Bernie Sanders - un David pentru Goliatul Financiar

Este aceasta cea mai mare criză din istorie?

Deutsche Bank s-a referit, de curînd, la raportul petrol-aur într-o retrospectivă pe termen lung.

În termeni reali, de la 1861 şi pînă astăzi preţul mediu ajustat al petrolului a fost de 47 dolari barilul, potrivit analizei, citate de Zerohedge.

Pornind de aici, Deutsche Bank a marcat raporturile dintre diferite mărfuri şi preţul aurului. Spre exemplu, pe acelaşi ecart de la 1865, urmărind raportul petrol-aur se constată că astăzi valoarea aurului a atins un prag istoric, ajungînd de 44 de ori mai mare decît valoarea petrolului. Valoarea de vîrf depăşită este cea din 1892, cînd raportul de fost de 41 de ori. Ca termeni de comparaţie, acelaşi raport era de 6,6 la 1 în 2008 şi 12 la 1, în mai 2014. Media pe termen lung a fost de 15,5 la unu.

Valoarea acestui raport este şi un indicator de criză. Ultima mare criză a fost cea din 1893, cînd o mare depresiune a lovit America. Tocmai am depăşit acel prag, iar analiştii se întreabă ce criză ne aşteaptă la colţ şi cam cît de mare o să fie?

•

DUPĂ 637 DE REDUCERI ALE RATELOR ŞI 12,3 TRILIOANE DOLARI PENTRU QE,

Analişti: "Lumea este şocată să afle că operaţiunea de relaxare cantitativă este un eşec"

2016 se arată anul în care toată lumea, în sfîrşit, se împacă cu faptul că împăratul monedei, cu adevărat, nu are haine pe el, arată o analiză Zerohedge: "De mai bine de opt ani, participanţii la operaţiuni de piaţă şi economiştii s-au convins, unii pe alţii, că soluţia este «mai mult Keynes». Comerţul global încă stagnează? Tăiaţi ratele! Creşterea economică este încă înţepenită în poziţia neutră? Cumpăraţi mai multe active!"

A fost ca şi cînd toată lumea a pierdut din vedere faptul că, dacă printarea de monedă fiduciară şi joaca cu costul banilor ar fi fost soluţia, atunci n-ar mai fi fost nici o problemă, conform analiştilor site-ului citat: "Desigur, decidenţii politici pot oricînd să printeze bani şi să se joace cu ratele, plus sau minus. Dar pentru a resuscita anemica cerere agregată şi ca să aduci la viaţă puţin inflaţia, trebuie să te ocupi de problemele centrale ale economiei globale, nu să le îngropi în bani de hîrtie".

Pe la sfîrşitul lunii trecute, băncile centrale au pierdut controlul asupra poveştii, în mod oficial, apreciază Zerohedge: "Recursul băncii centrale a Japoniei la dobînda negativă este un semn de disperare şi dată fiind creşterea yenului şi prăbuşirea acţiunilor japoneze, este cît se poate de clar că soluţiile bazate pe politica de quantitative easing (relaxare cantitativă) ale băncilor centrale au căzut, dramatic".

Aşa încît, pe măsură ce pieţele s-au trezit cu mari dureri de cap, după petrecerea din jurul bolului cu punch, toată lumea a trebuit să contempleze eşecul politicii de quantitative easing.

Michael Hartnett, de la Bank of America, face un rezumat al celor opt ani de relaxare cantitativă. Potrivit analistului, anii de intervenţie în economie şi "represiune financiară" se încheie cu o creştere economică slabă şi cu rebeliunea investitorilor faţă de relaxarea cantitativă:

"Politicile monetare constînd în:

- 637 de reduceri ale dobînzii de politiciă monetară, de la căderea Bear Stearns;

- Active de 12,3 trilioane de dolari achiziţionate de băncile centrale în ultimii opt ani;

- Emisiuni de datorii guvernamentale de 8,3 trilioane de dolari, care produc randamente zero sau mai mici;

- 489 milioane de oameni care trăiesc în ţări care au introdus ratele negative (între altele Japonia, Zona Euro, Elveţia, Suedia, Danemarca)

- minus 0,92% cel mai semnificativ randament negativ din lume, la bondurile pe doi ani emise de guvernul Elveţiei

...Au dus în cele din urmă, în 2016, la:

- Reducerea estimării economistului şef al Bank of America pentru creşterea reală a PIB în SUA la 1,75%;

- Căderea estimărilor pe inflaţie atît în SUA, cît şi în Zona Euro sub valorile din 2008;

- Una dintre cele mai deflaţioniste reveniri economice, din toate timpurile: în ultimii şase ani, PIB-ul nominal al economiilor avansate a crescut cu 11%;

Pe Wall Street, impactul a fost semnificativ:

- o piaţă în scădere pentru acţiuni - 45% dintre acţiunile din lume au scăzut cu peste 30% faţă de maxime;

- o piaţă în scădere pentru mărfuri şi obligaţiuni (randamentul anualizat pentru ultimii zece ani pentru mărfuri este de -5,1%, în prezent, cea mai rea situaţie din 1938)

- De la jumătatea lui decembrie, băncile din lume au pierdut 686 de miliarde de dolari din capitalizare. Condiţiile de lichiditate globale s-au înrăutăţit, astfel că vor face şi mai restrictive condiţiile de împrumut ale băncilor;

- Şi, cel mai evident, căderea acţiunilor bancare şi creşterea randamentelor la bonduri, ceea ce sugerează că şase ani de politică QE nu au reuşit să oprească deflaţia".

Ce urmează poate fiecare să ghicească, dar cu bula de credit din China pe cale să fie spartă, într-o manieră spectaculară, Zerohedge se întreabă care sunt planurile băncilor centrale pentru a para lovitura asupra economiei globale: "Nu de alta, dar spaţiul de mişcare pentru politicile contra-ciclice nu numai că a fost epuizat, dar au împins prejudecata QE atît de departe în zona crepusculară, încît, în cazul Japoniei, spre exemplu, a început să producă contraefecte".

La toate acestea, analiştii adaugă şi faptul că achiziţia de active de 12,3 trilioane de dolari a deteriorat lichiditatea în pieţe, rezultînd condiţiile pentru un an de stres maxim nu numai pentru Wall Street, ci şi pentru omul obişnuit: "Acelaşi om obişnuit care ni s-a spus a fost salvat de "curajosul" Ben Bernake (fostul preşedinte Fed), cel care ne-a pus pe toţi pe această cale, acum opt ani".

•

Zerohedge: Băncile Centrale văd eliminarea cash-ului drept o măsură de supravieţuire

Băncile centrale, FMI, Banca Mondială şi Banca Reglementelor Internaţionale împreună cu toţi susţinătorii lor par să considere eliminarea cash-ului drept măsura principală a strategiei lor de supravieţuire, consideră Zerohedge, după o serie de articole recente care proclamă renunţarea la cash.

Motivul este simplu, potrivit analiştilor: cash-ul permite oamenilor să scape de singura măsură care ar putea să le salveze sistemul lor plin de bube - rate negative la dobîndă. Pentru clarificare, site-ul îl citează pe Alan Greenspan, fost preşedinte Fed. Accesta spunea, în 1966: "Politica financiară a statului bunăstării (wellfare state) presupune ca deţinătorii bunăstării să nu dispună de nici o modalitate de a se proteja".

Fraza, în interpretarea analiştilor, se traduce prin: "Păstrarea unui sistem monetar nesolvabil prespune ca deţinătorii de monedă să nu aibă nici o modalitate de a se pune la adăpost", ceea ce explică pe scurt noul război împotriva cash-ului.

Cash-ul reprezintă monedă pe care o ţii în mîinile tale, de sine stătătoare. Este, esenţialmente în afara controlului direct al băncii. Banii electronici, creditele etc rămîn în sistemul bancar şi sub totalul său control.

Combinaţia de rate negative la depozite şi eliminarea totală a cash-ului nu este altceva decît o variantă silenţioasă a ceea ce s-a întîmplat în Cipru, unde Guvernul a închis pur şi simplu toate instituţiile bancare, a permis retrageri minimale de cash prin bancomate după care a furat banii din conturile a mii de deponenţi, notează site-ul citat: "Spectacolul din Cipru a avut însă suficientă amploare pentru a submina legitimitatea deţinătorilor puterii. Prin urmare este mult mai bine să nu mai ai ATM-uri şi nici cash, deloc. Nu vor mai fi lungi cozi de oameni mînioşi care vorbesc unul cu altul, ci doar perdanţi izolaţi fără putinţă de recurs, care îşi ling rănile, în timp ce capetele vorbitoare din televizoare le spun să stea cuminţi şi să privească în continuare imaginile sclipitoare.

Ratele negative la dobînzi ar da băncilor control 100% asupra cumpărăturilor dumneavoastră. Ar putea astfel, chiar şi în cea mai rea ipoteză, să vă permită să cumpăraţi ceva mîncare, în timp ce restul banilor ar fi îngheţaţi. Omul mediu n-ar avea nici un mijloc de recurs şi ar fi pur şi simplu tîlhărit... doar că hoţul poartă mănuşi şi nu există nimeni pe care să puteţi da vina.

Rata negativă la dobîndă înseamnă că banii din contul dumneavoastră scad, zi de zi, în mod automat. Cei 1000 de dolari din ianuarie, devin 950 în decembrie. Şi unde se duc banii? La bancă, desigur şi la guvern. Ei sifonează banii, picătură cu picătură şi nu puteţi să faceţi nimic împotrivă. Pentru ei aceasta rezolvă mai multe lucruri dintr-o dată:

- Finanţează guvernul fără nici o limită în mod automat; uitaţi de formularea de taxare, iau ei cît le place;

- Plătesc datoriile marilor bănci şi ele înoată în oceane de datorii;

- Vă forţează să cheltuiţi tot ceea ce aveţi de îndată ce aveţi ceva, dacă nu suma se reduce;

- Dă sistemului control deplin asupra vieţii dumneavoastră financiare. Totul este monitorizat, totul poate fi urmărit şi fiecare tranzacţie pe care o faceţi trebuie să fie aprobată de ei (sau nu!). Dacă ei decid că nu le sunteţi pe plac, sunteţi redus pe dată la statutul de cerşetor.

Pe scurt, aceasta este reîntoarcerea directă la iobăgie".