TEAMA BĂNCILOR CENTRALE S-A MATERIALIZAT De ce persistă greşelile de politică monetară?

Ciclul inflaţionist din economiile dezvoltate s-a amorsat şi a început să se accelereze. Sectorul public din Germania a intrat în grevă pentru a obţine creşteri salariale de 8%, paralizând administraţia şi transporturile. Motivele angajaţilor sunt susţinute chiar de statisticile oficiale, care arată o scădere a veniturilor medii reale în 2007.

Creşterea preţului petrolului peste 105 dolari barilul este corelată direct cu deprecierea accentuată a dolarului, moneda americană depăşind pragul de 1,534 faţă de euro. Un factor important al acestei deprecieri l-a constituit lărgirea spread-ului dintre obligaţiunile guvernamentale germane şi americane cu maturităţi de doi ani până la cea mai mare valoare din ultimii 15 ani. Cotidianul britanic The Telegraph scrie că inflaţia medie din ţările OECD a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii şapte ani. Semnalele inflaţionis­te au fost recepţionate, se pare, de Banca Centrală Europeană şi de Banca An­gliei, care au menţinut dobân­zile de politică monetară ne­schimbate.

Chiar şi ultimele opinii exprimate de oficialii Federal Reserve pot indica o schimbare a atitudinii faţă de tendinţa actuală a reducerii dobânzii de intervenţie."Dacă o reducere temporară a creşterii economice este ceea ce trebuie să îndurăm pentru atingerea acestui scop (n.a. reducerea inflaţiei), atunci trebuie să purtăm această povară, indiferent cât de inconvenient este acest lucru din punct de vedere politic", a precizat Richard Fisher, preşedintele Fed-ului din Dallas, într-o de­claraţie preluată de Reuters.

Opinia prevalentă pe pieţe, conform căreia o reducere a creşterii economice va contribui automat şi la reducerea presiunilor inflaţioniste, a fost "demontată" de Fisher, care a mai declarat: "Nu putem, în opinia mea, să fim pe deplin încrezători că o reducere a creşterii economice va suprima inflaţia şi, mult mai important, să menţină ancorate aşteptările inflaţioniste". Să fie aces­ta motivul pentru care băncile centrale sunt blocate în modul "reducere dobânzi" pentru rezolvarea tuturor problemelor economice? Declaraţia lui Fisher pare să indice că cea mai mare frică a bancherilor centrali, ire­levanţa în faţa forţelor pieţei, s-a mate­rializat.

Un alt oficial al Fed-ului, vicepreşedintele Donald Kohn, a admis în faţa unei comisii senatoriale că banca centrală americană nu a realizat pe deplin gradul de expunere al băncilor faţă de riscurile financiare, conform unui articol din Wall Street Journal.

Kohn a avertizat băncile şi le-a îndemnat să nu se mai bazeze aşa de mult pe evaluările agenţiilor de rating. Implicaţiile acestor declaraţii nu vor întârzia să apară, iar efectele vor fi semnificative pentru Basel II, noul cadru de adecvare a capitalului pentru instituţiile financiare.

Creşterea dobânzilor de pe pieţele interbancare pentru euro şi lira sterlină arată o revenire a crizei de lichiditate, în ciuda reducerii dobânzilor de intervenţie şi a operaţiunilor masive ale băncilor centrale. Latinii spuneau că a greşi este omeneşte. Băncile centrale nu vor să recunoască acest fapt şi continuă să persevereze pe calea greşelii. Piaţa instrumentelor ABS (n.a. Asset Backed Securities) la nivel european este practic închisă de la începutul crizei creditării, dar băncile europene au continuat emisiunea acestora. Cum este posibil? BCE a sărit în ajutor şi a devenit cel mai mare investitor în astfel de instrumente, conform unei analize de la Citigroup.

Extinderea crizei creditării pe pieţele obligaţiunilor guvernamentale a determinat guvernul italian să intervină direct pe această piaţă, pentru a opri creşterea dobânzilor la titlurile emise. BCE a precizat că intervenţia nu a violat regulile uniunii monetare, dar este foarte aproape de limitele acestora. Grecia, Portugalia, Belgia şi Spania se confruntă şi ele cu creşterea rapidă a spread-urilor pentru propriile obligaţiuni.

Financial Times sare în ajutorul bancherilor centrali şi le oferă o "lecţie ecvestră" cu implicaţii directe pentru piaţa creditării: "poţi duce un cal la râu, dar nu-l poţi obliga să bea apă". În termeni tehnici, băncile centrale pot influenţa costul creditului, dar nu şi oferta de creditare, se mai arată în editorialul din Financial Times. Creşterea aversiunii faţă de risc este principalul factor al ineficienţiei băncilor centrale.

Şi fondurile de investiţii cu portofolii majore de acţiuni s-au confruntat, din aceeaşi cauză, cu ieşiri substanţiale de capital în ianuarie (n.a. peste 44 miliarde de dolari). Principalii beneficiari sunt, deocamdată, fondurile de obligaţiuni. Creşterea inflaţiei va determina, în curând, migrarea investitorilor şi din acest sector.

Tendinţa de abandonare de către investitori a activelor financiare în favoarea celor reale este remarcată într-un articol Bloomberg, care scrie că "aurul, argintul, platina şi paladiul pot să fie cele mai performante active în acest an, pe măsură ce inflaţia erodează valoarea principalelor monede naţionale, a obligaţiunilor şi acţiunilor".

Menţinerea crizei creditării şi creşterea accelerată a preţurilor pentru materiile prime conduce la o nouă manifestare a fenomenului decuplării, conform analiştilor de la Danske Bank. În cadrul grupului economiilor emergente se pare că asistăm la o decuplare între importatorii şi exportatorii de materii prime. Ţările din Europa Centrală şi de Est fac parte din categoria celor care pierd în noul "joc al materiilor prime".

Acest şoc suplimentar se va dovedi extrem de costisitor pentru economia României, deoarece lipsa de competitivitate, "acumulată" în anii tranziţiei, nu ne permite să compensăm creşterile de preţ printr-o mai mare eficienţă a utilizării resurselor. Deficitele externe foarte mari vor contribui substanţial la amplificarea noului impact negativ asupra economiei noastre.

Datele INS vor arăta, probabil, că economia românească a devenit mult prea dependentă de sectorul construcţiilor, alimentat de creşterea iraţională a preţurilor de pe piaţa imobiliară. O prăbuşire a preţurilor pe această piaţă, determinată de creşterea dobânzilor, va conduce la evaporarea creşterii economice de 6%. Acum suntem în situaţia în care trebuie să alegem între ţinta pe termen scurt a menţinerii preţurilor de pe piaţa imobiliară şi cea pe termen lung, creşterea şi întărirea economiei reale.