English
Trebuie să îmi recunosc suprinderea: un profesor de economie laureat al premiului acordat de Banca Suediei în memoria lui Alfred Nobel s-a pronunţat, de curând, în favoarea deflaţiei.
Supriza este cu atât mai mare când numele său este Thomas Sargent. Am studiat după cărţile sale cu mai mulţi ani în urmă, fiind interesat atunci mai mult de aspectele tehnice ale analizei econometrice a seriilor cronologice, dar nu am găsit nicăieri astfel de idei "revoluţionare", nici măcar în studiile sale de politică monetară.
Profesorul Sargent a primit premiul acordat de Banca Suediei în memoria lui Alfred Nobel în 2011, împreună cu Christopher Sims, pentru "analiza empirică a cauzelor şi efectelor în macroeconomie".
Acum, se pare că Thomas Sargent a ales să păşească în afara cadrului elegant, dar rupt de realitate, al sistemelor de ecuaţii econometrice şi să atace "vaca sfântă" a băncilor centrale: lupta prin orice mijloace împotriva deflaţiei.
"Din punct de vedere istoric, nu există motive să ne temem de deflaţie", a declarat Sargent într-un interviu acordat revistei germane Wirtschafts Woche, deoarece "toţi beneficiem de pe urma preţurilor mai scăzute".
Profesorul a amintit că, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, fenomenul deflaţiei a existat în SUA pentru mai multe decenii, fără a fi însoţit de crize economice, iar veniturile populaţiei au crescut puternic.
Teza potrivit căreia deflaţia a fost unul dintre factorii determinanţi ai stagnării Japoniei este negată de laureatul premiului Nobel pentru economie, deoarece "stagnarea s-a datorat reglementărilor excesive şi tendinţei demografice negative".
În "apărarea" deflaţiei, profesorul de la New York University vine cu exemplul Greciei, unde "declinul preţurilor ar trebui să conducă la creşterea competitivităţii, pe fondul unei scăderi a costurilor cu forţa de muncă".
Veţi spune că şi acest profesor vine cu eterna soluţie a instituţiilor creditoare, aceea a scăderii salariilor. Nu trebuie să uităm, însă, că nu salariul nominal contează, ci puterea sa de cumpărare. Degeaba scrie pe fluturaşul de salariu 2.000 de euro, dacă nivelul preţurilor reduce puterea de cumpărare până la echivalentul, în termeni reali, ai unui salariu de 500 de euro.
Deflaţia apărată de profesorul Sargent nu este "o deflaţie periculoasă, ci parte a unui proces de corecţie necesar pentru restabilirea competitivităţii internaţionale a acestor ţări". Exemplul clasic, al scăderii preţurilor calculatoarelor ca urmare a progresului tehnologic, a fost utilizat pentru ilustrarea beneficiilor deflaţiei.
În opinia profesorului american, "băncile centrale ţintesc o inflaţie de circa 2% doar pentru a face creditele bancare neperformante să arate bine".
Inflaţia devine, astfel, "un instrument major al redistribuirii avuţiei de la creditori către debitori", a mai precizat Thomas Sargent, care a păşit, apoi, pe teritoriul blasfemiei în ceea ce priveşte "ortodoxia" economică actuală: "revenirea la standardul aur nu ar fi o idee nesăbuită", deoarece ar preveni tipărirea nelimitată a banilor de către băncile centrale.
"BCE se confruntă cu o dilemă, deoarece nu este clară direcţia spre care se îndreaptă uniunea monetară", a mai declarat Sargent, în condiţiile în care "diviziunile politice la nivelul statelor din zona euro face dificilă adoptarea unei politici monetare potrivite pentru întreaga uniune monetară".
În acest context, se pare că nu a mai rămas de urmat decât calea minimei rezistenţe pe termen scurt: dobânzi tot mai scăzute şi tipărire. Din păcate, soluţiile expeditive adoptate de autorităţile de la Bruxelles şi Frankfurt se vor transforma în efecte dramatice pe termen mediu şi lung.
Profesorul Thorstein Polleit a prognozat, tot pentru Wirtschafts Woche, că Banca Centrală Europeană va continua să împingă dobânzile către zero şi va trece, apoi, la cumpărarea obligaţiunilor guvernamentale. Rezultatele vor fi, însă, nesemnificative, deoarece "poţi să amâni corecţia necesară a boom-ului creditării din ultimii ani prin dobânzi scăzute şi tipărire, dar nu poţi să o previi". "Cu cât amâni mai mult acest proces, cu atât mai distructive vor fi efectele corecţiei", a fost concluzia acestuia.
În ciuda numeroaselor declaraţii oficiale privind pericolele deflaţiei, cetăţenii Europei sunt departe de a beneficia de preţuri mai scăzute. Dimpotrivă, ei nu încetează să se plângă de costul tot mai ridicat al vieţii, ignorând modelele şi declaraţiile băncilor centrale.
Va reuşi, oare, "monstrul" deflaţionist să elibereze Europa din lanţurile uniunii monetare sau Banca Centrală Europeană va merge până la capăt, eliberând "monstrul" hiperinflaţionist împotriva europenilor?
"Din punct de vedere istoric, nu există motive să ne temem de deflaţie. Băncile centrale ţintesc o inflaţie de circa 2% doar pentru a face creditele bancare neperformante să arate bine." (THOMAS SARGENT, profesor la New York University şi laureat Nobel pentru economie în 2011)
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Spaima bancilor !
(mesaj trimis de Theraflu în data de 21.11.2013, 08:34)
Pentru a-si sustine ineficienta bancile au creat un intreg mecanism de analiza, evaluare si rating care sa justifice sistemul si deciziile complet lipsite de nevoile si complexitatea mediului economic in care actioneaza.
Totusi in Elvetia deflatia este acceptata de banci care accepta sa tina banii acolo cu dobanzi negative. Ce ar face bancile daca nu ar mai avea clienti ? Se vor inchide ? Nu, abia atunci vor simti cu adevarat inflatia fiind deconectate de la sistemul economic real . Bancile centrale ar trebui sa isi reanalizeze rolul in cadrul sistemului bancar. In situatiile de criza similare cu cea din ultimii 5 ani Bancile centrale nu ar fi trebuit sa acorde dobanzi negative la depozitele bancilor din sistem iar mai departe acestea sa finanteze agentii economici de asemenea luand in calcul deflatia si scaderea economica. Imprumuti 100 de unitati si dai inapoi 98 de unitati. Astfel povara deprecierii mediului economic nu ar mai fi transferata numai catre marea masa a populatiei care saraceste pentru a satisface lacomia si ineficienta bancilor. Ca efect ala acestei politici paguboase a bacilor in frunte cu banca centrala si recuperarea economica este mica si creste orizontul de timp al revenirii economice.
Bancile din ziua de azi sau indepartat de rolul lor din economie devenind niste capuse grase si bine ancorate in economiile tarilor.
De exemplu ce suport economic si logic ar avea BNR sa acorde bancilor comerciale dobanzi la depozite de 7-10 % in perioada de maxima criza si scadere economica in conditiile in care acestea obtineau credit ieftin de la BCE prin Bancile mama iar economia nici nu putea absoarbe finantare ?
BNR a gresit pentru ca nu si-a asigurat umbrela de criza in perioada premergatoare acesteia !
Apropo cum e vinul domnului Isarescu ?
Ferma din Spania a eroului din Gladiatorul pluteste in visele celor ce ne conduc, iar acestia nu pricep ca trebuie sa aleaga intre a conduce o tara si a conduce o ferma ! Astfel sub povara visului ajung in confuzie si conduc o tara ca pe propria ferma !
2. Ptiu drace!
(mesaj trimis de Un cetatean în data de 21.11.2013, 10:25)
Asa ar zice probabil bancherii zilelor noastre, cei care ,,ridica'' 5-6 milioane/an ca salariu de la bancile x,y,z.Ca simplu cetatean imprumutat pe la banci, spun ca deflatia seamana cu ieftinirile d esezon. Adica intai se scumpeste marfa si apoi se ieftineste la ce era inainte plus 10% ca asa e-n tenis.Piata e plina de astfel d esituatii. Pe de alta parte, deflatia care uneori se manifesta si la noi mai ales in sistemul privat al micilor producatori,trebuie sa se bazeze si pe fundamente tehnice- vezi cazul computerelor- pe principii sanatoase de piata, pe mentinerea pe termen lung a unor produse, servicii si nu in ultimul rand la o reducere a cheltuielilor inclusiv a taxelor, impozitelor etc. Un economist laureat al premiului nobel zice ca deflati anu este d esperiat. Zice.
3. Contrarian
(mesaj trimis de Leo în data de 23.11.2013, 22:15)
Sa nu uitam ca inainte de criza din 2008 tuturor le era foarte frica de hiperinflatie si ati vazut unde s-a ajuns!
Acum toti se tem de deflatie..., dar FED-ul se teme sa nu creasca dobanzile la bonduri pe scadente mici daca termina QE....
Concluzia o trage fiecare !