A intrat în recesiune cea mai mare economie a lumii?

Arbitrul recesiunii din Statele Unite este reputata instituţie National Bureau of Economic Research (NBER), care ne informează, cu o semnificativă întârziere, cât timp s-a aflat cea mai mare economie a lumii într-o perioadă de contracţie.

Până la înregistrarea a cel puţin două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut, definiţia aşa-numitei "recesiuni tehnice", o serie de indicatori premergători avertizează cu privire la deteriorarea con­diţiilor din economia reală.

Indicele transportului de mărfuri din SUA, publicat de Cass Information Systems (CIS), este unul dintre aceşti indicatori premergători, iar declinul său anual s-a accelerat semnificativ în prima jumătate a acestui an (vezi graficul).

Indicele urmăreşte volumul trans­porturilor de produse finite din Statele Unite pe apă, şosea, calea ferată şi aeriană, iar declinul anual din lunile mai şi iunie 2019 este cel mai mare din ultimii 10 ani.

În raportul CIS se arată că "scăderea anuală de 5,3% din iunie, după o scădere de 6% în luna precedentă, arată că indicele transportului de mărfuri finite a trecut de la semnalarea unei încetiniri potenţiale a economiei la semnalarea unei contracţii economice".

Declinul accelerat al transportului rutier este confirmat şi de datele de la Association of American Railroads (AAR), care arată o scădere anuală de 6,3% în iunie 2019, alături de un declin sever al comenzilor pentru camioane grele.

Raportul mai subliniază că "dinamica indicelui CIS a mai fost negativă fără să fie urmată de recesiune", însă viteza declinului din lunile mai şi iunie 2019 este suficientă pentru a pune sub semnul întrebării performanţa economiei americane din T2 2019.

Un element semnificativ care înclină balanţa către recesiune îl reprezintă "declinul sever al livrărilor pe calea aerului, în special în Asia", iar acesta este însoţit de "scăderea preţurilor pe piaţa spot a serviciilor de transport, în special la nivelul transportului rutier".

"Tot mai multe date arată că ne aflăm la începutul unei contracţii economice", este concluzia raportului CIS din iunie 2019.

Poate că acesta este şi motivul presiunilor extraordinare exercitate asupra preşedintelui Federal Reserve, nu doar din partea preşedintelui Donald Trump, pentru scăderea dobânzilor.

Din păcate, eficienţa principalului instrument al politicii monetare este pusă sub semnul întrebării atât în SUA cât şi în Europa, având în vedere eşecul "multilateral" al politicii monetare ultrarelaxate din Japonia.

New York Times a scris recent că "riscurile recesiunii sunt tot mai mari, iar băncile centrale nu sunt pregătite", în condiţiile în care "politica monetară suferă de pe urma unui deficit de credibilitate".

Este greu de crezut că o nouă reducere a dobânzilor, chiar şi însoţită de programe noi de relaxare cantitativă, va fi suficientă pentru reluarea creşterii, deoarece există limite obiective atât pentru nivelul minim al dobânzilor cât şi pentru gradul maxim de îndatorare al agenţilor economici.

Până şi Christine Lagarde, recentă nominalizată pentru preluarea mandatului de preşedinte al Băncii Centrale Europene, a declarat recent că "datoriile publice ridicate şi dobânzile scăzute restricţionează sever capacitatea de acţiune a multor ţări".

Acestea nu vor reprezenta, însă, piedici în calea politicienilor şi bancherilor centrali hotărâţi să facă totul pentru a arăta că "nu precupeţesc niciun efort" în lupta pentru creşterea economică sustenabilă.

Rezultatul? "Sistemul monetar actual va exploda în faţa autorităţilor, deoarece este imposibilă menţinerea lui", a scris recent analistul american Martin Armstrong pe site-ul său.

"De ce mai trebuie salvată economia mondială după 10 ani de stimulare monetară neîntreruptă?", întreabă retoric şi analistul Sven Henrich, care susţine că "băncile centrale reprezintă acum o piedică în calea progresului, deoarece salvează pieţele şi acordă o licenţă politicienilor pentru a nu face nimic, ci doar să acumuleze noi datorii".

În opinia lui Armstrong, "jocul nu mai poate continua", în condiţiile în care "oamenii vor vedea că împăratul este gol", iar colapsul încrederii în capacitatea autorităţilor de a administra economia va conduce la "declanşarea unui val inflaţionist".

Dar dacă există, totuşi, miracole în economie, iar tiparniţa este "bagheta magică" prin care dorinţele se trans­formă în realitate?