ALEGERILE EUROPARLAMENTARE OBLIGĂ AUTORITĂŢILE EUROPENE SĂ DEMONSTREZE SFÂRŞITUL CRIZEI DIN GRECIA Eurostat validează fanteziile statistice ale Greciei

Cu o nedisimulată mândrie europeană, Elstat (Autoritatea Naţională de Statistică a Greciei) a raportat, recent, deficitul bugetar şi datoria publică a ţării în 2013 şi datele revizuite până în 2010.

"Statisticile privind finanţele publice ale Greciei au fost publicate fără rezervări din partea Eurostat pentru a opta oară consecutiv", se arată în comunicatul Elstat, iar "publicarea datelor referitoare la deficitul bugetar şi datoria publică fără rezervări, începând din noiembrie 2010, demonstrează acceptarea consistentă a statisticilor Elstat drept statistici care îndeplinesc integral reglementările din Legea Europeană şi standardele statistice internaţionale".

La sfârşitul săptămânii trecute, o ştire Reuters anunţa realizarea unui obiectiv major pentru Grecia: un surplus primar la nivelul bugetului consolidat al statului (n.a. surplusul primar reprezintă diferenţa pozitivă dintre venituri şi cheltuieli, fără includerea în calcul a cheltuielilor cu dobânzile)

Conform datelor prezentate de Reuters, surplusul primar a fost de 0,8% din PIB, rezultat care deschide calea unor eventuale noi reduceri ale datoriilor de către creditorii internaţionali. În urma numeroaselor programe de bail-out, lista creditorilor este formată acum mai ales din guverne ale zonei euro.

Ce ar mai fi de spus? La aflarea veştii am cântat din frunză "Oda bucuriei", în timp ce familia recita versurile lui Schiller.

Din păcate, frunza a ajuns salată după ce am citit o analiză a lui Yanis Varoufakis, profesor de economie la Universitatea din Atena (n.a. vezi yanisvaroufakis.eu).

Acesta scrie că cifrele nu au nicio credibilitate, surplusul fiind doar un "miraj statistic". Un surplus primar adevărat ar fi oferit Greciei un avantaj deosebit în negocierile cu creditorii internaţionali, deoarece "guvernul ar fi avut opţiunea, cel puţin teoretică, de a suspenda plăţile către troikă, fără a fi afectate plăţile către pensionari, salariaţi şi furnizori".

"Mana cerească" care a determinat miracolul surplusului primar vine dintr-un excedent de 4,7 miliarde de euro al bugetului asigurărilor sociale şi dintr-un excedent de 770 de milioane al bugetelor cumulate ale administraţiilor locale (n.a. datele se găsesc pe site-ul Elstat).

Dar de unde vine excedentul bugetului asigurărilor sociale, care a înregistrat un deficit de 2,25 miliarde de euro în 2012? Profesorul Varoufakis arată că "banii împrumutaţi de statul grec din Europa au fost transferaţi în aceste conturi şi sunt contabilizaţi în partea de active". Datorii contabilizate drept active? Cine ar crede o astfel de "inginerie financiară", mai ales când "toată lumea ştie că fondurile de pensii sunt profund falimentare", după cum mai scrie Varoufakis?

"Credincioşii" trebuie căutaţi la Eurostat, Berlin, Frankfurt şi Bruxelles, deoarece toate aceste instituţii şi autorităţi europene au demonstrat că sunt gata să accepte, fără "rezervări", datele de la Atena. Motivul este simplu: "declararea victoriei împotriva crizei din Grecia înainte de alegerile europarlamentare din luna mai 2014".

Să presupunem că surplusul primar al bugetului de stat al Greciei este adevărat. Dar este acesta un motiv de optimism, în condiţiile în care datoria publică a urcat până la 175,1% din PIB în 2013, de la 157,2% în anul precedent?

Datoria publică a crescut cu 14,8 miliarde de euro în 2013, până la 318,7 miliarde de euro, pe fondul unei scăderi cu 5,8% a PIB-ului nominal, indicator de referinţă pentru povara datoriei publice, până la 182,054 miliarde de euro (n.a. trebuie să ne întoarcem în 2003 pentru a găsi o valoare mai mică a PIB-ului în Grecia). Deficitul bugetului consolidat a fost de 23,1 miliarde de euro în 2013, reprezentând 12,7% din PIB, în creştere de la 17,2 miliarde de euro, respectiv 8,9% din PIB.

La nivelul bugetului guvernamental (n.a. exclusiv bugetele locale şi ale asigurărilor sociale), situaţia este, însă, cu mult mai gravă. Deficitul a crescut cu 82,6% faţă de 2012, ajungând până la 28,6 miliarde de euro, ceea ce reprezintă 15,7% din PIB.

Cum raportul Elstat nu a inclus şi "faimosul" excedent bugetar primar de 0,8%, am găsit "miracolul" pe site-ul Comisiei Europene, în ultimul raport de evaluare a situaţiei din Grecia (http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/occasional_paper/2014/op192_en.htm). Acolo se mai arată că surplusul primar va ajunge la 4,5% din PIB în 2016.

Mai mult, ţara etalon a falimentului european va beneficia de o evoluţie incredibilă a datoriei publice până în 2030 (vezi grafic), conform prognozelor Comisiei Europene.

Oare cum se va reduce ponderea datoriei în PIB, de la circa 180% până la 80% în următorul deceniu şi jumătate? Numele mari ale literaturii SF trebuie că mor de ciudă în universurile paralele în care se află, fiind puse în faţa unor scenarii fanteziste aflate cu mult dincolo de imaginaţia lor.

Ceva mult mai apropiat de realitate ne oferă tot profesorul Yanis Varoufakis, într-un interviu recent acordat cotidianului austriac Der Standard.

Emisiunea recentă de obligaţiuni a Greciei este considerată de Varoufakis doar un "spectacol politic ieftin", singurul motiv al interesului investitorilor fiind "garantarea indirectă de către Berlin şi Frankfurt". În opinia sa, "UE minte cetăţenii Europei", iar Grecia "nu a fost niciodată aşa de falimentară cum este astăzi", singura soluţie fiind oprirea plăţii datoriilor, înainte de căutarea oricăror soluţii de relansare economică. Despre uniunea bancară Varoufakis a declarat că este doar "o mare glumă" şi "un instrument de propagandă al UE".

Este greu de crezut că situaţia din Grecia, referitoare la manipularea disperată a statisticilor, este unică la nivel european. Dar mai contează?

Se pare că nu. În opinia analistului financiar Martin Armstrong, chiar "alegerile europarlamentare se pot dovedi a fi o glumă, indiferent pentru cine se votează". De ce? Pentru că liderii nealeşi ai Europei din Comisia Europeană au avut grijă să creeze un cadru legislativ care le permite să ignore deciziile Parlamentului European, după scrie Armstrong.

Ce le mai rămâne cetăţenilor europeni? Doar hrănirea cu felii mucegăite de pâine, după "ajustarea" acestora de către statisticieni, astfel încât gustul lor să fie echivalent cu cel al cozonacului şi al idealurilor europene, deoarece doar "tătucii" de la Bruxelles ştiu ce este bine pentru noi.