AU ! - aur Patru decenii de când dolarul şi-a pierdut aurul

Aurul a doborât, ieri, pe pieţele internaţionale, un nou vârf istoric de 1.824 dolari/ uncie, în creştere cu 1,7%, faţă de nivelul din şedinţa anterioară. Aurul a avansat şi pe piaţa de la noi, Banca Naţională a României (BNR) afişând un curs de 170,58 lei, comparativ cu valoarea de 169,91 lei, din şedinţa precedentă.

Metalul galben a surclasat, săptămâ-na trecută, platina, metal care în mod normal este mai scump, deoarece este mai rar. O uncie de aur a ajuns, săptămâna trecută, la nivelul de 1.771 dolari, pe pieţele internaţionale.

Acest maxim a fost atins cu o săptămână înainte de împlinirea a 40 de ani de la ruperea legăturii între dolar şi cantitatea de aur deţinută de SUA. Pe 15 august 1971, Richard Nixon, preşedintele Statelor Unite ale Americii (SUA), a decis anularea conversiei dolarului în aur, ca să protejeze moneda naţională.

Preşedintele american susţinea la acea dată, într-un discurs adresat naţiunii: "În ultimele săptămâni, speculatorii au dus un război total pe dolarul american. Puterea unei monede naţionale se bazează pe puterea economică a acelei naţiuni, iar economia americană este de departe cea mai puternică din lume. În consecinţă, am dat ordin secretarului trezoreriei să ia măsurile necesare ca să apere dolarul împotriva speculatorilor. (...)

Efectul acestei acţiuni, cu alte cuvinte, este să stabilizeze dolarul. Această acţiune nu ne va aduce prieteni printre dealerii internaţionali. Dar grija noastră principală este legată de muncitorii americani şi de competiţia corectă în lume".

Sunt hotărât ca dolarul american să nu mai fie niciodată prizonier în mâinile speculatorilor internaţionali".

Decizia preşedintelui Richard Nixon a însemnat prăbuşirea sistemului "Bretton Woods". Acest sis-tem prevedea un curs de schimb fix pentru dolarul american, raportat la aur, de 35 de dolari/uncie. Cursul de schimb al valutelor din ţările participante în sistemul "Bretton Woods" era legat de dolarul american şi implicit de aur. Sistemul a fost înfiinţat în iulie 1944, de către 44 de ţări, cu scopul reconstruirii economiei internaţionale, după cel de-al doilea Război Mondial.

"Bretton Woods" a dus la creşterea rezervelor valutare în dolari, în ţările membre ale sistemului, bani pe care SUA trebuia să îi răscumpere cu aur. Guvernele străine au ajuns să aibă mai mulţi dolari decât aurul deţinut de către Banca Centrală a SUA şi prin urmare, statul american a trebuit să tipărească mai mulţi dolari, ca să menţină lichiditatea pentru comerţul internaţional.

Pasivele externe ale SUA au depăşit, în 1960, rezervele naţionale de aur, iar în 1967, guvernul britanic a decis să devalorizeze lira, ceea ce a condus la creşterea cererii de aur. Doi ani mai târziu, mai mulţi participanţi la sistemul "Bretton Woods" au încercat să răscumpere rezervele de dolari pe care le deţineau.

Toate acestea, împreună cu cheltuielile federale pentru Războiul din Vietnam şi cu persistenţa deficitului balanţei de plăţi, au stat la baza deciziei preşedintelui Richard Nixon de anulare a convertibilităţii dolarului în aur. Acest lucru a dus la prăbuşirea Bretton Woods şi a preţului standard al aurului, de 35 dolari/uncie.

Din acel moment, ratele fixe ale cursurilor de schimb ale valutelor au dispărut şi acestea au început să fluctueze. "Şocul Nixon", aşa cum a fost numită la acea dată decizia preşedintelui american, a dus la apariţia banilor fiduciari, adică a însemnului monetar care are o valoare nominală, dar care nu este egală cu valoarea sa intrinsecă.

Dolarul american s-a devalorizat, din 1971 şi până în prezent, în timp ce preţul aurului a crescut considerabil. De exemplu, cu 1.000 de dolari puteau fi cumpărate 28 de uncii de aur, în 1971, dar aceeaşi sumă nu acoperă, în prezent, nici măcar o singură unice de aur.