Vestea bună... vestea rea

În orice poveste bine scrisă, exis­tă întotdeauna o veste bună şi una rea, pentru fiecare personaj cu oarecare greutate. Luaţi cazul Scufiţa Roşie! Vestea rea, pentru fetiţa harnică şi cu inima bună este, desigur, lupul; vestea bună... vînătorul. Pentru lup, căci şi el e un personaj important, vestea bună este... bunicuţa pe care o poate înfuleca la felul întîi, iar vestea rea, puşca vînătorului. Pentru bunicuţă, vestea bună este Scufiţa Roşie, iar cea rea, acelaşi lup... şi aşa mai departe. Credeţi că reţeta se aplică doar poveştilor pentru copii? Atunci, luaţi aminte la Hamlet! Pentru Ofelia, vestea bună este dragostea tînărului Hamlet, iar cea rea, rătăcirea lui în labirintul complicat al puterii şi al răzbunării unui tată asasinat. Pentru regina Gertrude, vestea rea este, desigur, moartea bunului ei soţ, Hamlet-tatăl, iar cea bună, faptul că poate rămîne regină, după cununia grabnică cu fratele celui dis­părut. Pentru Polonius, numai veşti bune, cîtă vreme poate ţese, în jurul stăpînilor săi, intrigile din sfera puterii; vestea rea, vîrful de spadă care-l trimite în lumea eternă a umbrelor... şi aşa mai departe, după acelaşi calapod, vieţile personajelor Laertes, Horaţio, Rozenkrantz şi Guildenstern, ba chiar şi revenirea stafiei bătrînului Hamlet se scurg între o veste bună şi una rea. Oricine se poate încredinţa de infailibila funcţionare a mecanismului; mărturie pot depune Caragiale sau Plaut, J. R. R.Tolkien, ori Haruki Murakami.

Regula pare folositoare şi pentru a zugrăvi esenţa politicii, în general, a celei atît de perstriţ colorate de pe malurile Dîmboviţei, în special. Iată, spre exemplu, cazul domnului Antonescu, cap... de coloană în Legiunea Liberală. Vestea rea este că, datorită cîtorva zile petrecute la Cotroceni, s-a îmbolnăvit grav de depresie... în sondaje. Şansele, chiar şi la candidatura prezidenţială, se topesc de atunci încoace mai abitir decît calotele glaciare sub influenţa încălzirii globale! Ves­tea bună, în schimb, este că a făcut rost de bani pentru campania la care visează, tot mai singur! De unde? De la Gigi, desigur! N-o avea el pedegree-ul Brătienilor, dar nu-i aşa că are haz? Proaspăt vopsit în Galben, praf o să-l facă pe DD, un alt produs din seria de lux a hahalerelor cu bani, tupeu şi ambiţii politice, create în laboratoarele subterane ale politicii româneşti! Partenerul de alianţă al liberalilor, domnul Ponta, îşi scrie des­tinul politic, la fel, între Scilla şi Caribda veştii bune şi a celei rele. Prima este aceea că, spre deosebire de Antonescu, el nu scade în sondaje; vestea rea este că, pentru a-şi menţine poziţia în PSD, se vede nevoit să facă tot mai multe compromisuri cu diferitele facţiuni ale baronilor pe care se sprijină propriul partid, ca pe umerii unor uriaşi... vorba lui Delavrancea. Iar, cum o veste rea nu vine niciodată singură, problemele guvernării nu vor să se rărească deloc, de dragul primului ministru, ba mai rău, se înmulţesc, cu încăpăţînare. Crăciunul şi Revelionul par mai ameninţătoare ca oricând, din perspectiva gestionării resurselor care, sunt sublime, dar nu prea mai există în visteria guvernamentală. Cît despre "salvatoarele" împrumuturi ale statului, maşinăria se învîrte tot mai greu, iar dacă află lumea de harababura din propriul guvern, s-a zis cu credibilitatea guvernării Ponta-USL, mai înainte de prima zăpadă!

Toţi pionii de pe tabla de şah a politicii noastre sunt în aceeaşi situaţie! Pentru MRU, vestea bună este că a primit cadou un partid, vestea rea este că în afară de el însuşi, nimeni nu mai crede că ar putea face ceva cu jucăria asta stricată; pentru PDL veştile bune sunt... veştile proaste ale guvernării USL; vestea proastă este că liderii nu reuşesc să deconteze eşecurile altora drept succese proprii, la casieria electoratului. Zidurile Cotrocenilor pot ţine departe multe dintre neplăcerile care-l asaltează pe Traian Băsescu, dar, cu niciun chip nu-l pot feri de soarta celor două veşti, una bună şi alta rea. Cea bună este că are încă mijloace pentru a controla evoluţia guvernării USL; vestea rea este că nu se mai găsesc deloc mijloace pentru a îmbunătăţi soarta politică şi electorală a PDL-ului.

Ca să nu ne plictisim cu aceeaşi dis­tribuţie, tot felul de personaje "colorate" şi, desigur, episodice, lipsite de importanţă, sunt aruncate în brînci pe scenă, ca să aibă publicul de ce rîde. Ultimul din seria aceasta este un anume domn Sima. El are o veste proastă pentru clienţii săi, le-a topit banii, şi una bună: un apetit pantagruelic de a povesti, de acolo de unde este el, cum şi de ce nu i-a înghiţit, ba chiar i-a dispreţuit suveran pe cei mai mulţi dintre foştii săi clienţi! Destinul domnului Sima este, el însuşi, croit după acelaşi model! Vestea bună a fost mai la început, cînd s-a întîlnit cu nişte bani, care i-au fost daţi pe mînă ca să-i înmulţească şi/sau să-i albească; ves­tea rea este că i-a topit. Acum, cînd actul întîi a fost consumat, spre surpriza unora, domnul Sima se bucură de privilegiul unor călătorii în ţinuturi pitoreşti, dar şi de cel al veştilor bune şi rele, deopotrivă. Cele rele derivă din faptul că nu mai are de unde scoate banii datoraţi; cele bune par să fie legate de speranţele vii ale domnului Sima de a cădea la învoială, nu atît cu păgubiţii, cît cu cei care l-au distribuit în rolul său de bîlci: "guru al speculaţiilor financiare cu 99,9999999% siguranţă de cîştig! Pe ce sunt bazate aceste speranţe este misterul pe care fiecare îl dezleagă, după cum crede de cuviinţă!

Vrem, nu vrem; ne place, nu ne place, în piesa asta jucăm şi noi, alegătorii mai mult sau mai puţin turmentaţi, mai mult sau mai puţin oneşti, ai politicii româneşti. Dacă v-aţi făcut vreo iluzie, atunci e cazul să renunţaţi la ea: soarta noastră se consumă tot între o veste bună şi una rea! Cea bună? Devine tot mai trans­parent şi mai uşor de înţeles cine şi cum trage sforile cu care sunt legate păpuşile puse să joace în faţa noastră pe scena politică; ba chiar devine tot mai clar şi cine sunt sforarii. Vestea proastă este că guvernarea nu mai are curajul să promită decît circ...cu pîinea, de aici înainte, se descurcă fiecare cum poate!