Virtual versus real

Testul electoral de duminică, 2 noiembrie, a revelat un nou clivaj politic: România virtuală se contrapune României reale. La mai vechile clivaje politico-electorale, real-urban, Vechiul regat-Transilvania, tineri - vârstnici, primul tur al alegerilor prezidenţiale a ilustrat prăpastia care desparte alte două Românii, România subiectivă de pe Facebook şi România cotidiană, cea de toate zilele. Pe Facebook în special, şi pe internet în general, războiul electoral virtual a luat forme extreme, wishful thinking-ul fiind uşor de transformat în realitate virtuală. Iluzia virtuală, susţinută de o campanie de manipulare bine orchestrată, a luat locul unei abordări obiective. Aşa că, pe parcursul nopţii electorale, iluzia, alimentată de o zvonistică accentuată de deriva televiziunilor, devenise convingere absolută. Aproape nimeni nu mai credea în rezultatele exit-poll-urilor, aşteptând confirmarea "înfrângerii" care nu a mai venit. Iar când rezultatele BEC au început să cadă, frustrarea a luat locul entuziasmului, amplificând rezultatul cât se poate de previzibil al lui Victor Ponta.

Odată cu alegerile de anul acesta, confuzia dintre real şi virtual trece din viaţa de zi cu zi în spaţiul politic. Există deja o opinie publică ce se formează şi acţionează doar în spaţii virtuale şi care se adaptează cu dificultate realităţii. Ca şi în alte cazuri, şi la primul tur al alegerilor prezidenţiale de pe 2 noiembrie, maşinăria de partid a fost determinantă. Cele două formaţiuni care au structuri teritoriale funcţionale au acumulat împreună 72% din voturi, fructificând atât forţa organizaţională, cât şi tendinţa structurală a alegătorului român spre votul util. Victoria de etapă a lui Victor Ponta a fost construită prin consolidarea şi coordonarea organizaţilor locale ale partidului, întărite prin adoptarea celebrei ordonanţe de urgenţă privind migraţia aleşilor locali cu doar câteva săptămâni înaintea alegerilor prezidenţiale. Ca urmare a acestei "ferestre de oportunitate", 400 de primari şi mii de consilieri locali şi judeţeni s-au mutat dintr-un câmp politic în altul. Aşa că ACL a fost confruntată înaintea primului tur cu un handicap imens şi a realizat un scor excelent în condiţiile date. Toate celelalte formaţiuni politice au fost limitate în aventura lor electorală de slăbiciunile organizaţionale la nivel local. PMP şi-a dovedit lipsa de consistenţă la nivel local, iar PLR a depăşit prima confruntare electorală fără să realizeze însă "mare surpriză".

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a demonstrat că spaţiul politic depinde în mod indisolubil de realitatea sa teritorială, neputând fi virtualizat. Dacă volatilitatea votului este o realitate, aceasta nu este atât de dependentă de spaţiul virtual pe cât au crezut unii. Proporţia votului util şi a celui dependent este mai importantă decât cea a votului liber şi indecis, care ar putea fi translatat dintr-un câmp politic în altul, în funcţie de evoluţiile campaniei. Mai mult, abuzul strategiilor de campanie negativă a făcut ca o bună parte a alegătorilor să se "securizeze" împotriva scandalurilor de presă permanente.