Şoaptele privind o nouă relaxare monetară în SUA se vor transforma în strigăte

Dolarul a scăzut în ultimele zile până la minimul ultimelor două luni, pe fondul primelor "şoapte referitoare la o nouă relaxare a politicii monetare din Statele Unite", după cum scrie Reuters.

Dar de ce şoapte şi de ce relaxare? Oare nu toate prognozele din lunile recente arătau că Federal Reserve este gata să treacă la normalizarea politicii monetare, iar primul pas ar fi fost creşterea dobânzii?

Din păcate pentru planurile cincinale de creştere, realitatea economică este cu totul alta. James Rickards, autorul cărţilor "Războaiele valutare" şi "Moartea banilor", descrie pe contul său de Twitter disonanţa cognitivă a pieţelor: "acţiunile cresc deoarece Fed-ul a amânat creşterea dobânzii, însă amânarea se datorează apropierii recesiunii".

Rickards a prognozat încă de anul trecut că Fed-ul nu va creşte dobânda de politică monetară în 2015, iar ultimele evoluţii economice l-au determinat să mute orizontul unei eventuale creşteri a dobânzii în a doua jumătate a anului viitor.

Datele macroeconomice recente din Statele Unite arată o contracţie a activităţii din industria prelucrătoare şi evoluţia cu mult sub aşteptări a indicatorilor referitori la încrederea şi consumul populaţiei. Niciunul dintre aceşti indicatori nu constituie, însă, un imbold mai mare pentru banca centrală americană decât ultimele rezultate raportate de Goldman Sachs.

Conform unui articol Bloomberg, GS a înregistrat cele mai scăzute venituri din ultimii doi ani în T3 2015, pe fondul declinului accentuat al veniturilor din tranzacţionare.

Va "îndrăzni" Fed-ul să strice, în aceste condiţii, o "petrecere" animată de tot mai puţini participanţi? Desigur că nu, mai ales în condiţiile în care oficiali ai Băncii Centrale Europene îşi declară deschis ignoranţa.

"O creştere a dobânzii în Statele Unite ar avea repercursiuni globale mai mari decât în trecut, deoarece situaţia economică s-a schimbat, iar băncile centrale nu au experienţa ieşirii dintr-un regim al dobânzilor zero", a declarat Vitor Constancio, vicepreşedintele BCE, conform unei ştiri Reuters.

În cadrul unei conferinţe din Hong Kong, Constancio a mai precizat că "băncile centrale trebuie să înveţe prin experimentare", deoarece "nu înţeleg pe deplin cum vor reacţiona economiile şi pieţele".

În opinia sa, "o creştere a dobânzii din SUA ar avea un impact mai mare decât în trecut, deoarece pieţele emergente, în special China, sunt mult mai integrate în economia globală, iar fluxurile transfrontaliere de capital au crescut".

Interesantă abordarea oficialilor BCE, dar cum rămâne cu responsabilitatea şi costurile aferente acestor "experimente"? Oare nu ne-au primis băncile centrale că ştiu ce fac şi nu trebuie să punem la îndoială competenţa şi buna lor voinţă?

Ei bine, băncile centrale tocmai sunt pe cale să demonstreze, chiar şi celor mai înfocaţi susţinători, că nu ştiu ce fac. Contează? Nu, deoarece nu există, chiar şi în cele mai dezvoltate "democraţii", un cadru legal pentru tragerea la răspundere a instituţiilor monetare centrale. În numele "independenţei", desigur.

Astfel, conducătorii băncilor centrale pot să privească detaşat ceea ce scria Reuters recent: "şansele unei creşteri a dobânzii în viitorul apropiat s-au evaporat, pe fondul unui şir de date statistice dezamăgitoare în Statele Unite".

Intenţionat sau nu, Vitor Constancio a subliniat şi adevărata natură a actualei faze a crizei globale: "pe fondul datoriilor în dolari create la nivel global, fără elementele necesare asigurării lichidităţii, suntem încă departe de a avea un creditor de ultimă instanţă adecvat timpurilor noastre".

În aceste condiţii, nu trebuie să ne mire că motoarele tiparniţelor sunt "încălzite" din nou, iar "şoaptele" referitoare la o nouă relaxare a politicii monetare, nu doar în Statele Unite, se vor transforma, foarte curând, în strigătele celor care doresc să se înece în valul de lichiditate, astfel încât să evite moartea prin asfixiere.