"URBI ET ORBI" Papa Francisc: "Rănile Celui înviat să vindece rănile omenirii suferinde"

Duminică, 12 aprilie 2020, solemnitatea Învierii Domnului Nostru Isus Cristos, papa Francisc a prezidat Sf. Liturghie în bazilica San Pietro fără credincioşi. După celebrarea euharistică, pontiful a adresat Cetăţii şi Lumii - "Urbi et Orbi" - tradiţionalul mesaj de Paşti şi a invocat binecuvântarea apostolică, însoţită de darul indulgenţei plenare. Mesajul pascal "Urbi et Orbi" a îmbrăţişat în mod ideal toate rănile omenirii, care se confruntă în aceste săptămâni cu pandemia de Coronavirus. Un cuvânt special a fost adresat Uniunii Europene, care "se confruntă cu o provocare epocală, de care depinde nu doar viitorul ei, dar şi al lumii întregi".

Cetatea Vaticanului - A. Dancă

12 aprilie 2020 - Vatican News. Nu acesta este timpul indiferenţei; nu acesta este timpul egoismului; nu acesta este timpul dezbinărilor; nu acesta este timpul uitării; Isus care a înviat din morţi şi poartă în trupul său glorios rănile de neşters ale pătimirii, să vindece rănile omenirii suferinde din cauza pandemiei de coronavirus. Cu un puternic apel la unitate între toţi factorii mondiali, pentru a înfrunta ca o singură familie, criza sanitară globală, papa Francisc a adresat Cetăţii şi Lumii - Urbi et Orbi - tradiţionalul său mesaj pascal, duminică, 12 aprilie 2020.

După ce în noaptea precedentă a celebrat solemna Vigilie pascală în bazilica San Pietro, papa Francisc a prezidat duminică, solemnitatea Învierii Domnului, Sfânta Liturghie la Altarul Catedrei din bazilica petrină. Ca de obicei, în ultimele săptămâni, din cauza pandemiei, celebrările s-au desfăşurat fără participarea credincioşilor, fiind de faţă doar câteva persoane. După celebrarea euharistică de duminică, papa a mers în faţa Altarului Mărturisirii, ridicat pe mormântul Sfântului Petru, de unde a adresat aşteptatul mesaj pascal în contextul actualei crize sanitare globale. Un cuvânt special a fost adresat Uniunii Europene, care "se confruntă cu o provocare epocală, de care depinde nu doar viitorul ei, dar şi al lumii întregi".

Papa Francisc a spus că Învierea lui Cristos "nu rezolvă problemele" în mod magic, dar deschide inima la speranţă, o speranţă de care are urgentă nevoie "sărmana noasră omenire", de la bolnavii din ţările apropiate până la refugiaţii din colţurile cele mai îndepărtate ale planetei.

Vă oferim aici în traducere de lucru mesajul pascal "Urbi et Orbi" transmis de papa Francisc în Duminica Paştelui, 12 aprilie din anul mântuirii 2020.

«Dragi fraţi şi surori, Paşti Fericit!

Astăzi răsună în lumea întreagă vestea Bisericii: "Isus Cristos a înviat!" - "Adevărat a înviat!".

Ca o flacără nouă, această Bună Vestire s-a aprins în noapte: noaptea unei lumi care deja se confruntă cu provocări epocale şi acum, asuprită de pandemie, care pune la grea încercare marea noastră familie umană. În această noapte a răsunat vocea Bisericii: "Cristos, speranţa mea, a înviat!" (Secvenţa pascală).

E un alt fel de "contagiere", care se transmite de la inimă la inimă - pentru că fiecare inimă umană aşteaptă această Bună Vestire. Este contagierea speranţei: "Cristos, speranţa mea, a înviat!". Nu este vorba de o formulă magică, ce face să dispară problemele. Nu, învierea lui Cristos nu este aceasta. Este, în schimb, victoria iubirii asupra rădăcinii răului, o victorie care nu "sare" peste suferinţă şi moarte, ci trece prin ele deschizând o cale în abis, transformând răul în bine: marca exclusivă a puterii lui Dumnezeu.

Cel care a înviat este cel a fost răstignit, nu altul. În trupul său glorios poartă rănile de neşters: rănile preschimbate în deschizături de speranţă. Spre El îndreptăm privirea noastră ca să vindece rănile omenirii suferinde.

Gândul meu se îndreaptă în această zi mai ales spre cei care au fost afectaţi direct de coronavirus: bolnavi, cei care au murit şi rudele care deploră dispariţia celor dragi, cărora nu au reuşit, uneori, să le ofere nici chiar ultimul salut. Domnul vieţii să-i primească cu sine, în Împărăţia sa, pe cei răposaţi şi să dăruiască întărire şi speranţă celor care sunt încă încercaţi, mai ales celor în vârstă şi persoanelor singure. Să nu facă să le lipsească mângâierea sa şi ajutoarele necesare celor care se află în condiţii de vulnerabilitate deosebită, precum cei care lucrează în casele de cură sau trăiesc în cazărmi şi în penitenciare. Pentru mulţi, este un Paşti de singurătate, trăit în doliu şi multe lipsuri pe care le provoacă pandemia, de la suferinţele trupeşti la problemele economice.

Acest morb nu ne-a lipsit numai de afecţiunea celor dragi, dar şi de posibilitatea de a lua personal consolarea care izvorăşte din Sacramente, mai ales din Euharistie şi Reconciliere. În multe ţări, nu a fost posibilă apropierea de Sfintele Taine, dar Domnul nu ne-a lăsat singuri! Rămânând uniţi în rugăciune, suntem siguri că El a pus mâna sa asupra noastră (cf. Ps 138,5), repetându-ne cu tărie: Nu te teme, "am înviat şi sunt întotdeauna cu tine" (cf. Liturghierul Roman).

Isus, mielul nostru de Paşti, să dea tărie şi speranţă medicilor şi asistenţilor medicali, care pretutindeni dau o mărturie de îngrijire şi de iubire a aproapelui până la capătul puterilor şi, nu rareori, până la sacrificarea sănătăţii proprii. Către ei, precum şi către cei care lucrează cu asiduitate ca să garanteze serviciile esenţiale, necesare unei coexistenţe civilizate, forţele de ordine şi militarii care în multe ţări au contribuit la uşurarea dificultăţilor şi a suferiţelor populaţiei, se îndreaptă gândul nostru plin de afecţiune, însoţit de recunoştinţa noastră.

În aceste săptămâni, viaţa a milioane de persoane s-a schimbat dintr-o dată. Pentru mulţi, a rămâne în casă a fost o ocazie de a reflecta, de a opri ritmul frenetic al vieţii, de a sta cu cei dragi şi a se bucura de însoţirea lor. Pentru mulţi, însă, a fost şi un timp de preocupare cu privire la viitorul care se prezintă nesigur, la locul de muncă pe care riscă să-l piardă şi la celelalte urmări pe care actuala criză le aduce cu sine. Îi încurajez pe cei care au răspunderi politice să lucreze activ în favoarea binelui comun al cetăţenilor, furnizând mijloacele şi instrumentele necesare pentru a permite tuturor să ducă o viaţă demnă şi a favoriza, atunci când circumstanţele o vor permite, reluarea obişnuitelor activităţi de fiecare zi.

Nu acesta este timpul indiferenţei, pentru că toată lumea suferă şi trebuie să se regăsească unită pentru a înfrunta pandemia. Isus înviat să dea speranţă tuturor celor săraci, celor care trăiesc în periferii, refugiaţilor şi celor fără adăpost. Să nu fie lăsaţi singuri aceşti fraţi şi surori mai slabi, care locuiesc în oraşele şi periferiile din orice parte a lumii. Să-i facem să nu ducă lipsă de bunurile de primă necesitate, mai greu de găsit acum, când multe activităţi sunt închise, de medicamente şi, mai ales, de posibilitatea unei adecvate asistenţe sanitare. Luând în considerare circumstanţele, să se reducă totodată sancţiunile internaţionale care frânează posibilitatea ţărilor destinatare să ofere un sprijin adecvat propriilor cetăţeni, iar toate statele să fie puse în condiţia de a face faţă necesităţilor mai mari ale momentului, reducând, dacă nu chiar anulând, datoria care apasă asupra bilanţului statelor mai sărace.

Nu acesta este timpul egoismelor, pentru că provocarea pe care o înfruntăm ne uneşte pe toţi şi nu face deosebire de persoane. Dintre numeroasele regiuni ale lumii lovite de coronavirus, îndrept un gând special spre Europa. După al Doilea Război Mondial, acest iubit continent a putut să învie graţie unui concret spirit de solidaritate, care i-a permis să depăşească rivalităţile trecutului. Este mai urgent ca niciodată, mai ales în circumstanţele actuale, ca atare rivalităţi să nu prindă din nou vigoare, ci ca toţi să se recunoască drept parte a unei singure familii şi să se susţină reciproc. Astăzi, Uniunea Europeană are în faţă o provocare epocală, de care va depinde nu doar viitorul ei, dar şi al lumii întregi. Să nu se piardă ocazia de a da o ulterioară dovadă de solidaritate, făcând recurs chiar la soluţii inovatoare. Alternativa este doar egoismul intereselor particulare şi tentaţia unei întoarceri la trecut, cu riscul de a pune la grea încercare coexistenţa paşnică şi progresul următoarelor generaţii.

Nu acesta este timpul dezbinărilor. Cristos, pacea noastră, să-i lumineze pe cei care au responsabilităţi în conflicte, ca să aibă curajul de a adera la apelul privind o încetare a focului globală şi imediată în toate colţurile lumii. Nu acesta este timpul în care să se continue producţia şi traficul de arme, cheltuind capitaluri imense care ar trebui să fie folosite pentru îngrijirea persoanelor şi salvarea de vieţi omeneşti. Să fie, în schimb, timpul în care să se pună, în sfârşit, capăt îndelungului război care a însângerat Siria, conflictului din Yemen şi tensiunilor din Irak, precum şi din Liban. Să fie acesta timpul în care israelienii şi palestinienii să reia dialogul pentru a găsi o soluţie stabilă şi durabilă, care să permită ambelor părţi să vieţuiască în pace. Să înceteze suferinţele populaţiei care trăieşte în regiunile răsăritene ale Ucrainei. Să se pună capăt atacurilor teroriste comise împotriva atâtor persoane nevinovate din diverse ţări ale Africii.

Nu acesta este timpul uitării. Criza pe care o înfruntăm să nu ne facă să uităm de atâtea alte stări de urgenţă care poartă cu sine suferinţa multor persoane. Stăpânul vieţii să se arate aproape de populaţiile din Asia şi Africa ce trec prin grave crize umanitare, precum în regiunea Cabo Delgado, în nordul Mozambicului. Să încălzească inimile atâtor persoane refugiate şi evacuate, din cauza războaielor, secetei şi foametei. Să dea protecţie atâtor migranţi şi refugiaţi, printre care sunt mulţi copii, care trăiesc în condiţii intolerabile, mai ales în Libia şi la graniţa dintre Grecia şi Turcia; nu vreau să uit de Insula Lesbos. Să permită Venezuelei să ajungă la soluţii concrete şi imediate, menite să permită ajutorul internaţional pentru populaţia care suferă din cauza gravei conjuncturi politice, socio-economice şi sanitare.

Dragi fraţi şi surori,

Indiferenţa, egoismul, dezbinările, uitarea nu sunt, într-adevăr, cuvinte pe care vrem să le auzim în timpul de faţă. Vrem să le interzicem în orice timp! Acestea par să predomine în noi când înving teama şi moartea, altfel spus, atunci când nu-L lăsăm să învingă pe Domnul Isus în inima şi în viaţa noastră. El, care a învins deja moartea, deschizându-ne calea mântuirii veşnice, să alunge întunericul sărmanei noastre omeniri şi să ne conducă în ziua sa glorioasă, care nu cunoaşte apus.

Cu aceste gânduri, vă urez tuturor un Paşti Fericit!».

La finalul mesajului pascal, papa Francisc a invocat Binecuvântarea apostolică, însoţită de darul indulgenţei plenare, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toţi cei care o primesc în spirit de credinţă.

• 12 aprilie 2020, 12:35