Banca Suediei s-a alăturat cursei iresponsabile a relaxării cantitative

De ce s-ar limita politicile monetare "progresiste" doar la nivelul principalelor bănci centrale? Riksbank (Banca Suediei), cea mai veche bancă centrală din lume, a anunţat ieri că aruncă în vânt orice urmă de prudenţă şi vrea să stimuleze, cu orice preţ, inflaţia.

După ce a redus dobânda de politică monetară la zero în octombrie 2014, ieri a fost anunţată scăderea acesteia până la -0,1%, conform aşteptărilor de pe pieţe (vezi graficul 1).

Ce nu au aşteptat pieţele a fost lansarea, în paralel cu dobânda negativă, a unui program de relaxare cantitativă, a cărui valoare iniţială a fost stabilită la 10 miliarde de coroane. În cadrul acestuia vor fi achiziţionate obligaţiuni guvernamentale cu maturităţi cuprinse între 1 şi 5 ani.

"Aceste măsuri subliniază faptul că Riksbank este gata să apere rolul ţintei de inflaţie ca ancoră nominală pentru preţuri şi salarii", se arată în comunicatul băncii. Banca Suediei îşi justifică decizia prin creşterea incertitudinilor de pe pieţele internaţionale, amintind inclusiv de Grecia, şi a presiunilor deflaţioniste.

Activele totale ale băncii au crescut de peste trei ori la sfârşitul deceniului trecut, pe fondul măsurilor luate de autoritatea monetară pentru susţinerea băncilor comerciale cu expuneri în Europa de Est, în special Ţările Baltice (vezi graficul 2).

După o relativă normalizare a situaţiei în 2010 şi 2011, expansiunea bilanţului băncii centrale a revenit pe o tendinţă crescătoare, depăşind, în prezent, de peste două ori şi jumătate nivelul premergător crizei financiare internaţionale.

Acum nu ne rămâne decât să evaluăm corelaţia viitoare dintre dimensiunea programului de achiziţionare a obligaţiunilor guvernamentale şi performanţa economică.

"Activitatea economică din Suedia se îmbunătăţeşte, dar inflaţia este prea scăzută", se mai arată în comunicatul de presă, în condiţiile în care ultimele date oficiale arată o scădere anuală a preţurilor de consum de 0,3% în decembrie 2014.

Dar este suficient ca Riksbank să privească doar către indicele preţurilor de consum, ignorând evoluţiile de pe piaţa imobiliară?

Pe fondul politicii monetare ultrarelaxate din ultimii şapte ani, creditul acordat gospodăriilor populaţiei a înregistrat o creştere masivă (vezi graficul 3), iar indicele preţurilor locuinţelor a depăşit cu mult indicele preţurilor de consum (vezi graficul 4).

Pe lângă reducerea dobânzii de politică monetară şi achiziţionarea obligaţiunilor guvernamentale, Riksbank evaluează şi oportunitatea lansării unui program de creditare a companiilor prin intermediul băncilor.

Dar dacă "oportunităţile" de afaceri sunt evidente, de ce ar avea nevoie băncile comerciale de impulsuri suplimentare pentru urmărirea profitului?

În comunicatul de presă al Riksbank sunt incluse şi prognozele pentru inflaţie şi creştere economică pe baza cărora s-au adoptat noile măsuri de relaxare monetară. Astfel, indicele preţurilor de consum va creşte cu o rată anuală de 3,3% în 2017, după o creştere de 1,9% în 2016, pe fondul unei creşteri economice reale de 2,2%, iar dobânda de politică monetară va ajunge la un nivel mediu de 1,43% în primul trimestru al anului 2018.

Primită cu bucurie de pieţele internaţionale, decizia Băncii Suediei nu s-a bucurat de aprobare unanimă. "Nu există niciun motiv pentru o astfel de agresivitate a politicii monetare", a declarat Torbjoern Isaksson, analist la Nordea Bank, pentru Bloomberg. În opinia sa, decizia Băncii Suediei "riscă să creeze mai multe probleme în loc să le rezolve pe cele actuale".

Să fie vorba, oare, de creşterea gradului de îndatorare al populaţiei? Se pare că da, după cum au declarat şi alţi analişti pentru Bloomberg.

Chiar datele băncii centrale arată creşterea gradului de îndatorare a gospodăriilor până la un nou record în 2014. În cazul "beneficiarilor" de credite ipotecare, acesta a ajuns la 315% în iulie 2014, pe fondul unei creşteri mai accentuate a gradului de îndatorare pentru gospodăriile cu venituri ridicate. Media gradului de îndatorare a fost de circa 173% în T3 2014, un nivel situat aproape de recordul mondial.

În 2013, datele de la Autoritatea pentru Supervizare Financiară a Suediei arătau că "în condiţiile actuale de amortizare, durata medie de rambursare a unui credit ipotecar este de 140 de ani", iar FMI a tras un semnal de alarmă cu privire la implicaţiile asupra stabilităţii financiare (n.a. date suplimentare se găsesc în articolul "Se apropie noaptea polară pentru modelul suedez?", BURSA, 05.12.2014).

Oare încotro se îndreaptă speranţele suedezilor, în condiţiile în care şi alegerile anticipate au fost anulate, în urma înţelegerii dintre Partidul Social Democrat şi celelalte formaţiuni politice "moderate", astfel încât să fie ascunse adevăratele opţiuni electorale, generate de un val migrator care nu mai poate fi susţinut din punct de vedere financiar?

Conform unei istorii mai puţin cunoscute, primul conducător al Băncii Suediei, baronul Georg Heinrich von Görtz, a avut un sfârşit tragic. Într-o epocă în care Suedia era măcinată de războaiele purtate contra Rusiei, von Görtz s-a oferit să preia conducerea băncii şi a supervizat emisiunea nelimitată a unei monede de cupru.

În haosul care a urmat, populaţia şi nobilimea l-au considerat responsabil unic pentru "ruinarea încrederii publice prin intermediul banilor imaginari". Georg Heinrich von Görtz a fost condamnat la moarte prin decapitare, iar sentinţa, executată în martie 1719, a primit susţinerea largă a maselor.

Dacă monedele de cupru din urmă cu două secole erau considerate "bani imaginari", oare ce se poate spune despre varianta lor electronică de astăzi? Şi dacă atunci nu au adus bunăstarea, de ce ar aduce-o acum?

Prin ultima sa decizie, Banca Suediei s-a alăturat cursei iresponsabile a relaxării cantitative şi războaielor valutare care macină economia mondială, însă noaptea polară nu poate fi oprită, deoarece calota masivă a datoriilor împiedică pătrunderea luminii.