Avantajele introducerii algoritmului de fixing la BVB

Săptămâna trecută, Bursa de Valori Bucureşti a primit de la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare decizia referitoare la aprobarea modificărilor din Codul Bursei prin care se crează cadrul pentru introducerea algoritmului de fixing în starea de închidere a şedinţei de tranzacţionare.

Pe piaţa reglementată administrată de BVB, mecanismul de tranzacţionare este de tip order driven (preţul este determinat de afişarea ordinelor de vânzare şi cumpărare) cu excepţia mecanismului de licitaţie, prin care se stabileşte preţul de deschidere. În ceea ce priveşte preţul de închidere, care determină preţul de referinţă pentru următoarea şedinţă de tranzacţionare, se ia în calcul ultima tranzacţie realizată pe segmentul de piaţă Regular.

Iniţiativa introducerii unui algoritm de licitaţie a apărut din dorinţa de a creşte lichiditatea generală a pieţei, şi de a obţine o mai mare relevanţă a preţului de închidere, prin reducerea posibilitaţii de influenţare a preţului de referinţă.

Conform datelor statistice, s-a observat că la BVB cea mai mare parte a tranzacţiilor, atât din perspectiva numărului (aproximativ 40%) cât şi a valorii tranzacţionate, au loc în prima şi în ultima jumătate de oră a şedinţei de tranzacţionare. După introducerea algoritmului de fixing şi a stării de închidere, alte burse au realizat studii prin care se evidenţiază faptul că până la 2,5 procente din tranzacţiile zilnice se execută în timpul stării de închidere. Dintre aceste ordine, o parte provin de la cei care în absenţa stării de închidere ar fi tranzacţionat în ultima oră şi îşi amână decizia, iar o altă parte de la acei investitori care obişnuiau să trimită ordinele în ultimele secunde ale şedinţei de tranzacţionare în timpul stării de pre-închidere, ordine care în absenţa stării de închidere nu s-ar fi executat, ducând la pierderea unor volume importante de tranzacţii.

De asemenea, s-a observat că, în condiţiile unei volatilităţi crescute, investitorii par dornici sa amâne tranzacţiile şi să beneficieze de executarea "multilaterală" oferită de algoritmul de fixing.

Faptul că investitorii preferă să vândă şi să cumpere valori mobiliare către sfârşitul şedinţei de tranzacţionare poate fi explicat prin importanţa mare pe care investitorii o acordă preţului de închidere.

Preţul de referinţă daca este definit ca preţul ultimei tranzacţii reprezintă doar percepţia a doi investitori asupra valorii unei acţiuni. Utilizarea unui algoritm de licitaţie pentru stabilirea preţului de referinţă elimină acest mare dezavantaj, întrucât preţul determinat prin acest mecanism este stabilit pe bază multilaterală, cu participarea unui număr de investitori "mai mare sau egal cu doi", care se află în spatele ordinelor postate în piaţă.

Spre exemplu, preţul la care se încheie o tranzacţie în valoare de un miliard lei ar trebui să aibă o relevanţă inferioară celei date de preţul la care sunt încheiate zece tranzacţii a căror valoare cumulată este de un miliard lei şi în care sunt implicaţi mai mult de doi investitori.

Prin introducerea algoritmului de fixing, BVB doreşte să se alinieze la tendinţele burselor internaţionale. Toate bursele din ţările vechi membre ale Uniunii Europene au adoptat în ultimul deceniu mecanismele de tranzacţionare order driven precedate şi urmate de perioade scurte de timp în care sunt utilizate mecanismele de licitaţie. Dintre bursele din ţările din sud-estul Europei, deocamdată au implementat algoritmul de fixing doar Bursa de la Budapesta şi Bursa de la Varşovia.

Starea de închidere durează la celelalte burse de la două minute la Bursa Irlandeză, până la 10 minute la Bursa din Viena sau la Bursele OMX. Introducerea algoritmului de fixing la finalul şedinţei de tranzacţionare va determina prelungirea şedintei de tranzacţionare cu câteva minute şi la Bursa de Valori Bucureşti.

Stabilirea unui preţ de referinţă prin mecanisme de tip fixing oferă corelarea cu piaţa futures, în contextul lansării pieţei derivatelor la Bursa de Valori Bucureşti. Riscul de influenţare a pieţei, în condiţiile în care contractele futures se bazează pe preţul de referinţă, scade o dată cu introducerea algoritmului de fixing.