Visul "verde" al autorităţilor europene este ameninţat de lipsa "competenţelor ecologice"

Studenţii Universităţii din Leeds militează pentru interzicerea recrutării absolvenţilor de către companiile din sectorul minier şi al exploatării gazelor naturale, după cum se arată într-un articol recent din Wall Street Journal.

Se pare că "militanţii" nu s-au gândit nicio clipă că tranziţia verde depinde în mod fundamental de extragerea unor cantităţi uriaşe de materii prime, de la minereuri metalice până la materiale de construcţii, care nu se poate face fără maşini alimentate şi întreţinute cu produse petroliere.

"Companiile care extrag cupru, litiu şi alte metale - care sunt văzute ca elemente critice ale lanţurilor de aprovizionare pentru producerea energiei verzi - declară că au mari dificultăţi în angajarea tinerilor", subliniază publicaţia financiară americană, în condiţiile în care alte patru universităţi din Marea Britanie au interzis recrutarea pentru sectoarele poluante în propriile campusuri.

Wall Street Journal mai scrie că numărul absolvenţilor de geologie şi alte ştiinţe ale Pământului a scăzut cu aproape 25% din 2015 până în 2020, în condiţiile în care numărul total al absolvenţilor a crescut cu 8%.

În Australia, ţară în care mineritul este o ramură economică deosebit de importantă, numărul total al absolvenţilor din domeniul minier a scăzut cu 63% din 2014 până în 2020, conform datelor de la McKinsey citate de WSJ.

Un deficit foarte mare în ceea ce priveşte aşa-numitele "locuri de muncă verzi" se înregistrează şi în Europa, după cum a scris recent Financial Times, sub titlul "Lipsa competenţelor ecologice ameninţă ambiţiile climatice ale Europei".

Deficitul a devenit evident odată cu adoptarea Declaraţiei de la Ostende, care prevede dublarea capacităţii eoliene off-shore din Mările Nordului până în 2050. Planul se pare că are un singur defect: nu este realist.

Un element major trecut cu vederea de cele nouă guverne semnatare - Belgia, Danemarca, Germania, Olanda, Franţa, Irlanda, Luxemburg, Norvegia şi Marea Britanie - este deficitul forţei de muncă.

Peste 100 de companii au avertizat că Europa nu are capacitatea de a îndeplini aceste obiective, în timp ce organizaţia Wind Europe a subliniat că unul dintre cele mai mari obstacole îl reprezintă lipsa lucrătorilor calificaţi.

"Investiţiile singure nu produc palete, nu navighează nave sau nu operează parcuri eoliene", se arată într-un comunicat de presă al organizaţiei.

Soluţia este aşteptată tot de la guverne, care "mai presus de toate, trebuie să construiască baza de competenţe necesară". Dar cum poate fi construită această bază de competenţe în condiţiile în care nici măcar nu există o definiţie comun acceptată a noţiunii de "loc de muncă verde"?

Minerul care extrage minereul de cupru poate fi încadrat în categoria locurilor de muncă verzi, având în vedere că rezultatul muncii sale este absolut necesar în fabricarea automobilelor electrice?

Dar cum rămâne cu poluarea generată de utilizarea maşinilor uriaşe, care au nevoie de combustibili fosili pentru funcţionare? Sau cu dezastru ecologic determinat de suprafeţele tot mai mari sau adîncimea tot mai mare a exploatărilor miniere, pe fondul reducerii semnificative a concentraţiei de substanţe utile?

În articolul din Financial Times se accentuează faptul că "în timp ce guvernele europene se tem să nu piardă noi locuri de muncă în domeniul tehnologiilor de vârf din cauza atracţiei subvenţiilor americane, dovezile sugerează că acestea nu reuşesc să formeze suficienţi lucrători pentru sarcinile mai banale de montare a pompelor de căldură şi de izolare".

Consecinţele vor fi deosebit de grave pentru unul dintre pilonii de bază ai Pactului Verde European, respectiv aşa-numitul "Val al renovărilor", deoarece "deficitul grav de competenţe şi de forţă de muncă ar putea împiedica dezvoltarea de noi industrii şi ar putea încetini eforturile urgente de a face locuinţele şi clădirile comerciale mai eficiente din punct de vedere energetic".

Sue Duke, şefa departamentului de politici publice globale al reţelei profesionale LinkedIn, a declarat pentru FT că "oamenii nu îşi dezvoltă competenţele ecologice într-un ritm suficient de rapid pentru a îndeplini obiectivele climatice".

În aceste condiţii, chiar şi cele mai inepte autorităţi ar ajunge la concluzia că poate ar fi nevoie de o temperare a ritmului tranziţiei verzi, deoarece programele de distrugere a infrastructurii energetice clasice nu pot continua fără a oferi soluţii de înlocuire viabile şi scalabile.

Recent, preşedintele francez Emmanuel Macron a lansat propunerea pentru o "pauză de reglementare" în ceea ce priveşte legile privind protecţia mediului şi tranziţia energetică din Uniunea Europeană.

Dar nici măcar această pauză, care ar ca scop doar evaluarea implicaţiilor normelor şi reglementărilor adoptate până acum, nu este acceptabilă pentru reprezentanţii Comisiei Europene şi nici pentru mulţi europarlamentari francezi, deoarece "creează iluzia periculoasă că s-a făcut destul şi transmite un mesaj neadecvat", după cum scrie Politico.

Frans Timmermans, vicepreşedintele Comisiei Europene, şi-a exprimat vehement opoziţia faţă de propunerea preşedintelui Macron, în condiţiile în care "nu există timp de pierdut în lupta împotriva schimbărilor climatice", iar "manipularea dezbaterii privind schimbările climatice alimentează conflictele culturale în cadrul UE".

Se pare că oficialul CE ignoră complet faptul că astfel de "conflicte culturale" ar putea fi chiar rezultatul politicilor iresponsabile de atingere a unor ţinte climatice nerealiste, care au fost stabilite pe baza unor modele climatice care nu au nici cea mai mică tangenţă cu realitatea.