Stabilitatea şi pastila fericirii

În romanul "Minunata lume nouă" al lui Huxley, din 1932, omul este dez-umanizat treptat şi sigur, în numele stabilităţii şi al progresului. Controlorii lumii minunate şi noi acţionează cu disperare contra oricărei schimbări, de teamă că schimbarea ar submina stabilitatea.

Individualitatea şi natura umană sunt suprimate. Fiinţele supuse acestui proces de aplatizare şi diluare în mulţime sunt private de orice emoţie, prin consumul permanent de pastile de fericire (soma). Singura emoţie care le este permisă: fericirea chimic indusă.

Toată comunitatea are roluri fixe, imposibil de schimbat. Nimeni nu are voie să îşi depăşească în vreun fel condiţia prestabilită - nu există ascensor social în muşuroiul de furnici. Nu există proprietate, nu există cariere profesionale, nu există concurenţă.

Iubirea şi compasiunea sunt interzise. Nu există nici măcar cupluri legate afectiv - toată lumea poate să aibă oricând, orice partener sexual doreşte. Reproducerea nu se realizează pe cale naturală, ci în ferme unde se fabrică la infinit clone ale aceloraşi persoane ne-simţitoare care au intrat în experiment cândva, la originea minunatei lumi noi. Evident, nu există familie (formată din tată, mamă, fraţi, surori, bunici). Iubirea familială este considerată cea mai rea emoţie, căci este cea mai puternică şi, deci, dăunează stabilităţii.

Pentru a combate tentativele de legare a unor relaţii bazate pe compasiune, copiii sunt "educaţi" încă de la vârste fragede să se angajeze în relaţii sexuale libere. Copiii sexualizaţi de la vârste fragede sunt privaţi de orice şansă de a înţelege vreodată adevăratul sens al iubirii şi al compasiunii.

Copiii sunt programaţi să fie supuşi şi să accepte să fie captivi ai muşuroiului stabilităţii prin sistemul de educaţie. De fapt, sistemul de educaţie nu este un loc unde copiii să capete informaţii şi să înveţe cum să trăiască. Este un loc unde copilul este programat, încă de la vârsta de bebeluş, să se comporte conform planului controlorilor.

Este un truism să spui că cei mai vulnerabili la manipulare sunt copiii. Controlorii minunatei lumi noi utilizează inocenţa copiilor pentru a alimenta permanent roţilele programării mentale prin maşina de golit pe dinăuntru pe care ei o numesc societate. Guvernul utilizează chiar hipnopedia, un tip special de programare care se desfăşoară în somn, deci chiar şi visele sunt programate şi manipulate. În cazurile frecvente în care omul dă semne că ar putea să redevină natural şi să iasă din canoanele programării, guvernul utilizează terapia de şoc pentru a-l readuce la stare stabilă şi ... fericită.

Emoţiile sunt combustibilul motorului care îl conduce pe om să acţioneze pe aripile unui vis sau în virtutea unei credinţe, a unei pasiuni, a unui mit ori a încrederii în ceilalţi oameni şi în viitor. Emoţiile sunt resorturi individuale, irepetabile, care îl influenţează copleşitor pe om. Nicio forţă exterioară mundană nu poate fi prea mare emoţionalitatea unui om. Tiparele sunt inaplicabile emoţiilor. De aceea, pentru predictibilitate şi stabilitate trebuie suprimate. Chiar şi supunerea şi sclavia sunt generate de emoţii, cum ar fi frica sau speranţa unui beneficiu ulterior. De aceea, trebuie eliminate prin pastilele de fericire (soma).

Emoţiile pot cauza neplăceri, dezordine, instabilitate, libertate şi, în consecinţă, sunt interzise, pentru că ar răpi şansa clonelor fericite de a trăi veşnic tinere şi fericite - hapilly ever after ...

Stabilitatea poate fi atinsă şi menţinută dacă toată lumea arată şi gândeşte la fel. Exact ca roboţii sau ca avatarurile digitale.

De aceea, literatura este interzisă - naraţiunea este modul cel mai simplu în care omul poate învăţa, întrucât pune informaţia într-un context emoţional şi cronologic, evocând istoria şi anticipând viitorul, prin ideal şi visare. Dar fiecare simte lumea şi timpul diferit.

Istoria este interzisă, căci poate determina omul să îşi pună întrebări despre ceea ce este şi ceea ce poate deveni.

Religia este, de asemenea, interzisă, întrucât credinţa într-o realitatea transcendentală, într-o fiinţă mai înaltă care a creat lumea după chipul şi asemănarea sa, poate naşte ideea de libertate. Dacă Dumnezeu este responsabil cu crearea lumii, toţi avem vocaţia de a reveni în dimensiunea Sa, iar asta ne face liberi faţă de servituţile şi automatismele lumii de azi şi de aici, adică mundanului. Nu poate exista niciun stăpân al lumii materiale şi niciun controlor al cărnii sau al minţii de vreme ce există posibilitatea mântuirii şi a ascensiunii într-o lume mai bună, unde toţi suntem liberi. Dar clonele nu sunt creaţii ale lui Dumnezeu, ci ale omului care a vrut stabilitatea şi fericirea artificială eternă. Toate clonele sunt amalgamate într-o mulţime de fiinţe fără chip, fără voce şi fără suflet, în numele stabilităţii şi al progresului. Ele nu pot concepe şi trăi credinţa.

Era să uit - clonele sunt permanent menţinute în stare de distracţie şi de petrecere, pentru a fi împiedicaţi să vadă şi să gândească ceea ce se înâmplă în jurul lor, în faţa ochilor lor, la doi paşi de urechile lor. De fiecare dată când apare o scânteiere de individualitate sau o întrebare, clonele sunt obligate să înghită o pastilă de calmare şi fericire (soma).

În Minunata lume nouă nu există război, boala e rară, decesele nu contează. Nici conflict social nu pare să existe. Dar merită? Priviţi preţul acestei stabilităţi şi al progresului: iubirea, libertatea, familia, istoria, credinţa şi arta au dispărut.

De ce am pus în pagină aparent plicticoasele remarci de mai sus?

Pentru că această distopie nu este la distanţă de sute de ani de noi. Este la doi paşi de noi. Această distopie este azi, este aici.

Stabilitatea a devenit nouă dictrină politică. Progresul, noua religie.

Ultra-bogaţii lumii aleargă după nemurire, fie prin tehnici de prelungire a vieţii, fie prin tehnologii de auto-clonare, timp în care, cu continente de bani sustraşi de la noi, oamenii de rând, îşi construiesc buncăre atomice care să îi salveze de apocalipsă (regizată chiar de ei înşişi).

Reţelele de socializare şi platformele de vânzări ne-au transformat în "produse predictive". Ne cunosc mai bine decât ne ştim noi înşine şi, de aceea, nu doar că ne consideră previzibili şi stabili - ei ne şi supun unui permanent proces de (re)modelare, ca pe nişte figurine de platilină.

Şi, să nu uit, stăm pe smarphone sau în alt mod în lumi digitale şi pe reţele de socializare unde aşteptăm cu înfrigurare să vedem câte like-uri am mai primit în ultimele 15 secunde.

Am ajuns toţi suspecţi de boală şi de depresii - deci, trebuie să ne îndopăm cu pastile de calmare şi de fericire, iar periodic să ne "imunizăm" cu tot felul de seruri experimentale. Nu este nevoie doar de soma - îngurgităm munţi de pastile de ucis durerea şi de antibiotice care nu ne mai vindecă de nimic.

Copii nu mai sunt educaţi în şcoli, ci sunt programaţi să ajungă roţiţe ale mecanismului de supunere şi manipulare pe care încă o numim societate. Consumatori. Personaje ale jocurilor online şi avataruri ale lumilor digitale. Educaţi sexual de la 5-9 ani, programaţi să devină mâine bărbat, poimâine copac, răspoimâine pisică. Destinaţi să fie plante în ghiveciuri cu rotile, care pot fi mutate oriunde este nevoie de ei ca decor, căci nu au rădăcini înfipte în pământ. Entităţi fără chip, fără nume, fără număr, fără viitor.

Familia este descurajată, la fel şi natalitatea.

Tradiţia, cultura şi credinţa sunt declasate ca "medievale". Arta devine un instrument de deconstrucţie a omului, de demolare, pentru a fi reconstruit "mai bine".

Naţiunea şi sentimentul de apartenenţă sunt dezavuate şi blamate.

Iar libertatea redevine o excepţie, combătută, paradoxal, în numele "libertăţii" lucrătorilor stupului, aflaţi sub controlul permanent al viespei malefice care se declară regină...

Totul, în numele stabilităţii şi al progresului ...

Iată de ce trebuie neapărat, dar neapărat, să asiguraţi stabilitatea acestei minunate lumi noi pentru cel puţin 30 de ani de acum încolo supunându-vă şi înghiţind de bună voie soma.