AVERTIZARE TIMPURIE DINSPRE ECONOMIILE STATELOR BALTICE Lungul drum al crizei către România

Atunci când Financial Times scrie că "economia americană riscă să cunoască mama tuturor prăbuşirilor economice" este cam târziu să faci planuri de evitare a contagiunii. Semnalele venite de pe pieţele emergente din Europa de Est arată că suntem foarte aproape de limitele creşterii economice alimentate de credite ieftine. Excesele monetare, mai ales cele din ultimii opt ani, îşi arată "roadele" inflaţioniste odată cu inversarea tendinţelor de pe pieţele imobiliare.

Campionii de altădată ai tranziţiei, Ţările Baltice, se confruntă cu presiuni inflaţioniste majore, care nu dau semne de atenuare (n.a.vezi tabelul).

După creşteri economice de peste 11% în 2006, economiile Letoniei şi Estoniei se confruntă acum cu inflaţii care depăşesc 11%, iar un raport Associated Press arată că pes­te 50% din bugetul familial mediu este alocat alimentelor. Statisticile oficiale privind inflaţia sunt privite cu neîncredere în ţările baltice (n.a. dar unde sunt ele privite cu încredere?), mai ales în situaţia în care un prim minis­tru (n.a. cel al Letoniei) critică modul de calcul al indicelui de preţ, apreciind că aces­ta supraevaluează (!?) in­flaţia.

Ultimele statistici economice privind Slovacia şi Lituania seamănă foarte mult cu cele din Letonia de la începutul anului 2007. Acum "bula economică" letonă s-a spart, iar oamenii se întreabă, după această trezire bruscă la realitate, cât de grave vor fi efectele. Producări majori de echipamente industriale, "veterani" ai tranziţiei, au intrat deja în faliment, fiind urmaţi de cei din industria cimentului.

Cum arată situaţia companiilor româneşti? Nu prea bine. Presiunea costurilor financiare a început să crească încă din ultimul trimestru al anului trecut. Rezultatele raportate de o serie de firme nefinanciare listate la Bursă arată o prăbuşire a profiturilor în 2007 faţă de 2006. Costurile mari şi pierderile financiare au fost principalele elemente care au frânat dezvoltarea acestora, conform articolelor apărute în presa de specialitate de la noi.

Pentru firmele româneşti cu activitate orientată preponderent către exporturi, semnalele de pe piaţă indică o reducere substanţială a comenzilor externe. Tendinţa de creştere a costului pentru materiile prime, ancorată ferm pe pieţele internaţionale, va determina limitarea drastică a marjelor de profit şi în acest an.

Erodarea puterii de cumpărare a consumatorilor români, determinată mai ales de accelerarea presiunilor inflaţioniste, va afecta semnificativ şi profitabilitatea firmelor din sectorul serviciilor. Restrângerea consumului discreţionar poate afecta serios şi vânzările de automobile, mai ales în condiţiile unor creşteri ale costurilor finanţării pentru achiziţiile în leasing.

Perspectivele de evoluţie ale pieţei auto vest-europene au determinat analiştii de la Citigroup să recomande vânzarea acţiunilor Volkswagen, cel mai mare producător european din domeniu. Pieţele estice se vor confrunta cu acelaşi fenomen într-un viitor apropiat.

Deoarece pe pieţele internaţionale se poate observa deja amorsarea unui cerc vicios între criza creditării şi dificultăţile companiilor din economia reală, se poate prognoza o înrăutăţire a mediului economic intern pentru anul în curs. Creşterea costurilor financiare îşi va continua tendinţa şi va forţa restructurarea economiei româneşti.

Guvernul nu mai poate acţiona din poziţia de "salvator" al firmelor de stat aflate în dificultate din cauza restricţiilor bugetare impuse de Uniunea Europeană. Autorităţile nu au ştiut să aprecieze norocul nostru din ultimii ani, l-au considerat permanent şi nu au permis restructurarea economică. Populaţia şi economia naţională se află acum într-o situaţie dificilă, şi asta înainte de impactul violent al crizei de pe pieţele internaţionale.

La nici două luni de la începutul anului, analiştii ecnomici de la Raiffeisen Bank consideră că bugetul de stat "nu are aproape nicio legătură cu realitatea economică". Aproape? Încă de la prezentarea proiectului de buget, ipotezele de la baza acestuia au fost fanteziste.

Simpla reducere a cheltuielilor bugetare nu este suficientă pentru o mai bună pregătire a economiei naţionale în faţa crizei internaţionale. Este nevoie de cel puţin o decimare a acestora şi de reducerea ponderii sectorului public în economie până la circa 20% din PIB. Relaxarea fiscală nu va avea efecte negative "enorme", după cum a declarat de curând Guvernatorul BNR, iar încurajarea economisirii, prin creşterea dobânzilor, ar rezolva şi problema deficitului extern. Structura actuală a economiei va fi afectată, într-adevăr, dar ea este rezultatul banilor ieftini injectaţi în economie de către Banca Naţională.

Va reuşi, în aceste condiţii, sectorul construcţiilor să compenseze aceste tendinţe şi să menţină ritmul de creştere al PIB-ului în jurul valorii de 5%? Primele măsuri de restricţionare a creditării, adoptate de băncile comerciale, nu vor contribui la menţinerea optimismului pe această piaţă.

Ce face Ministerul de Finanţe? Încearcă se reducă la tăcere cei mai importanţi "mesageri" ai inflaţiei viitoare, dobânzile pentru titlurile de stat cu maturitate de peste trei ani. Curba inversată a randamentelor pentru titlurile de stat nu face bine sănătăţii economiei, mai ales dacă luăm în considerare creşterea cu peste 30% a randamentelor cerute la emisiunile pe termen scurt. Decizia autorităţii fiscale va avea un efect minim asupra aşteptărilor inflaţioniste, dar va elimina din economie un important etalon financiar pentru investitorii pe termen mediu şi lung.