Asistente şi asistaţi

Producătorii unei emisiuni matinale, cu un succes destul de mare la public, au anunţat că doresc să angajeze o domnişoară, postul vacant fiind acela de co-prezentator. Adresa de e-mail a redacţiei a fost blocată de o avalanşă de CV-uri, peste 2000 de fete dorind să ia locul fostei asistente, pierdută definitiv pe ruta celebritate - morală - bani. Situaţia este aparent normală până la un punct. Punctul în care în emisiune au început să fie prezentate domnişoarele. În mod evident, unele au şanse destul de mari să reuşească în viaţă, cel puţin asta reiese din prim-planurile obsesiv efectuate în zona dintre buric şi bărbie. O parte din ele au şi vorbit, deşi era evident că tăcerea este de aur în foar-te multe din cazuri. Filmul s-a rupt însă când o tânără de 30 de ani din Timişoara s-a prezentat în câteva cuvinte. Este medic chirurg rezident şi visează să ajungă asistentă. O dorinţă de involuţie pe scara ierarhică demnă de o soartă mai bună. După şase ani de facultate la care mai adaugi încă tot pe atâţia de rezidenţiat plus cei patru de liceu şi cei opt de şcoală generală, ajungi la concluzia că singura şansă de reuşită în aceas-tă ţară este să înhaţi postul de asistentă la o emisiune TV. Adică un fel de decor atractiv, care din când în când spune câteva vorbe şi uneori, în conformitate cu fişa postului, trebuie să mimeze naivitatea tâmpă. Acest rol îţi asigură o oarecare notorietate, câteva propuneri pentru şedinţe foto de la revistele pentru adulţi, dar în primul rând te ajută să intri în atenţia unor domni generoşi, dornici să-şi refacă viaţa amoroasă la fiecare 30 de zile. Strict profesional, statistica este nemiloasă, foarte rar poate fi făcut un pas în faţă în lumea televiziunii după un asemenea rol, mult mai bine stând lucrurile în ceea ce priveşte domnişoarele care prezintă rubricile de meteo. Acesta este doar un exemplu, multe alte fete din cele 2000 de matinale au la activ una sau chiar două facultăţi şi au aceeaşi aspiraţie ca medicul timişorean.

Numeroşi posesori de diplome universitare îngroaşă rândurile asis-taţilor, constatând după nenumăraţi ani de şcoală că, practic, nu sunt pregătiţi pentru nimic, sau cel mult să zâmbească amabil, la comandă. Cifrele spun că în ţara noastră sunt 9,5 milioane de oameni care primesc, sub diverse forme, ajutoare sociale, mulţi dintre ei fiind consumatori înrăiţi de programe TV.

Privind la asistente, asistaţii îşi închipuie că mai există speranţe de reuşită.