
La....est, nimic nou
CORNEL CODIŢĂEditorial / 16 noiembrie 2016

"Umbra războiului pluteşte asupra noastră mai ales cînd încercăm să-l uităm", sună cuvintele fără nici o intenţie profetică, dar atît de trist adevărate, ale lui Erich Maria Remarque ("Im Westen nicht Neues", Berlin, Propylaen, 1929). O sută de ani de la ororile primului război "total", al lumii moderne, omenirea a avut prea puţină vreme să încerce măcar să uite războiul. Şi, cu toate acestea, dorinţa de a-l uita biruie mai repede decît s-ar aştepta oricine. Uitarea, însă, nu este nici pe departe un fenomen lipsit de relief, egal cu sine şi uniform distribuit.