Achiziţionarea unei unităţi francizate deja existentă (I)

Urmând trend-ul ascendent de dezvoltare a francizelor pe teritoriul ţării noastre, deja s-au înregistrat şi în România cazuri în care francizaţi, dintr-un motiv sau altul, au vândut unitatea sau unităţile pe care le conduceau, către persoane doritoare să deţină o afacere. În ţările unde franciza există deja de decenii întregi acest fenomen este unul obişnuit, deoarece o astfel de achiziţie poate fi mult mai avantajoasă şi mai profitabilă decât de a porni, cum se spune, de la "zero" - a pune bazele unei noi unităţi şi de a demara o nouă afacere. În limbajul francizei, un astfel de proces se numeşte "re-vânzare".

De ce preferă însă unii să cumpere o afacere care a fost deja construită de altcineva? Revânzarea implică numeroase riscuri pentru cumpărător, dar există certe avantaje care decurg de aici. Unul dintre avantajele cele mai importante este acela că astfel cumpărătorul "sare" peste anumiţi paşi pe care i-ar fi făcut în mod obligatoriu, dacă ar fi demarat afacerea de la început. Astfel, cumpărătorul nu mai trebuie să caute o locaţie, nu mai trebuie să negocieze achiziţionarea aces­teia şi nici să obţină permisele de funcţionare, dacă sunt necesare, şi de amenajare, deoarece toate acestea au fost deja făcute de către vânzător, francizatul iniţial.

Faptul că unitatea deja există şi este deja amenajată în conformitate cu cerinţele francizorului, că echipamentele sunt deja instalate, permite ca afacerea să devină operabilă imediat. De asemenea, de cele mai multe ori, personalul angajat al unei unităţi francizate, precum şi conducerea acestei unităţi, sunt transferate către noul proprietar. Astfel, cumpărătorul nu va mai trebui să caute, să selecteze şi să angajeze personal pe care apoi să-l pregătească să realizeze toate operaţiunile implicate de afacere.

Un avantaj foarte important al revânzării este însă faptul că, odată cu transferarea unei afaceri deja construită, cumpărătorul beneficiază de o bază de clienţi şi de contracte deja exis­tente. La fel, contactele şi contractele cu furnizorii de materii prime sau de materiale sunt deja realizate. Mai mult, afacerea respectivă este deja cunos­cută pe plan local, în zona în care operează, are un trecut.

Din faptul că afacerea are deja un trecut decurg mai multe avantaje. Astfel, înainte de achiziţionare, cumpărătorul poate afla exact nivelul de profitabilitate, anvergura vânzărilor realizate până în prezent şi multe alte date financiare şi nu numai referitoare la afacere. În cazul unei unităţi noi, francizorul pune la dispoziţia potenţialului francizat estimările financiare ale afacerii (realizate, de obicei, în funcţie de performanţele companiei francizoare), dar acestea sunt doar nişte esti­mări, dacă nu chiar speculaţii, în timp ce în cazul unităţii deja existente informaţiile sunt bazate pe date concrete. Cumpărătorul va putea determina mai bine, în cazul unei unităţi deja existente, costurile implicate de achiziţionarea şi de operarea acesteia. De asemenea, el sau ea vor putea înţelege mai bine şi particularităţile locale ale zonei respective, în ce priveşte tendinţele şi cutumele sociale.

Preţul unităţii deja existente este calculat pornind de la performanţele afacerii, de la profitabilitatea ei, fluxul de capital sau pe baza altor factori. De partea cealaltă, informaţiile oferite de francizor unui potenţial francizat care doreşte să demareze o afacere de la zero sunt, în cel mai bun caz, o estimare a costurilor implicate de acest proces. Iar aceste estimări trebuie primite cu rezervă, deoarece, francizorul nu are niciun interes să dea de înţeles po­tenţialului francizat că va trebui să investească sume consistente.

În cazul unei noi unităţi, cu toată asistenţa şi cu tot suportul unui francizor experimentat şi chiar dacă avem la dispoziţie cele mai bune mijloace de cercetare a pieţei, estimările privind posibilităţile de realizare a amortizării investiţiilor rămân tot la nivelul de simple speculaţii. În cazul unităţii deja existente, datorită faptului că are un trecut, că se cunosc posibilităţile de profitabilitate, aceste estimări au o bază concretă de pornire.

Achiziţionarea unei unităţi deja existentă în cadrul unei reţele de franciză presupune transferul contractului de franciză către noul proprietar, iar aceasta se poate constitui, de asemenea, într-un avantaj pentru cumpărător, deoarece, în funcţie de prevederile contractului respectiv, noul proprietar poate avea unele beneficii pe care nu le-ar fi avut dacă ar fi pus bazele unei noi unităţi. Astfel, este posibil ca nivelul taxelor negociate de către francizatul anterior cu francizorul, să fie mai mic decât cel al taxelor pe care le plătesc cei care des­chid noi unităţi în cadrul sistemului respectiv. Dar, se prea poate şi ca noului proprietar să i se pretindă plata unei taxe de transfer, taxă care să fie destul de consistentă.

Un alt avantaj pentru cumpărătorul unei unităţi deja exis­tente ar fi acela că instituţiile financiare preferă să acorde împrumuturi unor afaceri care au un trecut şi care pot face dovada activităţii anterioare. Şi, nu în ultimul rând, revânzarea conferă şi un sentiment de siguranţă, deoarece cumpărătorul are percepţia că a investit în ceva palpabil, ceva concret.