AFP/GERMANIA:  Inserţia refugiaţilor pe piaţa muncii, un drum lung şi presărat cu obstacole

Cele 1,5 milioane de persoane refugiate sosite în Germania din anul 2012 ar putea fi, cel puţin teoretic, soluţia la sutele de mii de locuri de muncă vacante în cea mai mare economie din Uniunea Europeană. Calificarea profesională necorespunzătoare constituie însă un obstacol major pentru inserţia pe piaţa muncii a unor persoane puţin familiarizate cu sistemul german şi care au adesea alte priorităţi, notează AFP.

Dată fiind îmbătrânirea demografică, deficitul de forţă de muncă constituie pentru economia germană una din marile provocări, pe care, pe termen mediu, refugiaţii sosiţi în masă ar putea-o rezolva, măcar parţial. Începând, de pildă, cu înscrierea la miile de locuri de ucenici disponibile.

"Refugiaţii nu cunosc însă sistemul de ucenicie", principala cale de intrare în viaţa activă, favorizată de aproape toţi angajatorii germani, de la brutării la multinaţionale, explică Meike Al-Habash, responsabilă cu formarea profesională la Camera de Comerţ şi Industrie din Berlin.

În timp ce dezbaterea naţională privind integrarea migranţilor se inflamează, aruncând o umbră asupra politicii mânii întinse duse de cancelarul Angela Merkel, camerele de comerţ şi industrie, precum şi agenţiile pentru locuri de muncă îşi înmulţesc iniţiativele de sensibilizare a refugiaţilor de vârstă activă în legătură cu necesitatea unei calificări, pe o piaţă de muncă foarte atentă la instruire şi diplome, scrie Mediafax.

"În numeroase cazuri" însă, migranţii "au alte priorităţi" decât de a urma cursuri de formare, regretă Jürgen Wursthorn, purtător de cuvânt al Agenţiei federale pentru locuri de muncă din Nürnberg. "Nu sunt puţine cazurile în care tinerii sosesc în Germania închipuindu-şi că vor câştiga rapid bani pentru a-i trimite familiilor lor", fără a-i mai aminti pe cei "care trebuie să le restituie datorii uriaşe traficanţilor", explică oficialul german.

Aceştia aleg adesea o meserie fără calificare care le va asigura o sursă imediată de venituri, în loc să urmeze o ucenicie, constrângătoare şi prost remunerată.

"Cei care aleg această soluţie facilă îşi fac iluzii", consideră Conrad Skerutsch, directorul FRAP (agenţia pentru dezvoltarea pieţei muncii) din Frankfurt, estimând că 'doar între 5 şi 10% dintre solicitanţii de azil au un nivel de instruire suficient pentru a se insera pe piaţa muncii în anul următor sosirii lor în Germania.

Chiar şi pentru tinerii refugiaţi, adesea 'extrem de motivaţi', care urmează o ucenicie concomitent cu cursuri teoretice, drumul este presărat cu obstacole, arată Wursthorn.

"În jur de 50% dintre refugiaţii noştri care urmează o ucenicie abandonează cursurile pe parcurs", afirmă Rudolf Baier, purtător de cuvânt al Camerei micii industrii (HWK) din München.

Această rată de eşec rămâne de două ori mai ridicată decât media, dar este în recul net de când HWK a înfiinţat în septembrie două posturi de asistenţi şi cursuri specifice pentru a-i sprijini pe tinerii migranţi pe perioada cursurilor.

Principalul obstacol în calea reuşitei rămâne totuşi limba, "pentru mulţi dintre ei, examenele scrise fiind prea dificile", din cauza stăpânirii insuficiente a germanei, susţine Baier.

Situaţia este însă şi mai complicată pentru migranţii mai vârstnici. În pofida experienţei profesionale anterioare, mulţi 'nu au nicio calificare, niciun certificat', riscând să se găsească în şomaj (de altfel, ca şi 20% dintre persoanele active fără calificare din Germania), afirmă Achim Dercks, director adjunct al Federaţiei Camerelor de Comerţ şi Industrie (DIHK).

Pentru aceşti migranţi sunt avute în vedere mai multe soluţii, mai ales ucenicia cu normă redusă, deja în vigoare pentru tinerele mame, sau stagii mai flexibile, finalizate cu o diplomă.

'Totul este încă în faza de testare. În cel mai bun caz, cel puţin 5 ani' de eforturi îi aşteaptă pe refugiaţi pentru inserţia lor profesională, susţine Dercks.

Un studiu realizat în 2014 de Agenţia federală pentru Migranţi şi Refugiaţi (BAMF), dat publicităţii luni, susţine această afirmaţie: din cei 2.800 de solicitanţi de azil cuprinşi în studiu, sosiţi toţi în Germania între 2007 şi 2012, numai 37% aveau un loc de muncă în momentul anchetei, iar 23% primeau alocaţie de şomaj.