Brokerii: "Tarniţa şi cablul submarin - factori de risc pentru listările din acest an"

Posibila participare a Hidroelectrica, Electrica şi a Complexului Oltenia la proiectele hidrocentralei Tarniţa şi a cablului submarin România-Turcia este un factor de risc pentru listările acestor companii controlate de stat, susţin analiştii şi brokerii de pe piaţa de capital.

Investitorii financiari activi pe pieţele de capital au, în general, reţineri ca societăţile unde sunt acţionari să se angajeze în proiecte de anvergură, ce ar presupune un efort financiar ridicat pe termen lung, ne-a declarat Mihai Iulian Căruntu, Coordonator Echipa Cercetare Piaţă de Capital din cadrul Direcţiei Strategie Cercetare de Piaţă şi Macroeconomică a BCR.

Domnia sa ne-a explicat, comentând participarea cu capital a Hidroelectrica, Electrica şi a Complexului Oltenia la proiectele gigant Tarniţa şi cablul submarin pentru transportul energiei România-Turcia: "Astfel de proiecte presupun dividende mai mici primite de acţionarii companiilor respective pe un orizont de timp important şi pot afecta valoarea lor la bursă pe termen scurt şi mediu. De aceea, aceste proiecte trebuie să fie foarte convingătoare pentru investitorii minoritari activi pe bursă.

Cu alte cuvinte, beneficiile ulterioare ale investiţiilor pentru acţionarii în compania de proiect trebuie să permită o recuperare într-un timp rezonabil a capitalului investit. Din acest punct de vedere, este esenţial ca în companiile de proiect să fie atraşi investitori strategici, cu experienţă în sector, care să inducă credibilitate şi predictibilitate acestor proiecte".

Reprezentantul BCR consideră că un semnal pozitiv ar fi ca statul să aibă un aport direct în finanţarea parţială de la buget a acestor companii de proiect pentru hidrocentrala Tarniţa şi cablul submarin de transport al energiei, astfel încât companiile din energie cu capital majoritar de stat să aibă o participare în corespondenţă cu capacitatea lor de a genera profituri. "Aceasta ar însemna ca finanţarea companiilor de proiect să nu «înghită» substanţial din cuantumul dividendelor pe care investitorii le aşteaptă de la companiile româneşti din energie", ne-a spus Mihai Căruntu, subliniind că şi companiile energetice care urmează să fie listate în acest an au propriile lor necesităţi de investiţii majore în modernizare şi retehnologizare.

Domnia sa consideră: "Proiectul Tarniţa este unul necesar pentru sistemul nostru energetic, deoarece o astfel de hidrocentrală de acumulare prin pompaj ar putea să echilibreze fără dificultate fluxul de energie eoliană volatilă. Tarniţa ar fi importantă pentru siguranţa şi sustenabilitatea sistemului energetic naţional şi are condiţii să fie foarte profitabilă deoarece electricitatea pentru echilibrare se vinde cel mai scump. Pe de altă parte, Tarniţa ar putea juca un rol important în echilibrarea pieţei regionale de electricitate, putând să acopere vârfuri de sarcină. În aceste condiţii foarte probabil se vor găsi investitori interesaţi să finanţeze acest proiect, iar cel puţin Hidroelectrica ar avea motive să participe cu o cotă minoritară, care nu ar greva substanţial alocarea profiturilor viitoare".

Proiectul de 1,3 miliarde euro nu are o dimensiune copleşitoare dacă este atras un investitor strategic major (precum firma chineză care şi-a declarat interesul), inconvenientul fiind mai degrabă legat de durata îndelungată a construcţiei (estimată la şapte ani), ne-a menţionat reprezentantul BCR.

Şi proiectul cablului submarin ar avea sens, în opinia lui Mihai Căruntu, în condiţiile în care în România este deja supraproducţie de electricitate, iar preţul energiei de la noi şi în Europa este estimat că va fi sub 40 euro/MWh în următorii doi ani, iar în Turcia electricitatea se vinde cu peste 60 euro/MWh (media din ultimul trimestru din 2013). Domnul Căruntu ne-a declarat: "Problema aici ar fi că totuşi proiectul pare mai puţin concret şi mai complicat de finanţat decât Tarniţa, deşi valoarea sa este estimată la 600 milioane de euro. Cel mai firesc ar părea o finanţare asigurată de Transelectrica, de operatorul de transport al energiei din Turcia, plus contribuţii guvernamentale ale ambelor state şi, eventual, fonduri europene, în ideea că este un proiect major de interconexiune pentru România. De asemenea, o contribuţie la finanţare ar putea să vină de la viitorii exportatori de electricitate (care, astfel, ar fi ulterior scutiţi de la taxele de transport prin cablul submarin)".

Pe această logică, ar putea să apară în compania de proiect şi Nucleareletrica sau chiar proprietari de mari parcuri eoliene, a spus domnul Căruntu adăugând că, pe de altă parte, Turcia ar trebui, poate, să garanteze preluarea unei anumite cantităţi de electricitate din România la un anumit preţ, astfel încât să fie diminuate riscurile inevitabile de piaţă ale proiectului ce pot interveni până când cablul ar fi operaţional.

"Una peste alta, este important să se înţeleagă că participarea în astfel de proiecte este condiţionată de credibilitatea şi viabilitatea lor financiară, de atragerea unor parteneri cu expertiză, dar şi de faptul că aportul viitor de capital trebuie pus în acord cu capacitatea lor de a genera profituri, fără a reduce, astfel, substanţial dividendele potenţiale aşteptate de investitori în scenariul de bază", a conchis Mihai Căruntu.

Adriana Marin, Division Manager & Head of Research Institutional Clients Division din cadrul SSIF Broker, ne-a declarat că atât timp cât nu se cunosc exact contribuţiile fiecărui producător (sumele de alocat şi repartizarea în timp a eventualelor contribuţii la realizarea investiţiei) la companiile de proiect pentru Tarniţa şi cablul submarin România-Turcia este dificil de estimat impactul lor asupra listărilor din acest an.

Doamna Marin susţine: "Tarniţa este un proiect important pentru echilibrarea sistemului energetic naţional şi de aceea o contribuţie a tuturor jucătorilor ar putea fi necesară. În opinia mea, în proiect ar trebui să fie incluşi mai ales producătorii de energie regenerabilă care nu au sisteme de back-up şi, deci, produc dezechilibrele din sistem. Aceste contribuţii ale fiecărui producător de energie controlat de stat trebuie să aibă în vedere raportul cost/beneficiu şi să fie echilibrate între participanţii la proiecte". Oficialul SSIF Broker apreciază că proiectul cablului submarin va oferi posibilităţi de export de energie României şi că pare o investiţie, de asemenea, necesară sistemului energetic în ansamblul său.

Cel mai probabil, pentru ambele proiecte vor fi, iniţial, nişte costuri mai uşor de cuantificat în raport cu eventualele venituri potenţiale care ar apărea mai târziu în timp şi ar fi mai greu de estimat, a subliniat doamna Marin.

"Investitorii în IPO-uri (n.r. Electrica, Hidroelectrica şi Complexul Oltenia) ar trebui să fie avertizaţi în legătură cu aceste lucruri, iar faptul că la acest moment nu se poate cuantifica impactul acestor investiţii, ar putea fi perceput de ei ca un factor de risc cu potenţial impact negativ asupra evaluării companiilor respective şi, deci, a preţului în IPO", a conchis doamna Marin.

Alexandru Elian, director în cadrul Transilvania Capital, ne-a declarat că Tarniţa şi cablul submarin România-Turcia sunt două proiecte de dezvoltare costisitoare, care nu vor avea un impact semnificativ asupra listărilor planificate din acest an dacă asigură acţionarilor săi un profit rezonabil şi, implicit, finanţare ieftină.