Transgaz a înregistrat un profit net în scădere cu 6,7%, la 30 septembrie

Transgaz a înregistrat un profit net de peste 358,4 milioane lei, în primele nouă luni din acest an, în scădere cu 6,7% comparativ cu perioada similară a anului precendent, conform datelor neauditate transmise Bursei de Valori Bucureşti (BVB).

Începând cu anul 2010, societatea a început să aplice IFRIC12, angajamente de concesiune a serviciilor, adoptat de către UE. Domeniul de aplicare al IFRIC 12 cuprinde: infrastructura existentă la momentul semnării acordului de concesiune şi, de asemenea, modernizările şi îmbunătăţirile aduse sistemului naţional de transport gaze naturale, care sunt transferate autorităţii de reglementare la sfârşitul acordului de concesiune.

Astfel, veniturile din activitatea de exploatare înainte de activitatea de construcţii conform cu IFRIC12 cresc cu 3% faţă de realizările din anul 2015, înregistrându-se o creştere de 31,214 milioane lei.

"Această creştere s-a datorat, în principal, veniturilor obţinute din activitatea de echilibrare şi a altor venituri din exploatare mai mari, pe seama prescrierii majorărilor de întârziere aferente unor dividende achitate cu întârziere din perioada 2000-2003. Începând cu al patrulea an al celei de-a treia perioade de reglementare (2015 - 2016), modul de alocare a venitului total care a stat la baza stabilirii tarifelor pentru activitatea de transport este de 60% pentru componenta fixă şi 40% pentru componenta volumetrică. Acest lucru conduce la o redistribuire a veniturilor din transport astfel: diminuarea veniturilor din transport în trimestrele de iarnă pe seama scăderii veniturilor din volumele transportate şi respectiv creşterea veniturilor din transport în trimestrele de vară pe seama creşterii veniturilor din rezervarea de capacitate comparativ cu anul gazier anterior", informează documentul citat, de Agerpres.

Cheltuielile de exploatare înainte de activitatea de construcţii conform cu IFRIC12 cresc cu 9% faţă de 9 luni 2015, nivelul acestora fiind cu 69,452 milioane lei mai mare motivul fiind, în principal, creşterea cheltuielilor privind consumul şi pierderile tehnologice de gaze naturale pe sistemul de transport, a cheltuielilor din activitatea de echilibrare şi a cheltuielilor privind ajustările pentru deprecierea activelor curente.