Subiecte incomode

Astăzi, cîte ceva despre România! Ce e aceea, România? Bună întrebare! Nu cred că unul dintr-o mie de cetăţeni ai statului care poartă acest nume ar răspunde, cu sinceritate, că nu ştie răspunsul, ori că nu are un răspuns credibil! România e un stat!, ar fi probabil reacţia cea mai frecventă, dată de mai toată lumea cu aerul că doar un prost nu ştie atîta lucru şi doar un prost aflat într-o zi foarte rea ar putea să întrebe pe altcineva o asemenea neghiobie. O fi, dar şi Franţa, Rusia, Ucraina, Bulgaria, China, Germania sau Burundi sunt tot state! Genul proxim nu pare să fie de mare folos! Nici diferenţa specifică nu ne ajută mai mult, dacă nu cumva vrem să cădem la extremitatea ridicolului şi să spunem că România este un stat care se deosebeşte de toate celelalte prin aceea că e populat, locuit, utilizat, parazitat, prăduit şi distrus de "români", care la rîndul lor nu sunt nici franţuji, nici ruşi, nici ucraineni, nici bulgari, nici nemţi, nici burundezi, ci cu totul şi cu totul altceva, mai precis "români"!

Pentru mulţi, desigur, surprinzătoarea, dar cea mai pertinentă particularizare care ne duce către aproximarea unei definiţii a ceea ce este România, ca entitate, construcţie, structură instituţională de natură politică, este conceptul de specie, dacă nu "pe cale de dispariţie", atunci cu siguranţă "aflată în pericol de extincţie"! Injectaţi, amorţiţi, ba chiar drogaţi cu propaganda "eternităţii", "continuităţii" şi a "stabilităţii", cei mai mulţi dintre cetăţenii acestei ţări se culcă seara şi se trezesc în fiecare dimineaţă cu credinţa fermă, dar falsă, că România este, trebuie să fie!, ceva durabil, sigur, dacă nu chiar imposibil de distrus, desfiinţat, sau dizolvat! Eroare! Ca orice construcţie umană, şi aceasta poate fi, ba chiar a fost de cîteva ori în istoria ei modernă, refăcută, schimbată, înlocuită, remodelată, nu înainte de a fi fost aproape dizolvată, ori declarată juridic, decedată! "România" Unirii de la 1859 reprezintă, atît juridic, cît şi politic, doar realitatea "Principatelor unite". Un compromis istoric realizat pe fondul schimbării structurii de putere în zona orientală a Europei, proces în care Rusia, Imperiul Britanic şi într-o măsură mult mai mică, dar semnificativă, Franţa formează un triunghi competitiv şi instabil de putere. Oricine admite, fără mari dificultăţi sau ezitări, că statul născut la 1918, Regatul României, este o cu totul altă construcţie politică decît cea căreia îi succede. Şi existenţa lui ţine în bună parte de "un miracol", dar mai ales de schimbarea dramatică a structurii de putere în Europa, intervenită ca urmare a răsturnărilor provocate de primul război mondial şi de prăbuşirea Imperiului Habsburgic. Doar cîteva luni înainte de semnarea Tratatelor de la Versailles şi Trianon, realităţile războiului au pus serios sub semnul întrebării existenţa statului România, al cărui areal fusese redus la o bucăţică de teritoriu din Moldova, a cărui autoritate juridică, ori control prin legi, organisme administrative şi alte instrumente statale de guvernare, asupra restului, la zero! Nici statul constituţiei din 1938 nu este acelaşi cu cel de la 1918! Principiile enunţate în articolele 1 şi 2, care fac din România un stat naţional şi declară teritoriul său ca inalienabil, reprezintă o doctrină şi o viziune politică care nu erau cîtuşi de puţin prevalente doar două decenii mai înainte! După cum, cu siguranţă, nici statul născut în 1948, din violul puterii sovietelor asupra Regatului României şi ulterior asupra întregii societăţi constituite pe teritoriul statului numit România, nu este tot una cu entitatea statală care participase la teribilele înfruntări şi schimbări de soartă ale istoriei celui de al doilea război mondial. Statul creat prin Constituţia din 1991, cu excepţia numelui şi a graniţelor, nu mai are nici el mare lucru de a face cu cel prăbuşit în decembrie 1989, odată cu regimul pe care l-a ocrotit! Întregul complex al relaţiilor dintre stat şi societate a fost schimbat radical, chiar dacă etajul său politic nu a fost aşezat în formele canonice ale sistemelor democratice! Sub eticheta România, cel puţin în ultimii 100 de ani, au existat patru state diferite, radical diferite unul de celălalt. Faptul că nu suntem conştienţi de această realitate, ori că o considerăm prea puţin relevantă în raport cu continuitatea etichetei "România", este doar rezultatul sub-culturii politice, înăcrită de propagandă şi ideologie preocupată de falsificarea structurală a reprezentărilor sociale, cu care ne hrăneşte, exact de o sută de ani, lumea politică şi actorii ei, ajutată pe ici pe colo, prin punctele esenţiale, şi de breasla "istoricilor" avizi de funcţii şi privilegii politice!

De ce ar fi acest "amănunt" important astăzi, mai mult decît ieri?

Pentru că marile plăci continentale şi globale, ale puterii, s-au pus din nou în mişcare şi, ca de fiecare dată cînd se întîmplă acest lucru, nimeni nu scapă de consecinţe, cu atît mai mult nu scapă entităţile statale fragile, aflate în deficit structural şi cronic de securitate, a căror existenţă în formă şi conţinut a depins mai mult de reaşezarea raporturilor de forţă dintre marii actori geopolitici, decît de capacitatea lor proprie de a crea şi de a impune "Istorie". Pe axa Occident-Orient, entitatea statală numită România se află aşezată pe un fel de falie San Andreas a geopoliticii continentale. Faptul că, din punct de vedere politic şi al alianţelor, astăzi, suntem de "partea bună" a liniei de demarcaţie nu ne scuteşte însă şi de consecinţele care s-ar putea materializa ca urmare a marilor mişcări de plăci continentale. Este vremea ca politicienii acestei ţări să se trezească din beţia timpurilor "fără de griji", să lase de o parte, măcar un timp, bătălia atroce dintre găştile şi haitele lor, care-i absoarbe în totalitate, să se dea jos din jilţurile şi alcovurile deliciilor şi răsfăţurilor puterii şi să ia act de obligaţia (inclusiv juridică!!!) de a pune statul numit România în cea mai favorabilă postură, din care să fie luate în piept consecinţele cele mai grave ale marilor schimbări care au loc în structurile continentale de putere. Iluzia că acestea vor trece pe lîngă noi fără să ne atingă, ori noi prin ele ca gîsca prin apă, face tot atîţia bani cîţi au făcut şi asigurările lor că viitura crizei economice globale nu va nimeri văgăuna în care este aşezat "satul" noastru, numit România!!!

"Ce este România?" ar putea fi întrebarea la care toţi şi fiecare dintre noi vom fi siliţi să dăm un răspuns, în condiţii mult mai dramatice decît ne închipuim. La fel cum nu şi-au închipuit nici generaţiile de la 1859, de la 1919, de la 1938, 1948, ori 1990!