Votul paralel

Anunţasem titlul ("Votul paralel"), urma să ţin şi conferinţa. Săptămâna trecută, la Institutul de Studii Populare. O minte raţională ar fi aşteptat să comunic ceva, după care ar fi comentat argumentele enunţate. Comentatorii de la noi se ridică însă deasupra raţiunii şi plutesc direct în sferele inspiraţiei. Aşa se face că am găsit un articol despre ceea ce... urma să spun.

Mi s-a mai întâmplat. Acum ceva vreme anunţasem că voi vorbi despre mandatul imperativ. Cineva s-a apucat să mă corecteze în avans, doar pe baza a ceea ce presupunea (eronat) că voi spune. Altădată am anunţat un titlu mai curios: "Guvernare fără ziare". S-a umplut sala cu oameni care aşteptau, pesemne, să denunţ "presa ticăloşită". Aproape nimeni nu citise subtitlul: "Despre Amendamentul I". Formula "guvernare fără ziare" este o celebră expresie a lui Jefferson, care apare într-o scrisoare a acestuia din 1787, expediată pe când era ambasador în Franţa şi în care deplângea evoluţiile din ţara sa. Orice om cu o minimă cultură politică ar fi intuit că prelegerea urma să analizeze clauza libertăţii tiparului conţinută în primul amendament al Constituţiei Statelor Unite. Curioşii care veniseră pentru altceva au fost nevoiţi să suporte, timp de două ore, comentarii despre diferitele tipuri de licenţiere a tipăriturilor în secolele XVII-XVIII.

Acum, vizionarul nostru credea că ideea "votului paralel" ascunde un plan distilat într-un "laborator" ocult al politicii pentru a organiza simultan alegerile prezidenţiale şi parlamentare. Din păcate, lucrurile se petrec precum în celebrul banc de la Radio Erevan. "Este adevărat. Doar cu o corecţie minoră: nu i s-a dat, ci i s-a furat etc".

Votul paralel este un sistem de vot. Este de obicei aşezat în categoria sistemelor de vot mixte. Acestea combină două logici electorale. Spre exemplu, o logică majoritară şi una proporţională.

Din acest punct, lucrurile devin mai complicate. Există sisteme semi-proporţionale care nu sunt mixte (spre exemplu votul cumulativ). Şi există sisteme mixte care nu sunt semi-proporţionale, ci perfect proporţionale. Este cazul sistemelor cu mandate adiţionale (MMP, în limbajul de specialitate). Alegi direct, în colegii, o parte dintre reprezentanţi. Apoi foloseşti votul de pe o listă distinctă, de partid, pentru a compensa, până la scorul naţional al partidului.

Votul paralel are o altă logică. Acolo alegem, separat, două seturi distincte de reprezentanţi. Cele două logici electorale nu sunt combinate, ci puse una lângă alta. Cele două alegeri, deşi simultane, nu sunt legate matematic. De aceea denumirea de "vot paralel".

Să presupunem că avem 100 de locuri în Legislativ. Pentru a avea alegeri în sistemul paralel se separă aceste 100 de locuri în două grupe. Să spunem 50-50. Proporţiile ar putea fi şi altele, de pildă 80-20. Pentru un grup se organizează alegeri după un sistem, pentru celălalt se foloseşte alt sistem. La final se face suma şi se atribuie toate cele 100 de mandate. Fiecare cetăţean a votat de două ori, pe două buletine distincte. Este un sistem folosit în Japonia şi în Armenia.

Eu am propus acest sistem, la un moment dat, ca un compromis între cei care susţineau un sistem proporţional şi cei care susţineau unul majoritar. Dar nu este nevoie, logic vorbind, să avem o combinaţie majoritar-proporţional. Aceasta este formula obişnuită.

Motivul pentru care prezint cititorilor această idee este însă cu totul altul decât să lămuresc o chestiune privitoare la sistemul electoral. Problema pe care doresc să o semnalez este legată de reprezentativitatea aleşilor noştri. Prin "politică", unii dintre semenii noştri înţeleg doar susţinerea unui "Georgescu" împotriva unui "Io-nescu". Nu trebuie să ne mirăm, aşadar, că politica ajunge să semene cu o ceartă între vecini, la colţul blocului.

Eu cred că politica, într-o democraţie solidă, presupune cetăţeni şi politicieni sofisticaţi, care fac apel la argumente raţionale, complexe. Iată de ce chestiunea sistemului de vot este cel puţin la fel de importantă ca aceea a numelui celui care este ales la un moment dat.

Sistemul paralel produce un efect interesant, cel puţin asupra componentei sale majoritare: sporeşte mărimea colegiilor. Iar colegii mai mari combinate cu un număr mai mic de parlamentari ar duce la un mandat mai reprezentativ. Şi ar reduce numărul colegiilor ne-competitive, majoritatea dintre acestea din mediul rural.

Se crede despre deputaţi că sunt reprezentanţii colegiilor. Fals. Ei sunt aleşi în colegii, însă în Parlament fiecare în parte este reprezentantul întregii naţiuni. Problema este cum anume rezolvăm această tensiune, între caracterul local al alegerilor şi caracterul general al mandatului.

A doua zi după conferinţă m-am uitat pe ştiri. Un reporter raporta că într-o "conferinţă de presă" (!) aş fi propus un sistem mixt, cu alegeri directe şi cu "liste de partid". Probabil nu a auzit bine. Am susţinut avantajele suprapunerii a două sisteme majoritare. Cu "listele" m-am lămurit.