STUDIU COFACE: Paradoxul insolvenţelor în Europa: miracol şi miraj

Criza economică determinată de pandemia de COVID-19 a generat insolvenţe în Franţa şi în întreaga zonă euro. Însă, în 2020, şi chiar dacă impactul real al crizei COVID-19 a rămas incert, numărul de insolvenţe a scăzut în toate marile economii europene. Potrivit cercetărilor efectuate de Coface, diferenţa dintre deteriorarea preconizată a sănătăţii financiare a companiilor şi numărul insolvenţelor sugerează că există un număr mare de "insolvenţe ascunse" care au fost amânate, mai degrabă decât prevenite.

Acest lucru sugerează că, atât în Franţa, cât şi în Europa, există un număr mare de companii neviabile a căror închidere este doar o chestiune de timp.

O tendinţă similară în principalele ţări din zona euro

În Franţa, soarta a 22.000 de companii rămâne nerezolvată: se aşteaptă ca aceste "insolvenţe ascunse" să se concretizeze treptat până în 2022. Coface estimează că numărul "insolvenţelor ascunse" este de 8.600 în sectorul construcţiilor, 1.800 în comerţul cu amănuntul, 1.500 în industria prelucrătoare, 1.200 în servicii de afaceri şi 800 în transporturi. Până în prezent, deşi criza economică a afectat sectoarele în mod inegal, numărul insolvenţelor a scăzut, inclusiv în sectoarele care se află în stagnare de câteva luni. În mod similar, toate regiunile franceze au înregistrat o scădere clară a numărului de insolvenţe în 2020, variind de la 34% în Bretania la 49% în Corsica. În Franţa, fără Fondul de Solidaritate al ţării, rezultatul operaţional al sectorului de ospitalitate şi catering s-ar fi contractat cu aproximativ 109%, în loc de 17%. Impactul insolvenţelor asupra pierderilor de locuri de muncă a fost totuşi limitat la 126.000, cel mai scăzut nivel din 2006.

În Germania, Coface estimează că numărul insolvenţelor ascunse este cu 21% sub nivelul din 2019 (la aproximativ 3.950 de insolvenţe). La începutul pandemiei, Coface se aştepta ca insolvenţele să crească cu 9% în 2020, dar au ajuns să scadă cu 15%. Acest rezultat se datorează parţial guvernului german care a impus temporar un moratoriu asupra procedurilor de insolvenţă pentru a acorda timp măsurilor de stimulare să intre în vigoare. Cu toate acestea, sectoarele metale şi auto, ambele aflate în recesiune cu mult înainte de pandemie, au înregistrat o creştere a insolvenţelor comparativ cu 2019.

În Spania, măsurile de sprijin s-au dovedit eficiente. De exemplu, în sectorul comerţului cu amănuntul, simulările Coface indică faptul că măsurile suplimentare au limitat scăderea profiturilor la -26% în al doilea trimestru, comparativ cu -67% dacă acestea nu ar fi fost puse în aplicare. Aceste măsuri nu au reuşit totuşi să prevină o creştere semnificativă a insolvenţelor în sectorul turistic, cu 90% an la an în a doua jumătate a anului 2020. La nivel global, insolvenţele ascunse spaniole sunt estimate la aproximativ 1.600 (34% din nivelul înregistrat în 2019).

În Italia, Coface estimează dimensiunea insolvenţelor ascunse la aproximativ 39% din nivelul lor din 2019 (sau 4.100 insolvenţe). Conform calculelor Coface, insolvenţele ar fi trebuit să crească cu 7%.

O perspectivă îngrijorătoare

Insolvenţele ascunse nu se vor manifesta în 2021 în totalitate. Continuitatea moratoriilor, a măsurilor de ajutor şi a sprijinului din partea băncilor vor fi decisive. Procesul de "recuperare" a insolvenţelor începând cu anul 2021 se va corela direct cu rata la care măsurile restrictive nu vor mai fi în vigoare, care la rândul ei va fi determinată de viteza cu care sunt lansate vaccinările. Acest proces va depinde, de asemenea, de disponibilitatea statelor de a continua să ofere sprijin, mai ales că majoritatea companiilor vor începe să ramburseze împrumuturile garantate de stat doar din 2022 (cum este cazul în Franţa, de exemplu).