Universul a fost (riguros) creat (II)

2. Viaţa a fost creată

Strămoşul oricărei forme de viaţă de pe Tera a apărut - în mod inexplicabil - cu 3 miliarde de ani în urmă, sub forma unui organism monocelular, capabil să se reproducă, iar apoi să evolueze, până la apariţia humanoidului. A fost un ansamblu de proteine şi macromolecule, deci originea noastră de ultimă instanţă a fost materia. Dar felul în care aceste componente materiale s-au articulat într-o structură foarte complexă şi extrem de improbabilă, argumentează teza intervenţiei Creatorului.

Cel mai simplu organism viu este monocelular. Biologia modernă a demonstrat extraordinara complexitate a celei mai mici celule vii, care poate fi comparată cu o uzină sofisticată.

Având un diametru de 2 zecimi de milimetru, celula nu ar putea exista, dezvolta şi reproduce fără a avea o structură densă şi organizată. Înconjurată de o membrană extrem de complexă, celula conţine un genom ADN, cu minimum 250 gene, adică aproximativ 150.000 de baze nucleotidice, care trebuie să fie asamblate într-o ordine foarte precisă.

Pentru a transcrie informaţia conţinută de un ADN, într-un miez de 10⁻⁶ mm, ar fi necesare un milion de pagini. Sir Francis Crick, care a primit premiul Nobel pentru chimie când a descoperit ADN-ul, în anul 1962, a declarat: "O structură ca cea a ADN-ului nu poate să apară prin hazard.".

Este necesar şi un sistem ARN (cititor de ADN), ca şi un ribozom (interpret de ARN). În fine, este indispensabil ca acest sistem complex să poată produce minimum 180 tipuri de proteine, câteva zeci de enzime şi organite locomotorii. O celulă nu poate exista fără proteine, pentru că ele execută toate sarcinile, cu excepţia stocării informaţiilor genetice, care revine ADN-ului. Proteinele sunt macromolecule foarte complexe, constituite din sute sau mii de aminoacizi, care le compun precum literele compun cuvintele. Există mai mult de 30.000 de proteine distincte şi fiecare are la bază o combinaţie diferită, dar specifică, de 22 aminoacizi.

S-a calculat probabilitatea minimală ca un lanţ compus din 1.000 de aminoacizi, de 22 tipuri diferite, să fie aranjat în ordinea corectă: 1 la 10¹⁵⁰⁰. Aceasta corespunde unui eveniment mai puţin probabil decât câştigarea marelui premiu la loterie (6 numere din 49, adică o probabilitate de 1 la 10 miliarde) în fiecare săptămână, timp de 150 de săptămâni...

Ribozomul este un complex ribonucleoproteic (compus din 53 proteine şi 3 nucleotide/ARN) care este prezent în toate celulele. Ribozomul sintetizează proteinele şi decodează informaţia conţinută în ARN mesager. Apariţia ribozomului este una dintre enigmele majore ale biologiei celulare.

Enzimele sunt proteine indispensabile: fără ele, nenumăratele reacţii chimice care menţin celula vie ar avea durate prea mari, iar celula nu ar putea trăi.

Cea mai mică "fiinţă" este bacteria Candidatus Carsonella rudii, descoperită în anul 2006, care are 250 gene şi 159.662 baze nucleotidice. Acest organism nu este destul de complex pentru a fi autonom, trebuind să-şi ia nutrienţii de la un terţ viu.

Oamenii de ştiinţă au încercat să creeze viaţa în laborator, reproducând condiţiile unei atmosfere primitive - metan, amoniac, hidrogen, vapori de apă - sub descărcări electrice. Au reuşit să obţină câţiva aminoacizi, polimeri de aminoacizi (un fel de protenoizi, dar nu proteine funcţionale) şi adenină - o componentă a ADN, adică câteva cărămizi necesare edificiului vieţii; foarte puţine şi departe de sofisticatele ansambluri celulare.

Fred Hoyle - preşedintele Societăţii Regale de Astronomie, laureat Nobel, fost opozant al teoriei Big Bang) - a declarat: "Teoria că viaţa a fost creată de o inteligenţă este atât de evidentă încât ne putem întreba de ce nu este unanim acceptată. Motivele sunt mai mult psihologice decât ştiinţifice.".

3. Conştiinţa ne-a fost dată

Primii hominizi au apărut cu 7 milioane de ani în urmă; homo habilis - acum 4 milioane de ani; homo erectus - acum 1,9 milioane de ani; homo sapiens - acum 300.000 de ani. Dar ceea ce ne diferenţiază de un simplu humanoid este sufletul, care este de natură spirituală şi ne-a fost in-suflat (de Dumnezeu).

Ştiinţa geneticii a progresat suficient de mult pentru a şti că omenirea îşi are originea într-un singur bărbat şi o singură femeie; deci, toţi suntem egali. Această teză, a originii unice a omenirii, este astăzi demonstrată prin faptul că specia umană are aceeaşi cromozomi. Părinţii unici (primii humanoizi în-sufleţiţi) ai omenirii au trăit într-o perioadă cuprinsă între 100.000 şi 150.000 de ani în urmă.

ARGUMENTE ISTORICE

1. Un popor iniţiat

Adevărul a fost revelat unui popor mic, seminomad, ocupând un mic teritoriu semideşertic: evreii. Acest popor nu avea bogăţii naturale, nici mari oraşe, nici construcţii monumentale, nici savanţi. Vocabularul evreilor era limitat la numai 8.000 de cuvinte, faţă de al grecilor, de 120.000. Dar evreii ştiu din biblie adevăruri fundamentale despre Cosmos şi despre om: că Universul a fost creat din nimic; că a avut un început şi, deci, va avea un sfârşit; că Soarele şi Luna sunt doar corpuri cereşti luminoase; că nici astrele, nici fluviile, nici pădurile nu ascund divinităţi; că lumea nu a fost creată dintr-o dată, ci progresiv; că - în procesul creaţiei - omul a apărut la urmă. Evreii cred într-un Dumnezeu unic, creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor.

Poporul evreu era înconjurat de vecini puternici, popoare creatoare de civilizaţii: sumerienii, egiptenii, asirienii, babilonienii, perşii, grecii şi romanii, cu marile lor biblioteci, cu observatoarele lor, cu piramidele lor, cu savanţii lor. Toţi aceştia credeau în zei şi idoli. Evreii, dimpotrivă, ştiau că astrologia şi ritualurile magice, care dominau viaţa acestor popoare, nu sunt decât nişte superstiţii.

2. Rezumatul biblic

Arno A. Penzias - cel care a descoperit radiaţia de fond şi care, pentru asta, a primit premiul Nobel în anul 1978 - a afirmat: "Pentru a fi coerenţi cu observaţiile noastre, trebuie să acceptăm că nu numai materia a fost creată, ci şi spaţiul şi timpul. Cele mai bune date de care dispunem sunt exact cele pe care le-aş fi putut prezice dacă nu aş fi citit nimic altceva decât cele cinci cărţi ale lui Moise (Pentateuh-ul), psalmii şi biblia. Big Bang a fost un moment de creare bruscă, din nimic. Apariţia din nimic a Universului nostru."

3. Metamorfoza martorilor

Metamorfoza apostolilor - de la laşitatea cu care l-au abandonat pe Isus în timpul arestării şi al supliciului, la o credinţă mai puternică decât teama de persecuţii şi chiar de moarte - are o singură explicaţie: L-au văzut pe Isus înviat! După aceea, numai moartea i-a mai putut opri să ducă vestea în lumea largă. Şi toţi au avut parte de morţi violente:

Petru a fost crucificat la Roma, în anul 64.

Paul a fost decapitat la Roma, în anul 67.

Ioan a fost exilat la Patmos.

Iacob cel Bătrân a fost decapitat la Herod, în anul 41.

Andrei a fost crucificat la Patras, în anul 45.

Bartolomeu a fost martirizat în Armenia, la Arabon, în anul 47.

Simon Zelotul a fost martirizat în Mauritania, în anul 60.

Matei a fost martirizat în Egiptul de Sus, în anul 61.

Iacob cel Tânăr a fost aruncat din vârful templului, în anul 62.

Iuda Tadeul a murit spânzurat şi străpuns de săgeţi în Armenia, în anul 65.

Matei a fost lapidat, iar apoi crucificat în Etiopia.

Toma a fost jupuit de viu şi străpuns de o lancie în sudul Indiei, în anul 72.

Filip a fost spânzurat de picioare, iar apoi crucificat în Frigia, în anul 95.

Luca a fost martirizat la Teba, în anul 76.

Marcu a fost omorât în Egipt, la Alexandria.

Ei ştiau că moartea nu este decât o trecere şi că persecuţiile sunt o necesară mărturie de credinţă şi o participare la suferinţele lui Cristos.

ARGUMENTE LOGICE

1. Aristotel (384-322 î.Chr.)

Dacă ceva se mişcă este ceva ce-l mişcă. Dacă ceva se schimbă, este ceva ce-l schimbă. Dar pe cel ce schimbă, ce-l schimbă? Trebuie găsită o altă cauză, iar apoi cauza cauzei şi tot aşa mai departe. Dar, spune Aristotel, nu se poate merge la nesfârşit. Lanţul trebuie să aibă un capăt, trebuie să fie Ceva fără cauză. Cauza cauzelor, spune Aristotel, trebuie să fie ceva în acelaşi timp imaterial şi activ, adică ceea ce se numeşte spirit.

2. Sf. Augustin (354-430)

Augustin a înţeles că sunt adevăruri eterne, independente de existenţa noastră; de exemplu, 2 + 2 = 4 este adevărat chiar dacă noi nu am fi şi am gândi. Nu este decât o explicaţie: trebuie să existe un Gânditor suprem în care rezidă toate adevărurile eterne.

Într-adevăr, pare absurdă existenţa unor idei independente de cineva care să le gândească. Dar dacă o inteligenţă a creat lumea, explicaţia este la îndemână: ideile există în intelectul divin care le-a gândit.

3. Kurt Gödel - geniu al logicii (1906-1987)

Teorema de incompletitudine a lui Gödel: în orice sistem logic există cel puţin o propoziţie adevărată care nu poate fi demonstrată. Ceea ce înseamnă că spiritul este o realitate din afara lumii materiale; că spiritul şi materia sunt două lucruri diferite, iar spiritul premerge materiei. Gödel:

• "Eu nu cred că creierul a apărut în maniera darwinistă." El a etichetat darwinismul ca fiind "mecanicism în biologie" şi considera că este o prejudecată care, cu timpul, va fi respinsă.

• "După părerea mea, respingerea sa va fi sub forma unei teoreme matematice care va arăta că formarea, în timpul erelor geologice, a unui corp uman în virtutea legilor fizicii (sau a oricăror legi ale naturii), plecând de la o distribuţie aleatoare de particule elementare este tot aşa de probabilă ca şi separarea prin hazard a atmosferei terestre în diferitele sale componente. O altă teoremă va demonstra că, în ciuda imensităţii erelor geologice, nu a fost destul timp pentru ca toate fiinţele, cu organele lor complexe, să derive dintr-o primă celulă, printr-un proces de tip darwinist, numai pe baza mutaţiilor întâmplătoare şi a selecţiei naturale."

• "Cred că în religie este mult mai mult adevăr decât se acceptă de obicei, în timp ce nu acelaşi lucru se poate spune despre biserici."

Gödel a scris mult despre intuiţie, al cărei caracter brusc şi instantaneu, în opoziţie cu procesul (lent) de dobândire a cunoştinţelor, îi părea o dovadă suplimentară a naturii nonmateriale a spiritului uman. Dar dacă spiritul uman este nonmaterial şi nu este produsul creierului, atunci poate el supravieţui morţii? Gödel era convins că da.

4. Raţionament:

- Tot ce există are o raţiune de a fi, în sine sau în altceva, contingent.

- Dar lucrurile contingente nu pot avea în sine raţiunea de a fi.

- Deci, totalitatea lucrurilor contingente are raţiunea de a fi în altceva.

- Aşadar, acest altceva este ceva necesar.

- Deci, totalitatea lucrurilor contingente are raţiunea de a fi într-o fiinţă necesară.

- Dar Universul este totalitatea lucrurilor contingente.

- Deci, Universul are raţiunea de a exista într-o fiinţă necesară.

- Dar această fiinţă necesară este lipsită de toate caracteristicile celor contingente: spaţio-temporalitate, limitare cantitativă, compoziţie.

- Deci, totalitatea lucrurilor contingente (Universul) are raţiunea de a exista într-o fiinţă nonspaţială şi atemporală, pe care noi o numim Dumnezeu.

Sau, mai simplu:

- Tot ce există are o cauză.

- Dar totalitatea realităţii spaţio-temporale (Universul) a început să existe.

- Deci realitatea spaţio-temporală (Universul) are o cauză.

- Dacă totalitatea realităţii spaţio-temporale (Universul) are o cauză, această cauză este atemporală, nonspaţială şi atotputernică.

- Deci Universul a fost creat de o fiinţă nonspaţială, atemporală şi atotputernică.

Sau şi mai simplu:

- Tot ce are un început are o cauză.

- Universul are un început.

- Deci, Universul are o cauză.

- Pe această cauză noi o numim Dumnezeu.

XXX

Vorba poetului: "Deschid cartea. Cartea geme".

Citiţi cartea!