Urmează o ciocnire Rusia-NATO asupra Ucrainei?

SUA-ZeroHedge-06.03.2022: Când rebelii maghiari au apărut în 1956 pentru a răsturna regimul comunist impus de Iosif Stalin, preşedintele Dwight Eisenhower a refuzat să trimită forţele americane să îi ajute pe unguri.

În timp ce ungurii erau eroici şi inspiraţionali, Ungaria nu era nici membră a NATO şi nici nu prezenta un interes vital pentru SUA. Mai mult, se afla pe partea sovietică a liniei Yalta care împărţea Europa şi care a fost stabilită în urma acordului dintre Franklin D. Roosevelt, Joseph Stalin şi Winston Churchill la Yalta în 1945.

Din motive similare ieri preşedintele Joe Biden a refuzat să trimită trupe, nave sau avioane americane pentru a ataca forţele ruse care invadează Ucraina. Deşi are o populaţie de 44 de milioane aproape la fel de mare ca cea a Texasului, Ucraina este un interes vital al SUA şi nici un membru al NATO.

Cu toate acestea, dacă preşedintele rus Vladimir Putin ar invada Estonia, a cărei populaţie este cu mult mai mică faţă de cea a Ucrainei, America ar fi obligată să intre în război cu Rusia.

Are această diferenţă sens strategic?

Nu ar trebui să aibă America aceeaşi libertate de decizie dacă să lupte pentru Ucraina la fel ca şi pentru Estonia? La urma urmei, Ucraina este mult mai mare, mai populată şi mai strategică.

În 1948, preşedintele Harry Truman a refuzat să folosească forţa pentru a distruge blocada lui Stalin de la Berlin. În 1956, Eisenhower a refuzat să intervină pentru a salva Ungaria. În 1961, preşedintele John F. Kennedy a refuzat să folosească forţa pentru a opri construirea Zidului Berlinului.

În 1968, preşedintele Lyndon Johnson a refuzat să intervină când URSS a invadat Cehoslovacia pentru a zdrobi "Primăvara de la Praga".

Cu toate acestea, astăzi, liderii Americii nu au aceeaşi libertate de a nu acţiona precum Truman, Eisenhower, Kennedy şi Johnson. Suntem obligaţi să acţionăm. De ce?

Pentru că, de la sfârşitul Războiului Rece, am extins calitatea de membru al NATO, iar acum sunt 28 de naţiuni din Europa pe care suntem obligaţi să le apărăm dacă sunt atacate.

Ucraina nu este una dintre ele, dar cinci dintre statele membre care se învecinează cu Rusia sau Ucraina - România, Slovacia, Polonia, Letonia şi Estonia - furnizează în prezent Ucrainei rachete Stinger sau Javelin pentru a distruge tancurile ruseşti, a doborî avioanele ruse şi a ucide soldaţii ruşi în Ucraina.

Dacă Putin s-ar răzbuna împotriva vreuneia dintre aceste ţări pentru aceste transferuri de arme care ucid soldaţii ruşi, SUA ar fi obligate, conform articolului 5 al NATO, să lupte împotriva Rusiei în numele acestor naţiuni NATO.

Articolul 5 înscrie automat Statele Unite într-un război cu Rusia, dacă Moscova ripostează împotriva unei naţiuni NATO care furnizează arme pentru a ucide soldaţii ruşi.

De ce ne-am legat de bunăvoie propriile mâini în acest fel?

Pe parcursul a 40 de ani de Război Rece, America a rămas în siguranţă, în timp ce Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, România, Lituania, Letonia şi Estonia, toate erau sub controlul Moscovei.

Aceste naţiuni sunt libere astăzi, ca urmare a victoriei Occidentului în Războiul Rece. Dar de ce toate aceste naţiuni au garanţii de război din partea Statelor Unite când niciuna dintre ele, aşa cum a demonstrat Războiul Rece, nu prezintă un interes vital pentru SUA?

De ce, după ce Războiul Rece s-a încheiat în 1991, am fost de acord să ducem un război cu Rusia, inclusiv un război nuclear, în numele lor, când cei 40 de ani de Război Rece au demonstrat că nu este esenţial pentru securitatea noastră?

Astăzi, prin refuzul nostru de a interveni militar în Ucraina, de a încetini sau opri această invazie rusă, transmitem un mesaj lumii.

Mesajul acela?

Independenţa Ucrainei nu este vitală pentru Statele Unite. Deşi este un obiectiv dezirabil, nu merită să intrăm într-un război cu Rusia.

Mai mult, independenţa Ucrainei nu merită riscul de a folosi avioanele americane pentru a stabili o zonă de excludere a zborului pentru avioanele ruseşti pe cerul deasupra Ucrainei.

Într-adevăr, dacă i-am fi dat lui Putin asigurări că NATO a fost închisă la Kiev, am fi putut preveni ceea ce s-a întâmplat, pentru că aceasta a fost prima şi cea mai insistentă dintre cererile lui Putin.

Retorica eroică pe care o auzim de la liderii noştri politici şi media, mesajul real trimis Ucrainei de acţiunile şi inacţiunea noastră şi a NATO este următorul:

Îţi vom trimite arme, dar nu ne trimitem trupele şi nu vom duce războiul tău pentru tine sau alături de tine, decât dacă şi până când decidem că este în interesul nostru vital să facem acest lucru.

Din fericire, nu am adus Ucraina în NATO şi nici nu i-am dat Kievului o garanţie de război care să ne oblige să riscăm totul pentru o naţiune considerată neesenţială pentru noi.

Cei care au împiedicat SUA să realizeze ambiţia fostului preşedinte George W. Bush de a aduce Ucraina şi Georgia în NATO, s-ar putea să ne fi salvat de un război cu Rusia în care am fi putut suferi îngrozitor.

Dacă mergem la război pentru o naţiune care a făzut parte anterior din blocul sovietic ar trebui să fie o chestiune de decizie a americanilor din acea zi şi din acea vreme.