Adrian Costea, artă şi comerţ

Aseară, Goldart a scos la licitaţie o carte de mari dimensiuni, un album de fotografii ce a fost celebru cu ani în urmă - Eterna şi fascinanta Românie. "Grupul Saintonge, Paris, 1997; exemplarul scos la licitaţie este în limba franceză şi are semnătura autografă a lui Adrian Costea. Nu posedă nici caseta, nici învelişul de pânză roşie. Păstrează însă semnul de carte original, în care sunt indicate toate cele 144 de state în care urma să fie trimisă. Cartea nu a fost destinată publicului larg, ci elitei politice a lumii, cea care conta în acel moment pentru relaţiile României". Sunt multe informaţii în prezentarea oferită de casa de licitaţii dar s-ar putea să nu spună mare lucru. Nu toată lumea ştie ce era prin 1997 pe lume, ce se spunea acum 15 ani şi care erau subiectele zilei. Recent, o tânără prezentatoare de ştiri la o televiziune de profil a intrat în sevraj când a trebuit să citească Nagorno-Karabah. Recunosc, am generat un rânjet satisfăcut, de care mă jenez acum, când a pronunţat Negara-Kabara. Pe vremuri, vorbeam una-două despre provincia armeană din Azerbaidjan, care fierbea încă de pe vremea sovieticilor, că doar de aia au creat-o. Ceea ce pentru unii se presupune că e ştiut, altora li se pare inutil, venit din străfundurile istoriei. Şi ritmul vieţii s-a accelerat teribil, nu mai avem timp să ne lămurim, că de ne va trebui vreodată vom sări pe internet. Altfel, totul intră în istorie cu ştampila sau sentinţa pusă în toiul actualităţii.

Deşi nu apare nici un autor pe copertă, totul este pus în cârca lui Adrian Costea. Şi nici nu este neapărat o minciună, dacă acest tot nu ar fi exclusiv negativ. Într-adevăr, Adrian Costea a avut ideea, fotografiile, efortul ba chiar şi o mare parte din banii necesari realizării acestui album ce laudă vizual România, tipărit în peste 100 de mii de exemplare, în 8 limbi, printre care araba şi japoneza, difuzat direct la receptorul avizat şi îndreptăţit, mai toţi din străinătate. Cifra rotundă a subiectului, cum căutăm mereu în analizele noastre, este de 20 de ani scurşi din momentul începerii efective a lucrului la acest volum de excepţie. Din 1992 şi până în septembrie 1996, Adrian Costea a parcurs sute de mii de kilometri prin ţară, realizând peste 44 de mii de negative, Kodak, pentru că fotografia digitală nu era decât o sclipire ghiduşă în ochii părinţilor săi, cum spun americanii. Cartea, cu cutia "catifelată" care îi completează aspectul, atârnă vreo 8 kilograme şi asta a făcut ca simpla distribuţie să coste semnificativ, la rândul ei. Volumul este impresionant şi a reprezentant partea vizibilă a unei poveşti de dimensiuni incredibile ce au dominat dezbaterea publică în anii '90. Ceea ce ştiam este că apariţia acestei cărţi a fost o escrocherie pusă la cale de Adrian Costea, care s-a umplut de bani dar noroc cu justiţia care până la urmă l-a găbjit şi s-a făcut dreptate.

Este nevoie de spaţiu şi timp pentru a prezenta şi o altă parte a poveştii, aproape perfect opusă variantelor oficiale consacrate. Adrian Costea este bucureştean, născut acum 61 de ani, a apucat de mic pe calea artei, a adâncit tehnicile sculpturii chiar cu Miliţa Petraşcu, şi la vârsta celor 20 de ani pleacă în Israel cu un contract de restaurare a pietrei de pe la Locurile Sfinte. Îşi deschide chiar şi o galerie de artă pe acolo, astfel că drumul bipolar artă-afaceri se conturează chiar pe pământul sfinţit din ambele puncte de vedere al Israelului. De acolo va pleca în Vestul Europei ocupându-se, la scară din ce în ce mai amplă, tot de artă şi de afaceri. Face sculpturi din metal, dând viaţă unor viziuni originale care contopesc simbolismul de mare putere expresivă şi sinteza culturală aproape criptată. Formele pe care le elaborează sunt deosebit de moderne şi expresive iar implicarea în amenajările interioare, oriunde în lume unde se cere gust şi imaginaţie, vine de la sine. Este una dintre afacerile pe care le derulează românul cu paşaport israelian Adrian Costea în Franţa. Are mulţi angajaţi, peste 800, şi multe undiţe întinse, în multe ape liniştite, repezi sau chiar tulburi. Una dintre afaceri este, timp de 14 ani, până la implicarea în viaţa românească post-decembristă, chiar o galerie de artă în zona super chic Palais Royal.

Maestru al imaginii de impact, Adrian Costea a ajuns în cercul foar-te restrâns al celor ce contau în campania electorală a unui pre-şedinte francez, o lume nouă şi interesantă. În 1991 este contactat de preşedintele de atunci al Româ-niei, Ion Iliescu, iar anul următor, an de alegeri generale, primele pentru un mandat complet, îl găsesc oficial alături de liderul "emanat". Când ne gândim la acele vremuri ne cam speriem dar dacă aflăm la ce nivel şi amploare a fost implicat Adrian Costea, sculptor şi om de afaceri, în povestea tranziţiei, ne îngrozim. După 1996, îl aflăm pe Adrian Costea alături de preşedintele Emil Constantinescu, care îi acodă puteri uriaşe. Finalul din 2000 al mandatului acestuia îl va găsi pe Adrian Costea în faţa unui mandat de reţinere, la Paris, pe baza unui denunţ plin de imaginative. Prăbuşirea este declanşată şi inimic nu scapă. Rămâne un tsunami de amintiri, greu de suportat, şi meseria creaţiei pe care nimeni nu i-o poate lua. Este calea pe care legendarul Adrian Costea vrea să meargă, sperând că purgatoriul s-a încheiat şi noile orizonturi pe care şi le doreşte cu o forţă de Fenix cauţionat de suferinţă vor pune în valoare arta sa. Merge printr-o Românie greu de înţeles ca într-un accident de realitate, nimic nefiind acolo unde credea sau se aştepta. La hotelul Sarroglia, cel iscat dintr-o casă interbelică şi spijinit pe un stâlp ca un chibirit, a găsit un spaţiu interior care valorifică minunat jocul de spaţii şi suprafeţe la care locul obligă. A ridicat aici o mică galerie cu sculpturile sale, un spaţiu incredibil care asociază un nume de uriaş impact public, legendar aproape, cu o creaţie artistică ce pare a veni de pe altă lume. Opera artistică a lui Adrian Costea este de lungă durată, derulată pe toate continentele, şi, în prezent este de cea mai mare actualitate. Este singurul lucru care îl mai interesează şi concentrarea pe creaţia artistică îl face să câştige enorm pe acest plan. Creaţiile lui actuale sunt ample, monumentale, clamând for public pentru dezbateri de mare intensitate şi profunzime.

Fiind român, şi conaţionalii dar şi străinii pricepuţi îl pun în comparaţii cu Brâncuşi. Fiecare are, însă, partea lui de genialitate, fiind enorm de spus despre fiecare, oricare dintre marii noştri sculptori având dreptul la o atentă şi respectuoasă aplecare, la un studiu plin de dragoste. Să ne amintim de ei zi de zi şi în fiecare ocazie. Exact astăzi se împlinesc 55 de ani de la plecare la cele veşnice a lui Brâncuşi.