Bani pentru pensii. Combaterea unor concepţii eronate. Soluţii (IV)

(continuare din numărul trecut)

Numărul salariaţilor a fost diminuat substanţial prin politicile economice greşite şi ineficiente ale tuturor guvernărilor din anii tranziţiei. Pensionarii nu au nicio vină pentru această situaţie concret-istorică din România, în care numărul salariaţilor a fost micşorat cu 43% (de la 8,1 milioane salariaţi, la 4,6 milioane).

În aceste condiţii concrete, trebuie găsite şi alte soluţii de finanţare, de asigurare a resurselor pentru pensii.

De aceea, concepţiile unor politicieni potrivit cărora ne putem limita numai la resursele din cotizaţiile de asigurări sociale din activitatea curentă, asociate cu ideea că nu putem recurge la resursele financiare ale bugetului de stat consolidat şi la alte resurse - trebuie combătute, respinse şi în­lăturate ca necorespunzătoare şi dăunătoare social.

Această situaţie de dezechilibru se va menţine până când politicile guvernamentale se vor schimba, vor deveni mai eficiente şi vor duce la o creştere adecvată a numărului de locuri de muncă, a numărului de salariaţi în economie (când se va reveni la numărul de 8 milioane de salariaţi, câţi au fost la începutul tranziţiei).

În opinia noastră, se impune ca bugetul de asigurări sociale ca instrument administrativ de gestionare a pensiilor - să fie întocmit în mod corespunzător, din punct de vedere al formării resurselor, în mod realist, cuprinzând şi finanţări provenite din resursele generale ale ţării.

Totodată, instituţiile abilitate ale statului au datoria să acţioneze ferm pentru ca resursele prevăzute în bugetul asigurărilor sociale să se încaseze efectiv şi integral, evitând experienţele negative din toţi anii tranziţiei, când agenţi, economici nu şi-au onorat ogligaţiile către bugetul asigurărilor sociale.

CONCLUZIA. Se impune cu necesitate ca bugetul de asigurări sociale - ca instrument administrativ de gestionare a fondului de pensii, în condiţiile concrete ale ţării noastre în această etapă - să aibă la bază două principii de asigurare a resurselor, care să fie înscrise în lege:

cotizaţiile de asigurări sociale ale salariaţilor provenite din activitatea curentă;

fonduri de completare din resursele generale ale ţării, de la bugetul de stat consolitat şi din alte resurse ale statului (ca de exemplu - încasări din privatizări, din alte rezerve ale statului etc.).

Deci, este necesară o altă viziune privind concepţia, întocmirea şi executarea bugetului de asigurări sociale.

3. Unii politicieni propagă şi intoxică opinia publică cu ideea că pensionarii ar fi "simple persoane asistate", cu scopul de a justifica faptul că majorarea pensiei ar fi o "prioritate" care se situează în urma "altor priorităţi", aşa cum s-a întâmplat în toţi anii tranziţiei.

În fapt, prin această poziţie, unii politicieni contestă dreptul legitim la o pensie decentă, la majorarea pensiilor. Subliniem faptul că dreptul la pensie nu este numai un drept social consacrat prin Constituţie (art. 47).

Unii politicieni neglijează faptul esenţial - că aceşti cetăţeni pensionari au contribuit la crearea venitului naţional şi la sporirea avuţiei naţionale timp de decenii; ei neglijează faptul că aceşti cetăţeni-pensionari când au fost activi au plătit concret cotizaţii de asigurări sociale 30-40-50 de ani şi, în acelaşi timp, au plătit impozite pe venit şi alte tipuri de impozite, care au intrat în resursele financiare ale statului pentru satisfacerea nevoilor generale ale ţării; ei au creat resursele financiare necesare pentru acoperirea pensiilor în timpul activităţii lor utile - înainte de a ieşi la pensie.

Deci, dreptul la pensie este fundamentat economic şi financiar şi decurge din contribuţiile sociale ale acestor cetăţeni vreme îndelungată, până la pensionare. De aceea, dreptul lor la pensie nu se poate limita - cum susţin unii politicieni - numai la resursele din contribuţiile sociale din activitatea curentă a salariaţilor, în condiţiile în care acestea sunt insuficiente.

În acest domeniu, funcţionează principiul solidarităţii sociale în sens larg, care asigură legătura între generaţii - prin mecanismele financiar-bugetare, dacă acestea sunt concepute corect.

Politicienii care nu văd că dreptul la pensie are puternice temeiuri economico-financiare - sunt incompetenţi şi de rea-credinţă.

În cazul pensionarilor nu este vorba de o simplă "măsură de protecţie socială" şi este fără acoperire faptul că unii politicieni folosesc termenul de "asistaţi" pentru pen­sionari.

Pensionarii nu cer mila nimănui - nici a politicienilor, nici a propagandiştilor de serviciu. Pensionarii nu au nevoie de "pensii electorale", cum în mod jignitor şi insultător afirmă unii politicieni.

Concluzia. Dreptul la o pensie decentă este un drept legitim câştigat prin muncă şi contribuţia socială a cetăţenilor - pensionari - înainte de pensionare. Pensionarii stau demni faţă în faţă cu toţi cetăţenii activi şi mai ales cu politicienii care-i batjocoresc şi le atacă dreptul lor legitim la o pensie decentă, prin concepţiile lor profund greşite şi dăunătoare social.

4. Un argument specific în favoarea pensionarilor în perioada de tranziţie. O mare lovitură, alături de altele, a fost dată pensionarilor în anii tranziţiei - prin deposedarea lor de drepturile de proprietate asupra avuţiei naţionale (drepturi consacrate prin vechea Constituţie sub forma proprietăţii poporului), fără acordul lor, prin aşa-zisa privatizare.

În legătură cu această deposedare, desproprietărire, subliniem două aspecte esenţiale.

(1) Pensionarii au contribuit prin munca şi sacrificiile lor la crearea şi sporirea avuţiei naţionale (fabrici, uzine, bănci etc). Aceste bunuri materiale, aceste capitaluri, de SUTE DE MILIARDE DE EURO au fost transferate la companiile străine şi la firmele autohtone în procesul aşa-zisei privatizţări.

Dreptul pensionarilor asupra unei părţi din sumele încasate din privatizare este de necontestat şi în mod legitim o parte din aceste sume în mod obligatoriu să fie utilizate pentru alimentarea fondului de pensii.

Nu ne-am propus să examinăm aici faptul că sumele încasate din privatizare au fost necorespunzătoare - multe bunuri au fost subevaluate, vândute pe preţuri derizorii sau chiar în condiţii frauduloase.

(2) Toate aceste avuţii materiale înstrăinate sunt producătoare de profituri, care în trecut intrau în resursele financiare ale statului român - o parte direct, o parte sub formă de impozite pe profit. Acum, o imensă parte din aceste profituri ia drumul străinătăţii. O parte sub formă de impozit pe profit (numai 16%) intră la bugetul de stat. Având în vedere originea istorică a acestor avuţii, considerăm că pensionarii desproprietăriţi au dreptul să emită pretenţii asupra impozitelor pe profit care se încasează la bugetul general al statului de la aceste companii.

(va urma)