A venit vara!

Contemporanii, fie ei vii sau deloc în viaţă, au fost vedetele licitaţiei de artă şi obiecte de colecţie pe care casa Monavissa a organizat-o în mijlocul vacanţei, pentru că asta a ajuns luna august, luna exclusivă a vacanţei. Ei au realizat preţul record al întâlnirii, prin Sabin Bălaşa, dar nu şi celelalte cotaţii de top. Multe lucrări ale contemporanilor, vechi sau noi, s-au dat cu preţuri accesibilo-modeste, dar simpla lor prezenţă în vânzare şi evoluţia general bună merită o subliniere adâncă.

Fenomenul inedit al licitaţiei de duminică vine tot de la un contemporan, iar povestea cu care revine în atenţie marele artist cam are iz de teleprigoană şi bahmuţăreală. Pentru prima dată apare într-o licitaţie constantă, adică la Alis sau Monavissa, o pictură de Sabin Bălaşa. La Monavissa, desigur, că acolo se vând artişti vieţuitori, la Alis doar maestrului Sălişteanu i se pun semne de întrebare, clară fiind doar necunoaşterea. Numai oroarea de filme horror şi de groază mă împiedică să îmi închipui ce s-ar fi întâmplat de ar fi apărut la Alis vreo pictură însoţită de menţiunea "Sabin Bălaşa (1932-?)".

Apariţia într-o licitaţie şi adjudecarea unei picturi de Sabin Bălaşa este foarte importantă. Pictorul este o legendă în viaţă. I se reproşează că i-a pictat pe soţii dictatori Ceauşescu, dar câţi nu au făcut-o, iar la alţii slujirea nu a avut conotaţii artistice, ci mult mai grave. Valoarea lui Sabin Bălaşa este indiscutabilă, de aia au vrut Nicolae Ceauşescu şi Irinel Columbeanu să le picteze femeile. Alţii ar fi dat orice să primească o astfel de solicitare, dar nu a fost să fie, şi atunci au avut iniţiative proprii. Culmea este că Sabin Bălaşa nu îşi face astfel de probleme, şi asta este problema lui: are un ego foarte dezvoltat, o conştiinţă exagerată a propriei valori. De aici până la legenda cotei sale nu mai era decât un pas, şi el a fost făcut demult. De aceea era importantă apariţia într-o licitaţie a unei lucrări de Sabin Bălaşa, să ştim totuşi unde pune ştacheta acest cel mai exact ins­trument de măsură al unui fenomen imposibil de măsurat cu exactitate debordantă. Cel mai recent divorţ al lui Sabin Bălaşa a adus, recent, un număr însemnat de desene şi picturi realizate de pictorul cu cota legendară într-un fenomen în derulare şi sub observare, vom povesti despre el când va fi conturat şi încoronat cu efectele sale finale, anticipate sau imprevizibile. Una dintre aceste oferte, de nivelul celei vândute la Monavissa, dar de dimensiuni mult mai mici decât ale aceasteia, este oferită cu 50 de mii de euro. Estimată la 13-14 mii de lei, "Tinereţe", pictură de Sabin Bălaşa, a fost adjudecată cu 45 de mii, ceea ce înseamnă, în monedă unică UE, vreo 15 mii de euro. Ceea ce, până la urmă, este un preţ normal pentru un artist mare, nu este nici mic dar nici cosmic, cum îşi autoapreciază artistul opera. Iar în prezent mai sunt şi alţi pictori care cer şi primesc acest preţ pe lucrările lor. Extrapolând matematic suprafaţa pictată şi preţul confirmat am putea ajunge, într-adevăr, la jumătatea de milion de euro, cât se spune că a primit artistul pentru cele două fresce care fac de neuitilizat sala de lectură a ASE-ului, că oricare dintre puţinii studenţi băieţi scapă de stress comparând blondele cu sânii plini şi părul lung de pe pereţi cu colegele lor, şi au, slavă Domnului, la colege...

Ne-am fi aşteptat ca lucrarea sculp­torului Mircea Roman să vină imediat după Sabin Bălaşa în topul vînzărilor de la licitaţia de duminică dar nu a fost nici pe departe aşa. Apariţia constantă a unor oferte semnate de sculptorul stabilit la Londra a ajuns să îi mineze propria cotă: "Situaţie limită II" s-a vândut cu 6,5 mii de lei, sub estimarea de 7-8 mii, anunţată iniţial. Bronzul lui Mircea Roman nu a fost depăşit numai de picturile unor artişti dispăruţi de mai mult sau mai puţin timp, ci şi de un artist în viaţă, Aureliu Răzvan Ionescu, al cărui ulei pe pînză a fost vândut cu 7,5 mii de lei, uşor şi el sub estimarea iniţială, de 8-9 mii. Dintre creaţiile artiştilor aflaţi încă printre noi s-au vândut cele la preţuri acceptabile, demne de debut al unei colecţii: grafică de sculptorul Nicăpetre, stabilit în Canada, şi de pictorul Gabriel Catrinescu, un desen de Alma Redlinger, un ulei de Virgil Mancaş.

În schimb, maurul şi-a făcut încă o dată datoria, chiar dacă era neamţ. O "Iarnă la periferie" de Jean Cheller, plasată pe locul 100 în curgerea secţiunii, a onorat estimarea de 23 de mii de lei, venind al doilea după Sabin Bălaşa. Tot pe la jumătatea precedentului se plasează şi locul trei, o poziţie cam aglomerată, unde găsim atât "Crizanteme" de Ipolit Strâmbu, într-o creştere inexplicabilă de la vreo 4 mii la exact 11 mii de lei, şi o "Natură statică" cu lumină vermeeriană tăiată de glastre cu flori şi cactuşi de Mina Byck-Wepper, şi ea în mare creştere, de la 6 la 11 mii de lei.

Mult mai contemporan cu noi decât precedenţii, deşi ne-a părăsit şi el, Ion Alin Gheorghiu se simte bine la Monavissa prietenului său Alexandru Ghilduş, fost, ca şi el, preşedinte al UAP, iar o lucrare din seria "Grădinilor" a fost estimată la 6 mii şi s-a vândut cu 9 mii de lei. În creştere, de la 3 la 4,7 mii s-a vândut o pictură interbelică a maramureşeanului Traian Bilţiu-Dăncuş, uitat cu anii 1899 şi 1975. Trebuie să-l completăm şi pe George Năsturel, pictorul născut într-adevăr în 1904 şi mort, totuşi, în 2000, la 96 de ani, în America, în condiţii de sărăcie accentuată. Un "Colţ de stradă" despre care nu se ştie de unde vine şi de ce, cu semnătura sa a urcat de la 1,3 la 2 mii de lei, prilej să amintim despre acest artist român călător. Cu acelaşi preţ, 2 mii, dar uşor sub estimare, s-a vândut, totuşi, lucrarea unui artist despre care am putea spune extrem de puţine. Nu se ştie când s-a născut şi când a murit, a lucrat în perioada interbelică iar B. Petre Malovatu este, de fapt, Petre Barcan, cu pseudonimul luat de la comuna mehedinţeană Malovăţu. Lucrările sale circulă pe piaţa fără TVA, la preţuri mult mai mici decât cele 20 de milioane obţinute duminică, dar degeaba.

Cu surprindere îl găsim pe maes­trul Grigore Minea la sculptură, alături de Ion Jalea, şi nu în preajma lui Mircea Roman, mai pe la începutul licitaţiei, în secţiunea contemporanilor în viaţă. Nu de alta dar, acum vreo doi ani, Grigore Minea tăia în piatră, în Parcul IOR, un monument ad-hoc pentru păsările omorâte fără folos în ciudata afacere a gripei aviare, iar marţea asta s-a publicat anunţul privind ridicarea unui monument al Marii Unirii din 1918 la Arad, avându-l pe maestru în juriu. O mică dilemă se poartă, totuşi, şi asupra datei naşterii, Monavissa zice 1934, un site de vânzări de artă, 1939. O sculptură de vreun metru, despre care aflăm că e copie, semnată de sculptorul Minea, a urcat de la 3,8 la 6,6 mii de lei. Imediat, o altă sculptură cu semnătură celebră, "Slăbănogul" de Ion Jalea, de fapt un cal sărman, a urcat de la 7 la 8,8 mii de lei.

Şi astfel, cu şedinţa Monavissa de duminica trecută, vara a cam trecut şi se apropie întoarcerile din concedii care vor repopula galeriile şi licitaţiile, încep târgurile colecţionarilor, vernisajele, poate vreun ShopArt, dar sigur Rom-antique.