BCE propune renunţarea la garantarea depozitelor bancare

Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European au trimis către BCE, la începutul acestui an, o cerere referitoare la transmiterea unor propuneri de revizuire a cadrului de administrare a crizelor.

Iniţierea acestui nou proces legislativ dedicat crizelor ridică numeroase semne de întrebare, mai ales în condiţiile în care toate autorităţile europene salută performanţa economică a zonei euro din ultima perioadă.

Nu este suficient cadrul actual de reglementare a capitalului bancar? Nici măcar după aprobarea Directivei privind redresarea şi rezoluţia bancară, care a fost transpusă în legislaţia tuturor ţărilor membre ale Uniunii Europene?

Cunoscută mai ales pentru instituţionalizarea procedurii de bail-in bancar, adică salvarea băncilor prin utilizarea depozitelor, dacă nu a fost suficientă aplicarea unui haircut pentru ceilalţi creditori ai instituţiilor financiare, BRRD (Bank Recovery and Resolution Directive) a stabilit o limită pentru confiscarea depozitelor, reprezentată de plafonul de garantare de 100.000 de euro.

Având în vedere propunerile BCE pentru completarea Directivei privind Cerinţele de Capital ale instituţiilor financiare (CRD), autoritatea monetară a zonei euro nu pare să creadă în eficienţa propriei tiparniţe.

Calea a fost deschisă în vara acestui an de o iniţiativă venită de la preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, deţinută în prezent de Estonia. "Acordarea prerogativelor de blocare a conturilor bancare instituţiilor de supervizare reprezintă o opţiune fezabilă", se arată într-un document obţinut de Reuters, care include măsuri pentru interzicerea temporară a retragerii banilor din băncile aflate în pericol de prăbuşire (n.a. vezi şi articolul "Mai credeţi că banii din bancă sunt ai dumneavoastră?", BURSA, 31.07.2017).

Se pare că îngheţarea temporară a depozitelor bancare nu este suficientă pentru ceea ce crede BCE că va veni.

"Un moratoriu aplicat înainte de rezoluţia bancară trebuie să aibă o arie largă de acoperire, astfel încât să permită o reacţie adecvată la retragerile de lichiditate", se arată în documentul trimis Consiliului Uniunii Europene şi Parlamentului European (n.a. documentul este disponibil la adresa www.ecb.europa.eu/ecb/legal/pdf/en_con_2017_47_f_sign.pdf).

Mai mult, "exceptarea generală a depozitelor garantate în cadrul schemelor de compensare a investitorilor trebuie înlocuită cu scutiri discreţionare acordate de autorităţile competente astfel încât să existe o anumită flexibilitate".

Cu alte cuvinte, BCE recomandă renunţarea la garantarea depozitelor bancare. Directiva de rezoluţie şi redresare bancară, care a intrat în vigoare cu mai puţin de doi ani în urmă, arată în mod explicit că depozitele garantate nu pot fi îngheţate şi nu pot fi supuse suspendării plăţilor.

Odată cu recomandarea de renunţare la garantarea depozitelor bancare, BCE a inclus băncile centrale şi Banca Reglementelor Internaţionale în lista instituţiilor pentru care nu pot fi blocate conturile şi tranzacţiile.

Nu trebuie să ne îngrijorăm însă prea tare, pentru că BCE s-a dovedit "mărinimoasă". "În perioada de tranziţie, deponenţii vor avea acces la o cotă adecvată din depozitele lor garantate pentru acoperirea costului vieţii în termen de cinci zile de la înaintarea cererii", se arată în propunerea BCE.

Dar cum este stabilit costul vieţii şi cine este "autoritatea competentă" care decide cu privire la retragerea fondurilor?

Instituţiile naţionale de garantare a depozitelor bancare au fost înfiinţate tocmai în scopul stopării sau, cel puţin, pentru temperarea retragerilor masive din depozitele bancare.

Noua propunere a BCE subminează direct acest cadru instituţional. "Dacă prăbuşirea unei bănci pare să fie iminentă, un număr substanţial al depozitelor garantate poate să fie supus retragerilor masive, deoarece clienţii doresc să-şi asigure accesul direct la propriile resurse sau nu mai au încredere în schema de garantare", se mai arată în documentul de la BCE.

Adevărata miză este expusă în continuare: "Un astfel de scenariu este foarte probabil mai ales în cazul băncilor mari, unde volumul depozitelor garantate este extrem de ridicat şi poate conduce la erodarea încrederii în schema de garantare".

În opinia Băncii Centrale Europene, "dacă moratoriul aplicat depozitelor nu le include şi pe cele garantate, atunci moratoriul îi poate alerta pe clienţii cu depozite garantate că o bancă se află în pericol iminent de prăbuşire", iar în aceste condiţii "moratoriul se poate dovedi contraproductiv şi poate conduce la o fugă a depozitelor în loc să o prevină".

Astfel de propuneri nu sunt doar simple măsuri prudenţiale ale unor autorităţi care doresc să arate că au învăţat lecţiile crizei, ci reprezintă, mai ales în cazul Băncii Centrale Europene, o recunoaştere tacită a faptului că politica monetară a eşuat.

În acest context, nu se poate trece peste ironia amară a unei declaraţii recente a lui Mario Draghi. "Procesul de redresare a zonei euro este ferm, însă BCE trebuie să menţină deschis robinetul monetar pentru a susţine creşterea salariilor", a precizat preşedintele BCE, conform unei ştiri Reuters.

Oare să nu ştie Mario Draghi că valoarea nominală a salariului nu contează, ci doar puterea sa reală de cumpărare? Iar apoi, cui mai foloseşte creşterea salariilor, dacă acestea sunt depuse în conturi bancare, de unde pot fi confiscate oricând de autorităţi?

Încă mai credeţi că banii din bancă sunt ai dumneavoastră şi veţi avea timp să-i retrageţi înainte de a fi confiscaţi pentru scopuri nobile?