Procuratura a extins şi la CNVM aria de învinuiri în cazul manipulării acţiunilor "Rompetrol", dînd în urmărire penală pe vicepreşedintele Paul Miclăuş şi pe comisarul Victor Eros.
Cazul "Rompetrol" este deja notoriu ("BURSA" l-a descris limpede în repetate rînduri): este vorba despre suspiciunea că Dinu Patriciu şi-a păgubit deliberat firmele din grupul "Rompetrol", vînzînd la Bursă, prea ieftin, acţiunile societăţii Petromidia, unor privilegiaţi care, ulterior, le-au revîndut scump, făcînd profituri de zeci de milioane de euro. Operaţiunea este bănuită a fi spălat bani reprezentînd obligaţii confidenţiale ale afaceristului Dinu Patriciu faţă de apropiaţi sau faţă de parteneri care i-ar fi creat facilităţi ce se cereau răsplătite, sume care altfel nu ar fi putut fi plătite căci necesitau înregistrarea contabilă.
Privilegiaţii sînt nume cunoscute ale vieţii publice ori rude ale lor: premierul Tăriceanu, fiica afaceristului Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator), ziaristul Sorin Roşca Stănescu, liderul UDMR Verestoy Attila. Dar cercul de suspecţi ori implicaţi luaţi în calcul de organele de cercetare este mai larg, ridicîndu-se la zeci de persoane.
Pînă acum, din specialiştii pieţei de capital nu fusese învinuit decît Florin Aldea, şeful casei de brokeraj "Alpha Finance" - una dintre cele două societăţi care au intermediat operaţiunile suspecte.
Dar, ieri, a apărut ştirea surprinzătoare că au fost învinuiţi şi cei doi comisari CNVM Paul Miclăuş şi Victor Eros. Ştirea este surprinzătoare pentru că, dacă CNVM s-ar face vinovat de ceva, atunci reprezentantul de drept al Comisiei este preşedintele Gabriela Anghelache, iar nu Miclăuş şi Eros. Ceea ce pare să indice că nu CNVM, ca instituţie, să fi jucat vreun rol în scenariul acestei afaceri, ci membri ai Comisiei în nume personal.
Ipoteza este veridică cel puţin în cazul lui Victor Eros: el era vicepreşedinte al Fondului Proprietăţii de Stat (FPS) în noiembrie 2000, cînd FPS a vîndut "Petromidia" (70%), Grupului Rompetrol. Dar, la data la care FPS (cu Eros vicepreşedinte) vindea "Petromidia" lui Rompetrol, Victor Eros era, deja, de opt luni, administrator al Rafinăriei Vega (a fost ales de acţionari, prin vot secret, la 7 aprilie 2000). Iar Rafinăria Vega făcea parte din grupul petrolier "Rompetrol"... Rezumînd: administrator al unei firme din grupul Rompetrol, Victor Eros era şi vicepreşedinte al FPS cînd Rompetrol a cumpărat Petromidia de la FPS.
Astăzi, o astfel de situaţie ar primi fără ezitare caracterizarea de conflict de interese, dar, cu şase ani în urmă, cazul - deşi semnalat în ziarul "BURSA" -, a rămas neelucidat.
Să mai observăm că poate exista suspiciunea unei legături naturale între Victor Eros şi Verestoy Attila (Eros a fost propus drept comisar CNVM de UDMR, unde Verestoy are un cuvînt cu greutate). Iar Verestoy Attila este dublu implicat în cazul manipulării acţiunilor "Rompetrol": o dată, ca beneficiar suspect, şi încă o dată, pentru că fiul său este şeful celeilalte case de brokeraj (societatea TVM) prin care s-au intermediat tranzacţiile suspecte. Ar mai fi de notat că societatea TVM a aparţinut, în trecut, lui Dinu Patriciu.
Toate acestea ilustrează o probabilitate a legăturii comisarului Victor Eros (dar, în nume personal) cu cazul Rompetrol.
În schimb, despre probabilitatea implicării vicepreşedintelui CNVM Paul Miclăuş în cazul Rompetrol, nu dispunem de nici un fel de elemente. Cu o singură, palidă excepţie. În luna decembrie a anului trecut, pe e-mail-ul redacţiei "BURSA" au sosit patru scrisori acide contra lui Paul Miclăuş. Deşi ele erau semnate "Pop Marius", autorul nu a dat curs încercărilor noastre repetate de contact personal. De aceea credem că, de fapt, scrisorile sînt anonime şi din această cauză nu le-am publicat (ele sînt foarte bine scrise, cu vervă, şi dovedesc autentică cunoaştere a pieţei de capital şi informaţie largă şi de detaliu asupra prezentului ei).
În prima scrisoare, autorul anonim spune că domnul Miclăuş "face echipă" cu domnul Eros "cînd interesul coaliţiei o impune".
În a doua scrisoare, autorul anonim spune: "Deşi atunci cînd interesele comune o cer (cazul Rompetrol, printre altele) acţionează împreună în Comisie, dl. Miclăuş şi dl. Eros [...]"
Anonimele sugerează deci, că între cei doi comisari ar fi o legătură şi că ar avea unele interese concrete, în comun, printre care şi Rompetrol.
Dar, dincolo de aceste sugestii, nu avem nimic concret.
Domnul Paul Miclăuş a amînat orice comentariu pînă după ce îşi va clarifica acuzaţiile care i se aduc.
Domnul Victor Eros nu a putut fi contactat: purtătorul său de cuvînt ne-a mărturisit că, la aflarea veştii că a fost învinuit, comisarul (care nu mai este un om tînăr) s-a simţit rău şi a plecat de urgenţă să fie examinat de un medic.
• Ce a aşteptat Procuratura timp de un an şi jumătate?
O alunecare de la îndatoririle de serviciu ale oficialilor pieţei de capital în cazul suspiciunii de manipulare a pieţei acţiunilor Rompetrol pare cam improbabilă.
Cînd răsare o astfel de suspiciune, există două căi de acţiune: prima, prin colectivul de supraveghere al pieţei propriu Bursei de Valori, care îl sesizează pe directorul general al Bursei (la rîndul său, acesta decide să transmită sesizarea la preşedintele Bursei, la inspectorul CNVM sau direct la CNVM); a doua, prin inspectorul CNVM.
Dacă faptele sînt de competenţa Bursei, atunci se tranşează acolo. Dacă o exced, atunci se transferă competenţei CNVM.
La rîndul său, CNVM poate să dispună o cercetare şi să adopte, dacă este cazul, o soluţie care presupune sancţiuni. Dar, dacă în cazul respectiv este bănuită o infracţiune, atunci îl transferă Procuraturii, căci CNVM nu dispune de competenţa legală să se pronunţe.
După cum se prezintă faptele, pare că acest algoritm de acţiune în cazul Rompetrol a fost respectat.
Prima zi de tranzacţionare la Bursă a acţiunilor Rompetrol a fost cea de 7 aprilie 2004. Sesizarea întocmită de inspectorul Bursei Ionel Oprea a fost transmisă la CNVM la data de 20 aprilie 2004. Contrar aparenţelor, între 7 aprilie şi 20 aprilie 2004 nu s-au scurs 13 zile bursiere ci mai puţin (au fost multe zile de pauză - Paştele, sîmbete şi duminici).
În plus, suspiciunea de manipulare a pieţei a avut nevoie de cîteva zile ca să se contureze, căci a trebuit evaluat un lanţ de operaţiuni derulate succesiv.
În baza sesizării, CNVM a anunţat că declanşează o cercetare. Poate că cele peste trei luni de cercetări (20 aprilie - 2 august 2004) reprezintă un interval cam generos pentru supraveghetorii pieţei, dar este veridic că şi-au îndeplinit obligaţiile.
Nu este limpede dacă data la care CNVM şi-a finalizat cercetările (2 august) coincide cu data la care documentaţia dosarului va fi fost înaintată Procuraturii. Dar Ciprian Ene, purtătorul de cuvînt al CNVM ne-a încredinţat că aşa stau lucrurile.
În cazul că aşa este, atunci oficialii pieţei şi-au îndeplinit slujba. Repetăm, dacă este adevărat, atunci întrebările ar trebui să plutească asupra felului cum şi-a făcut treaba Procuratura.
Căci este cam exagerat ca cercetările Procuraturii să dureze de la 2 august 2004 şi pînă în 8 februarie 2006. Ce a aşteptat Procuratura timp de un an şi jumătate? (F.G.)