VIDEO Poate Rusia să susţină economic războiul pe care l-a declanşat în Ucraina?

Rusia se află în prima fază a unui război economic cu lumea occidentală. Sancţiunile aplicate în valuri succesive acestei ţări îi poate aduce economia într-o stare de semi-autarhie şi posibil la o contracţie a Produsului Intern Brut de peste 10%, în funcţie de durata războiului. Estimările băncilor nord- americane iau în considerare o scădere a PIB intre 7,5% - 10% şi chiar peste acest prag. Inflaţia a crescut deja de la 9,05%, în 25 februarie 2022 comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2021, la 14,5% (anualizat) în 20 martie 2022, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2021. Rubla s-a devalorizat de la 92,64 pentru un euro, în 24 februarie, la 105,97 în 25 martie, după ce atinsese 155 pentru un euro în 7 martie (Reuters). Evoluţia cursului rublei în raport cu euro sau dolarul american depinde de mutaţiile ce se vor produce în exporturile ruseşti de petrol, pe fondul scăderii cererii în ţările OECD şi creşterii concurenţei pe latura ofertei în ţări mari consumatoare precum China şi India. Rusia este puternic concurată la petrol de ţările din golful Persic.

Structura exporturilor ruseşti este dezechilibrată. În primele zece luni ale anului 2021, Rusia a avut exporturi în valoare de 388,4 miliarde dolari. Petrolul brut, produsele rafinate din petrol, gazele naturale şi cărbunele au o pondere de 56,06% din totalul exporturilor, în 2021 (51,19% în 2020), urmate de metale 10,4% (10,37% în 2020), produse chimice şi cauciuc 7,7% (7,11% în 2020), produse alimentare şi materii prime agricole 7,3% (8,8% în 2020), maşini, echipamente şi mijloace de transport 6,64% (7,45%), pietre şi metale preţioase 6,43% (9,03%), lemn şi produse din hârtie, pulpă 3,46% (3,68%), textile şi încălţăminte 0,35% (0,44%). Rusia mai exportă şi armament (8,1 miliarde dolari, 2021) având clienţi în China, ţările arabe (Algeria este principalul cumpărător de armament rusesc), dar şi în ţări NATO care au armament rusesc din perioada sovietică, la care se adaugă SUA şi Marea Britanie. Dar problema exporturilor ruseşti nu constă atât în armament, ci în petrol şi produse rafinate din petrol. În ipoteza în care vest-europenii îşi reduc factura la importul de petrol, Rusia nu poate compensa valoric pierderea cu exporturi echivalente în China, India sau alte ţări cu consum intern mare, unde se află la concurenţă cu ţările arabe, mai cu seamă Arabia Saudită. În acest moment, cheia reducerii dependenţei de importul de petrol rusesc este la ţările din Golf, în principal la Arabia Saudită. În ceea ce priveşte importul de gaz natural, Uniunea Europeană importa 155 bcm (miliarde metri cubi anual) din Rusia, dintr-un total de 344 bcm/anual. Anul acesta, Uniunea Europeană poate beneficia de importuri nord-americane de gaz lichefiat de 15 bcm, iar începând de la anul de 50 bcm anual. Importurile din Norvegia, Quatar (pe uşoară creştere de producţie) şi Algeria mai echilibrează situaţia ţarilor Uniunii Europene şi reduce substanţial din factura plătită ruşilor, în fiecare an. În ipoteza în care se ajunge la un acord cu Iranul, iar această ţară reintră în piaţa gazelor şi îşi dezvoltă infrastructura, Rusia este scoasă din joc pe piaţa europeană a gazului pe termen lung. Nu speculez ce ar putea face Kazastan sau Azerbaijdan. Sunt două ţări bogate în petrol şi gaze naturale. Cu certitudine vor învăţa lecţia ucraineană.

Situaţia pe care am descris-o pe scurt mai sus va conduce la limitarea drastică a resurselor ce pot fi alocate complexului militaro-industrial ce întreţine războiul ruşilor în Ucraina. Dar, oare se va întâmpla acest lucru în următoarele luni? Eu cred că da.

Resursele financiare pe care ruşii le au la dispoziţie s-au redus semnificativ în câteva zile, ca urmare a îngheţării rezervei valutare la jumătate din totalul acesteia calculat în funcţie de lichidităţi. La 31 ianuarie 2022, rezerva valutară a Rusiei era de 630,2 miliarde dolari americani, din care 468,6 mliliarde lichidităţi, la care se adaugă Special Drawing Rights (SDR)/Drepturi Speciale de Tragere la FMI în valoate de 24 mliarde dolari, 5,2 miliarde dolari rezerva la FMI şi 132,2 miliarde rezervă de aur. Din informaţiile publice care există, blocarea rezervei valutare priveşte rezerva de aur care oricum nu poate fi transfomată în lichidităţi, precum şi jumătate din cele 468,6 miliarde dolari. Prin urmare, este posibil ca ruşii să aibă la dispoziţie aproximativ 230 miliarde de dolari pentru a-şi susţine moneda şi importurile în următoarele luni.

Datoria externă este de 478,2 miliarde dolari (dec.2021). S&P a retrogradat ratingul Rusiei la CC ("currently highly vulnerable/extrem de vulnerabl în prezent") de la CCC-, pe 17 martie, deoarece ţara a raportat dificultăţi în îndeplinirea plăţilor pentru obligaţiunile denominate în dolari cu maturitate 2023 şi obligaţiuni denominate în euro cu scadenţă în 2043. Fitch a retrogradat rating la C ("extrem de vulnerabilă, posibil în faliment, dar continuă să plătească"), iar Moody's la Ca ("speculativ şi cu probabilitatea de a fi aproape în nerambursare"). Deşi nu are presiuni la plata datoriei pe termen scurt, Rusia nu va obţine finanţare de pe pieţele internaţionale şi în curând titlurile sale vor ajunge în categoria "junk".

Această situaţie nu se poate redresa cu încasări din exporturile pe care Rusia îl va face cu "ţări prietene" şi "neutre". Pe de altă parte, comerţul cu lumea occidentală nu a încetat şi din cât observ nu există perspectiva blocării lor totale, cum se crede.

Prin urmare, economia Rusiei nu este încă sufocată de ţările occidentale, care până în prezent au aplicat sancţiuni graduale şi slabe. Sancţiunile afectează populaţia, funcţionarii publici, oligarhii, persoane din serviciile secrete (GRU, FSB).

Prin urmare, economia rusă va fi afectată semnificativ pe termen mediu şi lung, nu atât pe termen scurt.

Din păcate, în această primă fază a războiului economic, sancţiunile ţărilor occidentale sunt selective şi afectează anumite firme ruseşti sau persoane fizice din Rusia şi în subsidiar mărfuri de import/export. În total, peste 6517 firme şi persoane sunt supuse sancţiunilor începând din 2014 până în prezent. Din acest total, 3065 de firme şi persoane sunt supuse sancţiunilor din februarie 2022. Sancţiunile aplicate din februarie 2022 afectează 2595 persoane fizice, 172 firme, 297 bănci cu sucursalele lor şi o companie de shipping, ceea ce este insuficient.

Cu excepţia siderugiei şi metalurgiei (nici acestea în totalitate), sancţiunile nu ating principalele ramuri economice ruseşti care aduc venituri bugetare şi contribuie la încasările valutare ale ţării, cum ar fi trebuit pentru a anihila complexul militaro-industrial. De aceea, am menţionat că Rusia este afectată parţial de aceste sancţiuni.

Cercetând comerţul cu mărfuri (fără servicii) între Uniunea Europeană şi Rusia în anul 2021, se constată că tranzacţiile cu combustibili minerali (petrol şi gaze) au avut o pondere valorică de 62% din totalul comerţului (98,9 miliarde EUR), iar acest comerţ nu a încetat nici în prezent. Asta înseamnă că zilnic vest-europenii finanţează Rusia cu peste 300 milioane Eur, în medie, din care 73% este factura la petrol. Calculul ţine cont de evoluţia cotaţiilor în ultima lună (aproximativ + 17%) şi de o creştere de consum ţinând cont de perioada iernii. Prin urmare, vest-europenii au băgat în buzunarul ruşilor de la începutul războiului o sumă (variază în funcţie de importul zilnic şi cotaţii) cuprinsă între 10 şi 17 miliarde euro (sunt surse care avansează cifra de 19 miliarde doari).

Separat de petrol şi gaze, comerţul dintre Uniunea Europeană şi Rusia nu a încetat pentru lemn (3,16 miliarde euro, 2% din total, în 2021), îngrăşăminte (1,78 miliarde, 1,1%, 2021), deşi nu ştiu cât se livrează anul acesta sau cât s-a livrat până în prezent. Singurul sector industrial afectat este cel siderurgic şi metalurgic (fier şi oţel - 7,4 miliarde euro, 4,7% din total în 2021). Nu este clar dacă se supune sancţiunilor fierul brichetat. Se pare că nu. Nici vest-europenii nu dau încă această măsură în clar. La fel metalele preţioase, care nu figurează printre produsele restricţionate. Totodată, ţările Uniunii Europene importă produse agricole neprelucrate din Rusia, dar în cantităţi mici (seminţe de floarea soarelui, turte de floarea soarelui, turte de rapiţă, grâu). Nici acestea nu sunt supuse sancţiunilor.

Investiţiile din ţările Uniunii Europene în Rusia, inclusiv cele din petrol şi gaze sunt suspendate. Dar puţine firme mari occidentale din industrie, comerţ şi servicii s-au retras din Rusia. În buna măsură, acestea au rămas pe loc şi şi-au încetat temporar activitatea. În sectorul bancar au rămas bănci care au un anumit grad de expunere în economia rusă şi prin care se pot face plăţi externe: Societe Generale, Raiffeisen, dar şi Credit Suisse (Elveţia), în condiţiile în care unele dintre marile bănci ruseşti sunt excluse din SWIFT. Trebuie însă precizat că numai şapte bănci ruseşti au fost excluse din SWIFT, nu şi alte bănci ruseşti. De pildă, Sberbank şi Gazprombank nu au fost excluse din SWIFT pentru că vest-europenii fac plăţi prin aceste bănci pentru petrolul şi gazele achiziţionate. De asemenea, nu exclud posibilitatea ca băncile ruseşti, altele decât cele suspendate în SWIFT, să facă plăţi prin sistemul TARGET 2.

Stocul de investiţii străine directe al firmelor Uniunii Europene în Rusia este de peste 311 miliarde euro, aşa încât nici o firmă nu-şi permite să plece, ci doar aşteaptă timpuri mai bune. Dacă vor exista. Ruşii au şi ei în ţările Uniunii Europene un stoc de investiţii de 135 miliarde euro. Ca atare, există o relaţie de interdependenţă asimetrică din care nici o parte nu-şi permite să piardă, în afară de clica de la Kremlin.

Prin urmare, vest-europenii au aplicat un set de sancţiuni, astfel încât să nu-şi afecteze propriile economii sau firme. Mersul războiului, problemele de etică a războiului sau dreptul internaţional public pe care ruşii le încalcă în cel mai brutal mod cu putinţă, cum făceau naziştii, trec pe plan secundar când este vorba de interesul economic. Sancţiunile economice, dublate de noile acorduri comerciale SUA-UE pentru livrarea de gaze vor afecta substanţial economia rusă pe termen mediu şi lung, nu atât pe termen scurt. Investiţiile în economia rusă şi exporturile de tehnologii înalte vor înceta pentru mulţi ani şi probabil că aceasta este pierderea cea mai mare pentru rusi, aşa cum se vede în prezent.

Ruşii au nevoie de înaltă tehnologie pentru avioane, maşini şi echipamente, inclusiv piese de schimb pentru blindatele lor, echipamente şi maşini electrice, pe care nu le mai pot importa dacă sunt cu dublă utilizare. Nu este clar dacă au stocuri la piese de schimb pentru blindate, unde firma germană Boch a fost destul de generoasă, până în prezent efectuând livrări şi ignorând sancţiunile aplicate din 2014 la produse cu dublă utilizare (civilă şi militară). Boch nu şi-a suspendat activitatea în Rusia.

Sancţiunile americane sunt uşor diferite de cele aplicate de vest-europeni, întrucât măsurile se focalizează pe firme, persoane fizice, domenii economice, ori mărfuri individualizate ce pot fi exportate sau importate din şi către Rusia. Gama celor din urmă este mai largă decât cele supuse sancţiunilor în Uniunea Europeană. De asemenea, sancţiunile americane ţintesc şi în firme din alte ţări care exportă în Rusia mărfuri ce contribuie la înarmarea acesteia. Pe relaţia exporturilor, sancţiunile americane vizează în special produse electronice, computere, senzori, lasere, avionică, produse petroliere. O ţintă esenţială sunt semiconductoarele.

Biroul Departamentului de Comerţ al SUA de Comerţ (BIS) a publicat o listă actualizată pe trei martie, care include un total de 392 de firme/entităţi ruseşti supuse cerinţelor de control al exporturilor din SUA. Din cele 392 de firme, 126 au fost adăugate în 2022. Sunt firme în IT, energie, apărare, aviaţie, maşini şi echipamente, inginerie, shipping şi logistică, industria chimică şi farmaceutică, domeniul spaţial, finanţe.

În anul 2021, SUA au importat din Rusia mărfuri în valoare de 30,76 miliarde dolari (UN COMTRADE) şi au exportat mărfuri în valoare de 6,4 miliarde dolari americani (UN COMTRADE). Sancţiunile aplicate recent de SUA reduc factura către Rusia pentru anul în curs cu 22,3 miliarde dolari, dacă luăm în considerare restricţiile la importul de uleiuri minerale combustibili, adică petrol şi produse rafinate din petrol (18,1 miliarde dolari, în 2021), pietre şi metale preţioase (3 miliarde dolari), produse de pescuit (1,2 miliarde dolari). Dacă se interzic produsele metalurgice şi produsele chimice, SUA îşi reduc deficitul la un nivel minim, deşi nu mai exportă către Rusia nimic important. SUA au exportat către Rusia în 2021 reactoare nucleare, echipamente şi maşini (un miliard de dolari), avioane (un miliard de dolari), aparatură optică, medicală, echipamente electrice şi electronice (un miliatrd de dolari). Acestea sunt cele mai importante mărfuri americane exportate şi care nu mai pot face obiectul vânzării către Rusia de acum înainte.

• Cum se aplică sancţiunile în România ?

Ţara noastră are o legislaţie specifică privind sancţiunile internaţionale (OUG nr.202/2008, cu modificările ulterioare) pentru a pune în aplicare rezoluţiile Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau alte acte adoptate în baza art. 41 din Carta Naţiunilor Unite, precum şi regulamente, decizii şi alte instrumente juridice ale Uniunii Europene. La legea de bază se mai adaugă Codul penal, Regulamentul BNR nr. 28/2009 privind supravegherea modului de punere în aplicare a sancţiunilor internaţionale de blocare a fondurilor, precum şi legislaţia secundară (ordine emise de BNR sau de Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor).

Din punctul meu de vedere, deşi legislaţia internă se conformează măsurilor care se iau pe plan international, ar trebui să cuprindă reglementări mai dure care să permită punerea sub sechestru a acţiunilor/titluri de valoare emise de o firmă dintr-o ţară supusă sancţiunilor, schimbarea structurilor de conducere a firmelor, instituirea unui consiliu de supraveghere şi chiar naţionalizarea. Apreciez că, în cazul firmelor ruseşti, se impune naţionalizarea, nu neapărat blocarea conturilor, cum se întâmplă la TMK Artrom. Această firmă nu trebuie sufocată, ci trebuie să funcţioneze, dar sub steag românesc.

• Relaţiile economice ale Rusiei cu China

În anul 2020, Rusia a exportat în China bunuri în valoare de 50,5 miliarde dolari şi a importat mărfuri în valoare de 57, 2 miliarde dolari, având o balanţă deficitară (UN COMTRADE). Cum este de aşteptat, Rusia a exportat produse petroliere, uleiuri minerale în valoare de 33,4 miliarde dolari, lemn şi articole din lemn (3,7 miliarde dolari), minereuri, zgură şi cenuşă (3,4 miliarde dolari), cupru (2,8 miliarde dolari), fier şi otel (2,2 miliarde dolari), produse din peşte (1,8 miliarde dolari), perle, pietre şi metale preţioase, monede (1,5 miliarde dolari), grăsimi şi uleiuri animale, vegetale (un miliard de dolari). Ruşii au importat de la chinezi echipamente electrice, electronice (10,7 miliarde dolari), reactoare nucleare, cazane, maşini (10,2 miliarde dolari), vehicule altele decât calea ferată, tramvai (2,1 miliarde dolari), blănuri şi blănuri artificiale (1,9 miliarde dolari), materiale plastice (1,8 miliarde dolari), jucării, jocuri, articole sportive (1,7 miliarde dolari), articole de îmbrăcăminte (1,7 miliarde dolari), articole din fier sau oţel (1,6 miliarde dolari), incălţăminte (1,6 miliarde dolari), aparate optice, foto, tehnice, medicale (1,4 miliarde dolari). În 2021, Rusia a importat mărfuri în valoare de 73 miliarde dolari, în principal echipamente electrice, electronice (19 miliarde dolari), reactoare nucleare, cazane, maşini (18 miliarde dolari), vehicule altele decât calea ferată, tramvai (4 miliarde dolari). Rusia a exportat în China mărfuri în valoare de 68 miliarde dolari.

Structura relaţiilor comerciale nu s-a schimbat. Ruşii au nevoie de la chinezi de echipamente de telecomunicaţii, inclusiv telefoane mobile şi semiconductori, iar chinezii de petrol (16% din importurile Chinei de petrol), gaze naturale (16,6 miliarde metri cubi/an, 10% din importurile totale), cărbune (50 milioane tone/an, 15 5 din importuri totale). Rusia şi China au semnat recent prin Gazprom un acord (Power of Siberia 2 pipeline) pentru livrarea de gaz natural - 50 miliarde metri cubi/an, dar este un proiect de perspectivă. Ruşii nu pot suplimenta vânzările de gaz în China pe termen scurt ca să-şi echilibreze balanţa comercială, întrucât nu au infrastructura necesară şi nici nu pot exporta mai mult petrol, decât în funcţie de cererea internă din China, respectiv de evoluţia economiei acestei ţări şi de cursul economiei globale, unde China joacă un rol important.

China urmăreşte să-şi majoreze prezenţa comercială în Rusia. Balanţa comercială va fi deficitară pentr ruşi în 2022 şi în anii următori. China este interesată să-şi facă prezenţa puternică în ţările central asiatice pe care vrea să le atragă în sfera sa de influenţă. Deşi nu se pronunţă deschis împotriva razboiului din Ucraina şi arată bunăvoinţă faţă de Rusia, China este în stand by şi nu se implică în investiţii pe teritoriul rusesc.

• Câteva concluzii

Sancţiunile economice aplicate Rusiei de ţările occidentale sunt selective şi slabe, având un impact economic negativ relativ scăzut pe termen scurt şi semnificativ pe termen lung, mai cu seamă în privinţa investiţiilor şi exportului de tehnologie. Este de aşteptat ca statele occidentale să adopte un nou set de sancţiuni având aceeaşi abordare, în sensul că acestea se vor aplica asupra unor persoane şi firme, în mică măsură asupra unor ramuri economice ruseşti, astfel încât să se evite o recesiune puternică în zona euro. Sancţiunile occidentului vor afecta capacitatea Rusiei de a face faţă plaţilor la dobânzi şi datorie. În ipoteza în care Rusia va fi sancţionată pe termen lung, ceea ce este de aşteptat, accesul acestei ţări la tehnologii, mai cu seamă în domeniul industriei petrolului şi gazelor naturale va fi anulat, iar capacitatea de extracţie va scădea, cum se întâmplă de câţiva ani în Venezuela, pentru că avem un exemplu. Industria rusă nu va beneficia de investiţii cu caracter permanent, ceea ce nu va permite acestei ţări să-şi schimbe structural exporturile şi să devină competitivă. Decalajul de dezvoltare între Rusia şi principalul său concurent, China, se va mări substanţial, Rusia devenind un actor regional în plan economic şi militar. Această ţară nu va mai putea juca un rol important în ţările central asiatice, unde deocamdată exercită direct sau indirect un monopol asupra resurselor acestora.

Comerţul exterior al Rusiei este dezechilibrat din cauza unei structuri rudimentare, fiind format în principal din materii prime, unde are concurenţi pe piaţa mondială. Ponderea materiilor prime în exporturi este de 69,3% din total mărfuri (2020), comparativ cu produsele industriale care oricum încorporează tehnologii medii (pondere 33% din total mărfuri, în 2020) şi servicii (12% din total exporturi).

Scăderea exporturilor de hidrocarburi în lumea occidentală este ireversibilă şi nu va putea fi compensată printr-o reorientare a livrărilor în alte ţări. În situaţia în care Rusia forţează cotaţiile internaţionale la gaz şi petrol, blocând furnizarea acestora către occident, economia globală intră în recesiune, prin urmare şi cererea de petrol şi gaze se contractă, iar cotaţiile vor scădea probabil la nivelul anului 2020. Prin urmare, asemenea măsuri de forţă anunţate deja de conducerea criminală de la Kremlin nu ajută Rusia cu nimic.

Exporturile de armament ies din discuţie, deci şi ca sursă de venit, întrucât războiul din Ucraina a demonstrat slaba calitate a echipamentelor militare produse de ruşi. De altfel, Rusia va căpăta o proastă reputaţie în privinţa echipamentului militar care o va scoate dintre marii jucători pe piaţa armelor pe termen lung. Este posibil ca alături de ţările care au nevoie de întreţinere de echipamente, printre clienţii ruşilor să rămână Coreea de Nord, Eritreea şi ceva triburi ce nu-şi permit să cumpere din altă parte.

Pe termen scurt, Rusia nu va avea capacitatea de a-şi echilibra balanţa comercială şi nici posibilitatea de a-şi redresa rezerva valutară. Este de aşteptat ca banca centrală să adopte un curs pe cale administrativă la rublă pentru a evita prăbuşirea. Cursul va avea impact în puterea de cumpărare a populaţiei. Deja se văd semnale. Rezervele valutare aflate în posesia populaţiei vor fi folosite exclusiv de stat. Este posibil ca autorităţile să introducă treptat politici economice de alocare a resurselor în economie specifice perioadei sovietice, pentru a face faţă cererii interne de mărfuri, deşi în loc să rezolve o problemă va alimenta criza de resurse, indiferent de natura acestora. Se ştie că economia de comandă cunoaşte fenomenul amplificării asimetriei informaţionale ce duce la alocări ineficiente de resurse. Complexul militaro-industrial nu va putea fi întreţinut decât câteva luni, în condiţiile în care se observă că încă de la începutul războiului acesta nu a fost pregătit pentru producţie. Pentru a întreţine războiul, ruşii se vor baza pe stocurile de echipament militar pe care le au deja în cantităţi imense, deşi problema este că au o armată slab instruită şi pe cale să fie decimată. Războiul acesta a demonstrat probleme serioase de management pe fundalul unei economii neperformante şi care în esenţă a păstrat structura din perioada sovietică.