A-nceput de ieri să cadă câte o autostradă - în Germania

Angela Merkel a inaugurat autostrada A20 în decembrie 2005, la mai puţin de o lună de la instalarea sa în fotoliul de cancelar al Germaniei.

Autostrada a fost construi­tă pe teritoriul fostei RDG, face legătura între Lubeck şi graniţa cu Polonia, după joncţiunea cu A11, şi trece prin circumscripţia electorală a cancelarului Merkel.

La aproape 12 ani de la inaugurare, în toamna anului trecut, un segment de 100 de metri s-a prăbuşit şi vor mai trece luni bune până când se vor finaliza reparaţiile. Fotografii se găsesc pe site-ul publicaţiei Ostsee Zeitung, dacă se caută după "spektakulären Krater", expresie care nu mai are nevoie de traducere.

Deocamdată guvernul federal încearcă să stabilească vinovaţii, conform unui articol recent al ziarului din Ros­tock. Aceasta nu a împiedicat autorităţile să încredinţeze reparaţiile unei companii implicate direct în construcţia autostrăzii, deoarece nu au existat alternative.

"Reţeaua de drumuri, poduri şi cale ferată a Germaniei, altădată invidiată, se degradează în urma investiţiilor deficitare din ultimele decenii", se arată într-un articol Bloomberg, unde se precizează că, din punct de vedere al calităţii drumurilor, Germania a coborât până pe locul al 15-lea, după Oman şi Portugalia, conform datelor privind competitivitatea de la World Economic Forum (WEF).

Degradarea infrastructurii, care determină apariţia unor blocaje de trafic tot mai dese, a condus la costuri suplimentare pentru economie de circa 60 de miliarde de euro în 2017, după cum arată datele preluate dintr-un studiu al Universităţii Duisburg-Essen de Bloomberg.

Tot agenţia de ştiri americană mai arată că valoarea deficitului de investiţii al autorităţilor locale din Germania, care nu include proiectele naţionale sau regionale, a fost de 159 de miliarde de euro în 2017, după cum se arată într-un studiu al băncii KfW. Deficitul investiţiilor în infrastructura rutieră reprezintă circa 25% din această sumă.

La nivel federal situaţia este asemănătoare. Datele Biroului Federal de Statistică (Des­tatis) arată că investiţiile nete au fost negative în cea mai mare parte a perioadei de când Angela Merkel conduce guvernul federal (vezi graficul ataşat).

Dar de ce nu se fac investiţiile la nivelul administraţiilor locale? Pentru că nu se poate, deoarece o mare parte sunt falimentare. Marcel Fratzscher, preşedintele Institutului German de Studii Economice (DIW), a cerut recent autorităţilor federale să şteargă datoriile celor mai îndatorate municipalităţi, după cum scrie publicaţia Deutsche Wirtschafts Nachrichten, deoarece altfel nu poate fi acoperit deficitul de investiţii.

Problemelor majore de la nivelul infrastructurii de transport li se adaugă şi cele referitoare la "economia digitală". În cazul gradului de penetrare al reţelelor de telefonie mobilă, Germania se află pe al 76-lea loc la nivel mondial, după Algeria, Mali şi Sri Lanka, conform datelor de la WEF preluate de Bloomberg.

În acest context, a venit tragedia din Genova, unde prăbuşirea unui pod de autostradă construit în anii "60 a avut consecinţe dramatice şi a adus în atenţia presei şi opiniei publice situaţia gravă a infrastructurii din Europa.

Matteo Salvini, preşedintele partidului La Lega din coaliţia guvernamentală a Italiei, a declarat că "nu poate exista un compromis între regulile fiscale şi siguranţa italienilor", iar "dacă restricţiile externe ne împiedică să cheltuim pentru şcoli şi drumuri sigure, atunci trebuie să ne întrebăm dacă mai are sens să urmăm aceste reguli".

Din păcate, restricţiile bugetare impuse la nivelul Uniunii Europene nu vin cu adevărat de la Bruxelles, ci sunt rezultatul cheltuielilor masive asociate noţiunii de "stat al bunăstării". Populismul autorităţilor din statele Uniunii, cu mult înainte ca această noţiune să devină o "sperietoare" a "democraţiilor europene", le-a făcut să-şi îndrepte "generozitatea" către cheltuieli sociale iresponsabile şi nesustenabile.

Consecinţa directă a fost reducerea fondurilor pentru întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurii de transport.

Acum nota de plată creşte în fiecare zi, nu doar în Europa, ci şi în Statele Unite. Revista The Economist a scris recent că "degradarea infrastructurii este o problemă globală", în condiţiile în care "încă din 1999 un studiu a găsit că 30% dintre podurile rutiere din Europa au diferite defecte", iar un raport de la American Road & Transportation Builders Association, din ianuarie 2018, arată că "54.259 dintre cele 612.677 de poduri prezintă deficienţe structurale". După cum a declarat economistul şef al organizaţiei, "la ritmul actual de reparare şi înlocuire, problemele vor fi rezolvate în 37 de ani".

Publicaţia online The Local a scris recent că "riscul de prăbuşire a podurilor nu mai poate fi neglijat" şi oferă exemplul unui pod peste Rin, care face parte din autostrada care leagă oraşele Leverkusen şi Köln. Din 2016 autovehiculelor grele le este interzisă trecerea peste acest pod.

Arhitectul Richard Dietrich a declarat pentru Hanoversche Allgemeine Zeitung că "podurile noastre se degradează periculos, iar riscul prăbuşirii nu poate fi neglijat", în condiţiile în care un raport de la Federal Highway Research Institute (BASt) arată că "doar 12,5% dintre podurile rutiere din Germania sunt într-o stare bună, în timp ce 12,4% sunt într-o stare avansată de degradare".

În articolul referitor la prăbuşirea segmentului din autostrada A20, Bloomberg mai aminteşte că rezidenţii unor oraşe importante, cum sunt Offenbach sau Mönchengladbach, au protestat împotriva degradării şoselelor prin transformarea gropilor în acvarii sau terenuri de minigolf.

Mai sunt, apoi, "elefanţi albi" de talia noului aeroport din Berlin, care încă mai aşteaptă inaugurarea după 6 ani de la termenul de finalizare şi după costuri ajunse, deocamdată, la 6 miliarde de euro, sau noua gară din Stuttgart, care va fi deschisă, dacă totul merge bine, cu 4 ani întârziere şi 4 miliarde de euro peste bugetul iniţial.

În opinia analiştilor de la banca Berenberg, "politicile de austeritate prost gândite au determinat colapsul investiţiilor publice în Europa", după cum scrie Ambrose Evans-Pritchard în The Telegraph.

Acum, noul guvern de la Roma a anunţat că va lansa un "Plan Marshall", care poate ajunge la 80 de miliarde de euro, pentru refacerea infrastructurii. Fondurile necesare ar trebui să vină, desigur, din împrumuturi, însă autorităţile italiene sunt gata să invoce "regula de aur", conform căreia investiţiile nu vor fi incluse în deficitul bugetare, după cum mai scrie jurnalistul britanic.

Din păcate, oricât de "aurite" sunt unele reglementări europene, datoriile se vor acumula şi vor trebui plătite, chiar dacă nu vor fi incluse în contabilitatea "oficială".

Acesta este contextul în care autorităţile europene aşteaptă cu groază finalizarea programului de tipărire al BCE, care le va scoate la lumină incompetenţa şi iresponsabilitatea.

Oare cum putem să ne uităm către stele şi să aspirăm către rezolvarea problemelor sociale, când trebuie să fim atenţi pe unde călcăm, astfel încât să nu ne rupem gâtul într-o groapă?