Bătaie cu bulgări

Mai sensibili la schimbarea de anotimp, decît la cea din societatea românească, politicienii români s-au apucat de o înviorătoare bătaie cu bulgări. Nu de zăpadă, ci de noroi, fragmente de obidă, schije de resentimente şi bolovani de ocară.

Meciul Guvernare contra Guvernare, adică PNL contra PD şi viceversa, nu numai că nu dă semne de ostoire, dar, iată, o dată cu venirea anotimpului rece, bate record după record. Pe fundal pare să lumineze din nou spectrul alegerilor anticipate, de data aceasta nu ca obiectiv politic, ci ca sperietoare, ori măciucă ghintuită cu efecte sedative, atunci cînd este abil manevrată împotriva aliatului. Pentru faptul că deţine fotoliul primului ministru, PNL pare să-şi fi asumat guvernarea mai degrabă funcţional, decît ca o nouă platforma de pe care să continue luptele politice. Cu excepţia remarcabilă, desigur, a manevrelor menite să schimbe actualii preşedinţi ai celor două camere ale Parlamentului şi structurile de putere din teritoriu. Abordarea PD a fost cu totul diferită. Jucînd atuul autorităţii şi sprijinului necondiţionat al "Preşedintelui jucător", democraţii au reinventat formula PRM de alianţă cu PSD. Aceea în care un partid, deşi la guvernare, se comportă ca şi cînd ar fi în opoziţie. Avantajele de imagine sînt enorme pentru că manevra, bine executată, aruncă pe spatele aliatului toate dificultăţile şi bilele negre, păstrînd pentru sine imaginea pozitivă de "partid responsabil", de actor mobil al scenei politice, de perpetuu căutător al unei "soluţii mai bune", de "nobil apărător al interesului public", chiar cu preţul "sacrificiului politic". Ilustrarea acestui tip de bătaie cu bulgări a făcut-o ministrul educaţiei. El şi-a înaintat o demisie precipitată după anunţarea proiectului de buget, ştiind prea bine că sacrificiul, dacă va fi acceptat, va aduce partidului un punct de imagine, iar aliaţilor o pierdere. În timpul doi, democraţii îşi susţin ministrul, refuză nominalizarea unui înlocuitor, preşedintele spune că el are dreptate şi, în ultimă instanţă, liderii PD ameninţă că nu vor vota bugetul, dacă cererea demisionarului de la Educaţie nu este tratată cu seriozitate de premierul liberal. Quot Erat Demonstrandum! Prea puţin mai contează pentru imaginea publică, acum, ce spun liberalii pe la conferinţe de presă, ori prin şedinţele consiliului de coordonare al Alianţei, unde le bat obrazul democraţilor, amintindu-le că au fost de acord cu proiectul de buget, înainte ca el să fie dat publicităţii! Exasperaţi de eficienţa cu care colegii lor democraţi conduc jocul de imagine şi de combativitatea relativ redusă a liderului lor, alţi reprezentaţi ai PNL şi-au asumat rolul de a "ridica bulgărele" şi a da cu el spre adversarul-aliat. "Atacul la Băsescu", al domnului Orban, nu a fost însă sprijinit din interiorul partidului, a fost în grabă catalogat drept "opinie personală" de purtătorul de cuvînt al PNL şi parat "dintr-o mişcare" şi două replici de Preşedinte, care l-a trimis pe contra-opinent la studiul Constituţiei. Joaca cu bulgări din Alianţă are, aşadar, toate şansele să continue, pentru că democraţii continuă să încaseze dividende, iar PNL nu pare capabil să găsească soluţia ieşirii din postura de "ţintă fixă", pe care i-au rezervat-o aliaţii. Singura alinare a liberalilor, deveniţi stoici fără voie, ar fi că, deşi are un efect de galerie foarte bun, comportamentul dual brevetat de PRM şi adoptat acum "full option" de democraţi a dat rezultate electorale modeste. Cînd a fost vorba de scadenţe, toate inconsistenţele de poziţie au putut fi întoarse împotriva lor, chiar de către foştii aliaţi. Ele s-au transformat în tot atîtea explicaţii plauzibile pentru eşecurile diferitelor măsuri, trîmbiţate prin programe de guvernare şi niciodată puse în practică. Singura apărare a PRM-ului, a fost că, oficial, formaţiunea nu s-a aflat la guvernare. Partidul Democrat nu va putea invoca nici măcar această apărare!

Bulgării de zăpadă continuă să zboare, plini de energie şi de enervare, în curtea PSD-ului. Din direcţia "marginalizaţilor" către noua conducere şi viceversa. Trataţi de zurbagii, dacă nu chiar de inconştienţi, Iliescu şi Iorgovan au mai încasat deunăzi o muştruluială publică din partea liderului de partid pe care nu obosesc să-l desconsidere cu profundă sinceritate şi fără nici un fel de reticenţe publice. Sîcîiţi de hîrjoneală şi preocupaţi de treburi mult mai importante, liderii PSD-ului au pus tunurile lui Rus pe cei doi. Deocamdată, pe cele de zăpadă, dar avertismentul a fost cît se poate de rece şi de clar! De urmat, nu mai poate urma decît cartonaşul roşu! Mai puţin vizibilă, dar la fel de prezentă, este în PSD şi bătălia de ariergardă pe are o dau Năstase şi Văcăroiu cu propriii colegi, paralel cu rezistenţa opusă Alianţei. Miza este politică, personală, conceptuală şi eventual, penală. Politică pentru că PSD-ul nu poate ceda pur şi simplu aceste funcţii fără să cîştige ceva în schimb, deci o negociere este necesară şi ar putea fi utilă. Cei doi nu intră neapărat în fotografia de familie a celor care susţin actuala conducere a partidului. Personală, pentru că Năstase, mai ales, are de pierdut un important capital de imagine dacă va trebui să cedeze poziţia de lider al Camerei Deputaţilor. După cum va avea de pierdut semnificativ şi din autoritatea de lider politic în propriul partid. O evoluţie pe care "echipa Geoană" ar putea fi mai degrabă interesată să o susţină, decît să o împiedice. Conceptuală, pentru că ea deschide calea fragilizării poziţiilor celor doi preşedinţi de camere, adică a unei lecturi a Constituţiei radical diferite de ceea ce a fost pînă în prezent. Iar, dacă bulgărele se va rostogoli pînă la capăt, este aproape imposibil ca pe parcurs să nu se ivească şi ceva dosare penale. În cazul Năstase, există deja un început, în materia celebrei tranzacţii imobiliare din strada Zambaccian şi nici mersul anchetei în dosarul stenogramelor nu e prea liniştitor.

Bătălia a depăşit aici, demult, stadiul jucăuş al bulgărilor de zăpadă. Se trage cu "muniţie vie"!