativa, propunerea alternativă sau să rămână fără schimbare. (cf. http://direct-democracy.geschichte-schweiz.ch/)