ALEGERI LEGISLATIVE ÎN GERMANIA Oamenii de afaceri o preferă pe Angela Merkel

Niciunul dintre cele mai mari două partide din Germania - Uniunea Creştin Democrată şi Partidul Social Democrat - nu erau vineri (înaintea alegerilor federale de ieri) creditate de sondajele de opinie că ar obţine suficiente voturi pentru a putea forma guvernul, ceea ce ar face probabilă formarea unei coaliţii.

Sondajele preconizau, vineri, că Angela Merkel va întâmpina dificultăţi în menţinerea coaliţiei guvernamentale conservatori-liberali. În schimb, o "mare coaliţie" între conservatori şi social-democraţi ar beneficia de o majoritate confortabilă, potrivit previziunilor analiştilor.

Cancelarul Angela Merkel s-a exprimat foarte clar în favoarea continuării coaliţiei cu liberalii FDP, chiar cu o majoritate fragilă în urma alegerilor legislative: "Majorităţile sunt deseori strâmte în Germania, iar în cazul în care cetăţenii ne dau un mandat pentru a ne continua coaliţia actuală... indiferent de mărimea majorităţii, vom guverna împreună".

Potrivit celor scrise de presă la finele săptămânii trecute, oamenii de afaceri germani consideră că formarea unei coaliţii între principalele partide le-ar afecta interesele.

Mulţi dintre şefii companiilor din Germania sunt de acord că Merkel, pe care o văd ca fiind candidatul dispus să susţină cel mai mult mediul de afaceri, a abordat în campanie subiecte de stânga doar pentru că au devenit mize electorale. Printre acestea se află reglementări pentru sectorul financiar şi controlul preţurilor chiriilor. În ambele probleme, Merkel a adoptat o poziţie mai dură, împrumutând chiar idei ale socialiştilor.

Directorii de companii se aşteaptă ca formarea unei coaliţii cu socialiştii să o forţeze pe Merkel să respecte promisiunile electorale mai strict decât dacă ar fi guvernat fără aceştia.

• Situaţie incertă, înainte de rezultatul alegerilor

Un "Politbarometer", comandat de postul public de televiziune ZDF şi dat vineri publicităţii, anunţa că Uniunea Creştin-Democrată (CDU, conservatori) era creditată cu 40% din intenţiile de vot, iar aliatul său liberal (FDP) pierdea o jumătate de punct procentual şi cobora la 5,5%.

Cu un total de 45,4%, cele două formaţiuni aveau nevoie de cel puţin un punct şi jumătate pentru a constitui o majoritate parlamentară, dar acesta este inclus în marja de eroare.

Social-democraţii din cadrul SPD urcau la 27%, însă Verzii, cu care doresc să aducă alternanţa la putere în Germania şi să o îndepărteze pe Merkel din postul de cancelar, înregistrau o scădere de două puncte procentuale, la 9%.

Die Linke (stânga radicală), cu care nu vrea să se alieze niciun partid, era creditat cu 8,5% (plus 0,5%).

În Germania, la legislative, alegătorii au două voturi, unul pentru un deputat şi celălalt pentru un partid.

• Bilanţ contestat, la finalul a patru ani de guvernare Merkel

Angela Merkel se lăuda în mitingurile dinaintea alegerilor legislative din 22 septembrie că "acest Guvern este cel mai de succes de la Reunificare" şi până în prezent, în timp ce rivalul ei social-democrat Peer Steinbrück vorbea despre "patru ani pierduţi". În opinia unor analişti, bilanţul celui de-al doilea mandat al lui Merkel este contrastant. Aflată la conducerea unei coaliţii cu liberalii - după ce a guvernat din 2005 şi până în 2009 cu social-democraţii -, ea a dus la bun sfârşit câteva proiecte mari. Însă nu şi-a respectat anumite promisiuni, iar indicatorii economici măgulitori ai ţării pot fi atribuiţi în parte reformelor dureroase întreprinse de către predecesorul său social-democrat Gerhard Schröder.

Cunoscută pentru prudenţa şi căutarea permanentă a consensului, dar criticată pentru lipsa de viziune, cancelarul a condus "o politică pragmatică a paşilor mici, fără mari convingeri ideologice", consideră Nils Diederich, un politolog de la Universitatea Liberă Berlin. Angela Merkel este preferată în tabăra sa din cauză că a ştiut să navigheze, de patru ani, între apărarea intereselor contribuabilului german şi salvarea proiectului european, impunându-şi doctrina "reforme structurale în schimbul solidarităţii faţă de ţările aflate în criză".

Însă Merkel a amânat reforme profunde şi dificile, ca cea a pensionării, împotriva sărăciei bătrânilor sau în domeniul îngrijirii persoanelor dependente.

Guvernul Merkel 2 a întreprins, de asemenea, cea mai radicală reformă a armatei germane de la crearea sa, în urmă cu 56 de ani, renunţând la serviciul militar obligatoriu în 2011, cu scopul de a reduce efectivele, asigurând totodată că reforma va face armata mai aptă pentru misiuni internaţionale.

• Angela Merkel - iubită în Germania, denigrată în Europa

Cancelarul Angela Merkel este "femeia cea mai puternică din lume", dar unul dintre liderii cei mai denigraţi. Foarte iubită de germani, această conservatoare în vârstă de 59 de ani, venită din fosta RDG, a fost numită, pe rând, "cancelarul de fier", pentru apărarea politicilor de austeritate, sau "Mutti" (Mama) deoarece oferă un sentiment de siguranţă în furtuna europeană. Dar pe străzile din Lisabona sau Madrid au înflorit portretele Angelei Merkel cu mustaţă de tip Hitler sau sloganuri precum "Merkel nazistă, afară!". Mulţimea din Atena o acuză că vrea să îngenuncheze Grecia pentru a o spolia mai bine.

Desemnată "cea mai puternică femeie" de pe planetă pentru a şaptea oară în opt ani de mandat, de către revista americană Forbes, Merkel asigură că Berlinul nu încearcă să exercite vreo formă de hegemonie asupra Uniunii Europene. Dar că nu ne-am afla în acest punct dacă toată lumea ar fi strâns cureaua aşa cum a făcut prima economie a zonei euro. "Ea a devenit un fel de mamă a naţiunii", apreciază politologul Oskar Niedermayer, adăugând: "Ea încarnează numitorul comun al muritorilor (...) şi apără interesele germane în criză. Toate acestea o fac să pară foarte calmă şi cu picioarele pe pământ, ceea ce oamenilor le place".

Adversarii săi îi reproşează o gestionare, de la zi la zi, fără viziune politică. Angela Merkel se vrea pragmatică. Şi nu se teme de virajele la 180 de grade, precum cel spectaculos privind energia nucleară. În 2010, ea decidea să prelungească durata activităţii centralelor. Dar după câteva luni, după catastrofa de la Fukushima din martie 2011, ea a anunţat renunţarea la energia nucleară până în 2022.

Biograful său Gerd Langguth o prezintă ca "un sfinx" care a învăţat din anii petrecuţi în dictatura est-germană să îşi ascundă opiniile.

• Taxa pe tranzacţii financiare

Guvernul german a susţinut public planul Comisiei Europene de a introduce o taxă pe tranzacţiile financiare. Propunerea a fost puternic criticată de bănci, inclusiv din Germania. Mulţi bancheri cred că Merkel nu va mai sprijini planul Comisiei şi după alegeri, în cazul în care se păstrează actuala coaliţie. În eventualitatea unei coaliţii ample, cu socialiştii, situaţia ar putea evolua invers.

"Au o viziune complet diferită despre modul în care ar trebui să funcţioneze pieţele. Socialiştii sunt pentru o reglementare mai puternică şi vor sprijini taxa pe tranzacţii mai mult", a declarat unul dintre directorii unei bănci din Germania, citat de Mediafax.

Cancelarul a surprins şi cu anunţul din timpul verii că fomaţiunea sa, Uniunea Creştin Democrată, va susţine noi limite la chirii, însă noua poziţie a fost văzută de investitorii în proprietăţi imobiliare ca o încercare a lui Merkel de a prelua controlul uneia dintre temele importante de campanie ale rivalilor socialişti. Companiile private din domeniu afirmă că vor discuta cu noul guvern măsurile care vor fi luate, dar se aşteaptă ca o coaliţie cu socialiştii să aibă o poziţie mai dură referitor la creşterea chiriilor.

Alţi şefi de companii sunt preocupaţi de costurile tranziţiei Germaniei de la energia din combustibili fosili şi surse nucleare la energie regenerabilă, precum şi de impactul creşterii costurilor cu subvenţiile asupra competitivităţii economice a ţării.

Directori ai unor companii importante din Germania şi-au exprimat în ultimele zile sprijinul pentru Merkel. "Secretul la urna de vot se aplică şi şefului Volkswagen. Dar cred că este cunoscut că am lucrat bine împreună cu actualul cancelar", a răspuns directorul general al Volkswagen, Martin Winterkorn, la o întrebare a Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung privind intenţia sa de vot.

• Contracandidatul lui Merkel, Peer Steinbrück - un economist cu umor caustic

Peer Steinbrück, social-democratul care luptă împotriva Angelei Merkel este un orator strălucitor şi cu un simţ al umorului caustic, care s-a remarcat mai ales prin gafele pe care le-a comis în cursul campaniei electorale. El va rămâne în istorie prin imaginea şocantă a unui candidat care a apărut cu degetul mijlociu ridicat pe coperta unei reviste, cu o săptămână înaintea scrutinului. "Un gest ironic", făcut în cadrul unei şedinţe foto relaxate, s-a justificat el, făcând apel la simţul umorului cetăţenilor în faţa criticilor care l-au vizat.

La numai două luni după ce a fost desemnat candidat al SPD, în septembrie 2012, Peer Steinbrück a fost criticat de cotidianul de mare tiraj Bild pentru că a declarat că el nu cumpără "niciodată o sticlă (cu vin) de cinci euro", deoarece nu este bun pentru el.

De asemenea, el a ieşit cu greu dintr-o polemică privind conferinţele generos remunerate de marile companii, care i-au adus 1,25 milioane de euro în trei ani.

Steinbrück a avut "nenorocul" de a fi ministru de Finanţe în perioada cea mai acută a crizei economice, la sfârşitul lui 2008 şi în 2009, într-un Guvern de "mare coaliţie" cu conservatorii. Recesiunea a creat probleme finanţelor germane, împiedicând culegerea fructelor politicii bugetare stricte al căror promotor a fost.