Vor ieşi urmaşii sclavilor din America de pe "plantaţia democrată"?

"Dacă ai o problemă în a-ţi da seama pe cine să votezi între mine şi Trump, atunci nu eşti negru", a declarat Joe Biden la sfârşitul emisiunii radiofonice "The Breakfast Club", din luna mai 2020, prezentată de Lenard Larry McKelvey, cunoscut sub numele "Charlamagne tha God".

Preşedintele Trump a reacţionat imediat: "Remarcile rasiste şi dezumanizante ale lui Joe Biden despre negrii americani arată că el nu crede că bărbaţii şi femeile de culoare pot fi independenţi şi să gândească liberi".

Declaraţia lui Biden reflectă, din păcate, paradigma prevalentă de la nivelul Partidului Democrat din SUA cel puţin de la mijlocul anilor "60, ani marcaţi de revolte rasiale şi adoptarea pachetului de programe cunoscut sub numele "Great Society".

Programul a fost lansat de preşedintele democrat Lyndon Johnson cu scopul declarat al combaterii sărăciei.

De atunci au trecut mai bine de o jumătate de secol, care a inclus şi o perioadă de opt ani în care la Casa Albă s-a aflat un preşedinte de culoare, iar "succesul" său se vede la tot pasul, în special în comunităţile urbane dominate de Partidul Democrat de mai multe decenii.

Cu toate acestea, programele lui Johnson au reprezentat un adevărat succes pentru democraţi din punct de vedere al opţiunilor electorale ale populaţiei de culoare: până la 90% dintre voturi au fost acordate candidaţilor democraţi.

Se pare că fostul vicepreşedinte al lui Kennedy a avut dreptate când a declarat, în faţa apropiaţilor, că "îi voi face pe cioroi să voteze Partidul Democrat pentru două sute de ani".

Da, preşedintele Lyndon Johnson a folosit termenul peiorativ "nigger", conform informaţiilor din biografiile sale, iar un articol de pe site-ul MSNBC, din aprilie 2014, afirmă în titlu că "Lyndon Johnson a fost un erou al drepturilor civile dar şi un rasist".

Pe fondul adoptării programelor din "Great Society", ale căror "rezultate" au determinat administraţia Nixon să rupă legătura dintre dolar şi aur, a început să fie utilizat tot mai mult termenul "plantaţia democrată", pentru a sublinia noua servitute a urmaşilor sclavilor din America.

Articolul de la MSNBC subliniază nu doar prezenţa permanentă a cuvântului "nigger", ci şi faptul că Johnson a fost un "cunoscător fin al cuvântului", pe care îl utiliza "calibrat" în funcţie de regiunea în care se afla, conform biografului său Robert Caro.

Legea drepturilor civile din 1964 (Civil Rights Act) era "the nigger bill" pentru Johnson.

Un alt biograf al lui Johnson, Robert Dallek, a scris că preşedintele l-a numit pe judecătorul de culoare Thurgood Marshall la Curtea Supremă în defavoarea altui candidat, tot de culoare, dar mai puţin cunoscut, deoarece "atunci când numesc un nigger, vreau ca toată lumea să ştie că este un nigger".

Preşedintele Richard Nixon a folosit metafora Partidului Democrat ca plantaţie de sclavi într-un interviu acordat revistei JET în 1968, după cum scrie Leah Wright Rigueur, profesor asociat la Harvard Kennedy School, în cartea sa "The Loneliness of the Black Republican" din 2014.

Termenul s-a răspândit în presa scrisă în anii "70 şi "80 şi a devenit cunoscut pe scară largă în anii "90, după cum scrie site-ul Conservapedia.

O soluţie pentru ieşirea de pe "plantaţie" a fost publicată recent de Candace Owens, activist politic conservator şi, nu demult, unul dintre cei mai duri critici ai preşedintelui Trump.

"Sunt convinsă că mulţi negri americani se opun lui Trump deoarece nu înţeleg cine este acesta", scrie acum Owens în cartea "Blackout: How Black America Can Make Its Second Escape From the Democrat Plantation", unde îşi exprimă repulsia în faţa adevăratelor motive din spatele apelurilor de a vota adresate populaţiei de culoare.

"Voturile nostre sunt văzute mai mult ca o datorie a noastră nu pentru noi înşine, ci pentru atotputernicul establishment liberal" şi se presupune că "negrii americani nu îşi exprimă alegerea la urne, ci livrează o garanţie, o garanţie către Partidul Democrat, prin care ne angajăm să le asigurăm puterea", mai scrie Candace Owens.

"Actuala stare de lucruri oferă impresia că bărbaţii, femeile şi copiii negri şi-au sacrificat vieţile pentru a oferi şansa negrilor moderni să-i susţină pe democraţi pentru totdeauna", este concluzia activistei de culoare, care îşi justifică susţinerea pentru Trump prin faptul că "numai un gălăgios din New York ar fi avut curajul să se împotrivească establishment-ului liberal" şi "doar Donald Trump a avut curajul să-i privească în faţă pe negrii din America şi să-i întrebe ce au de pierdut".

Din păcate, "evadarea" de pe "plantaţia democrată" se poate dovedi extrem de grea, pe fondul obstacolelor ridicate de "maşinăria" multivalentă a Partidului Democrat.

Candidatul Joe Biden a răspuns, recent, unor întrebări pentru Pod Save America (crooked.com/podcast-series/pod-save-america), o emisiune găzduită de patru foşti consilieri ai fostului preşedinte Obama.

În partea finală a emisiunii, când i s-a cerut să transmită un mesaj celor care încă nu au votat, fostul vicepreşedinte a declarat că "am reuşit să punem pe picioare cea mai extensivă şi mai inclusivă organizaţie de fraudare a alegerilor din istoria politicii americane".

Să fie "gura păcătosului" sau doar un simplu semnal al degradării cognitive avansate a candidatului democrat?

Orice alte cuvinte sunt de prisos.

Un alt aspect important al adevăratei "oferte" democrate de la aceste alegeri parlamentare şi prezidenţiale din SUA este ilustrat de un editorial din Washington Post.

După dezvăluirile privind corupţia candidatului democrat Joe Biden din New York Post, care au fost cenzurate de Twitter şi Facebook, Washington Post a scris că "trebuie să tratăm trimiterea către presă a documentelor din laptopul lui Hunter Biden ca şi cum ar fi o operaţiune străină - chiar dacă probabil nu a fost".

Ar mai fi ceva de spus în apărarea acestor "liberali" care îl acuză pe Trump că are înclinaţii fasciste şi este adept al supremaţiei albilor?

Preşedintele Trump a obţinut în 2016 circa 8% din votul cetăţenilor afro-americani, 28% din populaţiei hispanice şi 27% din votul americanilor de origine asiatică, conform unor sondaje prezentate de Reuters în noiembrie 2016.

Sondaje recente arată o creştere semnificativă a preşedintelui Donald Trump în preferinţele electoratul de culoare şi hispanic din Statele Unite, însă credibilitatea acestor date este pusă sub un mare semn de întrebare, la fel cum sunt toate sondajele de până acum, pe fondul reticenţei alegătorilor de a-şi dezvălui adevăratele intenţii de vot.

Oare vor "îndrăzni" urmaşii sclavilor din America să încerce şi altceva decât viaţa pe "plantaţia democrată", care nu este decât un şir tot mai lung de promisiuni fără acoperire pentru o existenţă sub umbrela asistenţei sociale?