Reporter: Cum aţi reuşiţi să vă găsiţi un loc în industria muzicală românească? Şi cum a fost primit pe piaţa din ţara noastră acest gen muzical practicat de voi, a capella?
Blue Noise: Noi "am făcut ochi", ca formaţie, cu aproape 3 în urmă, când "am luat taurul de coarne" şi ne-am înscris la selecţia naţională pentru Eurovision din 2015. Am ajuns pe locul patru în finala naţională, ceea ce ne-a dat încredere şi o motivaţie în plus să mergem înainte. Cred că acela a fost momentul în care ne-am găsit un loc în muzica românească cu genul de muzică pe care îl cântăm, a cappella. Judecând după publicul în faţa căruia cântăm şi după reacţiile lor, cred că suntem bine primiţi. Stilul de muzică a cappella cântat în formula acesta, de formaţie, nu de cor, este destul de nou pentru publicul românesc, dar vedem că există deschidere şi primim reacţii pozitive după fiecare apariţie.
Reporter: Ce v-a făcut să mizaţi pe acest gen muzical şi de ce nu aţi optat pentru altele?
Blue Noise: Pentru că asta ne place să cântăm şi pentru că vrem să lărgim puţin tiparele muzicale cu care am fost obişnuiţi până acum. Colegii mei, Ana - Cristina Leonte, Elena Moroşanu, Mihail Grigore împreună cu mine, Bogdan Tudor, am mai cântat într-o formaţie asemănătoare înainte, aşa că aveam deja microbul în sânge. Ne-am despărţit de vechea formulă şi am creat Blue Noise. Nu am optat pentru alt gen pentru că ne place stilul a cappella, ne place să inovăm, să ne jucăm cu sunetele şi să surprindem. Bine, poţi să zici, dar asta poţi face şi cântând cu o trupă în spate. Corect, dar sunetele umane întotdeauna vor transmite altă senzaţie decât o fac instrumentele, de exemplu. Instrumentele de percuţie sau electronice sunt transpuse şi redate de vocea umană. Denis, care este "cutia noastră de sunete" (beat-boxul grupului) se ocupă cu asta.
Reporter: Care sunt provocările pe care le întâmpină o trupă în industria muzicală din ţara noastră?
Blue Noise: Depinde foarte mult de trupă şi de ce cântă. În cazul nostru, pentru că venim cu un gen de muzică mai puţin consumat în România, provocările sunt mai mari.
Cred că ar trebui să vină în întâmpinarea mai multor categorii de public. Şi aici mă refer la producători, manageri, organizatori de evenimente. Deocamdată nu prea se fac paşi în această direcţie. Publicul vine, absoarbe informaţia muzicală, este deschis şi atent la acest gen de muzică, dar, ca să îl atragi şi mai mult, trebuie să îi oferi mai multe genuri de spectacole, valenţe culturale multiple. Astfel, îi oferi ascultătorului şansa de a-şi lărgi orizonturile culturale şi artistului posibilitatea de a trăi din ceea ce face. Să nu mai rămână totul la nivelul de hobby.
Reporter: Care sunt ascultătorii voştri?
Blue Noise: Publicul care vine să ne asculte este în general un public mai deschis, care se lasă surprins şi e curios. Acum se poartă foarte mult astfel de experimente vocale. De multe ori nu prea ştiu la ce să se aştepte, dar după ce începem să cântăm sunt impresionaţi şi surprinşi de sonorităţile pe care le producem cu vocile. Ce facem noi e un mix de mai multe genuri şi forme de exprimare: musical, operetă, jazz, rock şi altele. Suntem tot timpul într-o zonă mişcătoare şi trecem publicul prin mai multe stări emoţionale, iar asta fascinează.
Reporter: Mergeţi la evenimente doar în ţară sau aveţi cereri şi din străinătate? Vă gândiţi şi la posibilitatea de a vă lansa pe pieţe din afară?
Blue Noise: Deocamdată batem pământul românesc. Am fost invitaţi să cântăm la diverse evenimente în Bucureşti: la Sala Radio, alături de violoncelistul Răzvan Suma, împreună cu care am interpretat o piesă de mare anvergură, instrumentală, Le Grand Tango de Astor Piazzolla, am cântat în cadrul proiectului "Noaptea Muzeelor" la Muzeul Naţional al Literaturii, în cadrul seriilor de concerte organizate în Piaţa Colţea şi multe altele. Am avut şi propriile concerte la Casa Filipescu, Muzeul Ţăranului sau Grădina de Filme şi multe colaborări: Alexandra Usurelu, Adi Despot şi Viţa de Vie - piesa "Luna şi Noi" a ajuns în topurile muzicale, Damian Drăghici , alături de care am făcut un bonus track, "Până când nu te iubeam", pe ultimul lui album, Gypsy Rock (Change or Die).
Aşadar avem multe de făcut în ţară înainte de a ne lansa pe alte meleaguri.
Reporter: Cum aţi descrie industria muzicală din ţara noastră?
Blue Noise: E greu să faci o radiografie a industriei muzicale în ansamblul ei, pentru că noi nu cu asta ne ocupăm. Dar, din locul în care suntem şi pe baza experienţelor, am putea spune că e loc de mai multă varietate şi deschidere. Industria muzicală ar trebui să vină în întâmpinarea tuturor categoriilor de public.
Reporter: Care au fost şi sunt sursele de finanţare ale proiectului Blue Noise?
Blue Noise: Deocamdată suntem la început şi nu ne bat sponsorii la uşă.
Reporter: Aveţi în plan lansarea unui album?
Blue Noise Da, lucrăm cu spor la lansarea primului nostru album cu piese proprii. Ne dorim să colaborăm în continuare cu artişti români şi nu numai şi să bucurăm cât mai mulţi oameni cu muzica noastră.
Nu vrem să facem rabat la calitate, chiar dacă asta înseamnă mai multă muncă. Vrem să creştem, să avem propria linie de exprimare şi să rămânem împreună cât mai mult timp. Se pare că acesta este un deziderat tot mai greu de îndeplinit în zilele noastre.
Reporter: Poate fi muzica o afacere profitabilă?
Blue Noise: Sigur! Spre asta tindem cu toţii. Dar pentru asta trebuie să existe şi un cadru propice care să ajute artiştii să se dezvolte şi să facă din prestaţiile lor un "business" - e cam dur spus dar asta e...până la urmă!
Reporter: Ce proiecte de viitor are Blue Noise?
Blue Noise: Ne dorim continuarea procesului de definire a liniei proprii de exprimare şi realizarea primului album a cappella din România. Vrem ca proiectele de colaborare cu alţi artişti să nu se oprească la cele enumerate mai sus şi să continuăm explorările şi provocarea de a încerca să creăm emoţii diverse şi energie frumoasă în stil a cappella. Dar în tot acest timp, ne puteţi asculta pe Youtube sau urmări pe pagina noastră de facebook Blue Noise, ca să aflaţi detalii despre activitatea noastră.
Reporter: Vă mulţumesc!