Când francizatul se supără pe francizor

Există cazuri în care francizorul întreprinde acţiuni sau ia măsuri care afectează în mod negativ afacerea francizorului. Există, de asemenea, cazuri în care francizatul nu este mulţumit de serviciile francizorului, consideră că plăteşte degeaba toate redevenţele şi nu primeşte nimic în schimb, sau vede că afacerea sa merge prost, iar francizorul pare să nu îl ajute să găsească o rezolvare acestei situaţii. Acestea sunt doar câteva dintre motivele ce pot crea tensiuni în relaţia dintre francizat şi francizorul său. Ce face sau ce poate face francizatul, în astfel de situaţii? Richard Solomon, avocat american, cu o experienţă de peste 40 de ani în disputele din franciză, prezintă acţiunile pe care le întreprind, de obicei, francizaţii aflaţi în astfel de situaţii şi ce ar trebui ei să facă, de fapt.

Unul dintre primii paşi pe care îi face un francizat indignat de acţiunile francizorului său, acţiuni ce au impact negativ asupra afacerii francizatului, este să scrie şi să trimită o scrisoare în care îşi "descarcă" toate frustrările, plină de acuzaţii conform cărora francizorul ar încălca legea sau prevederile contractului de franciză, precum şi de ameninţări cu darea în judecată, înaintarea de plângeri către autorităţi sau dezvăluirea către publicul larg a "nedreptăţilor" comise de francizorul respectiv, făcând astfel aşa-numita publicitate negativă companiei francizoare. Solomon atrage atenţia asupra faptului că acest pas este unul greşit, contra-productiv şi care poate avea efecte negative chiar asupra francizatului.

Scrisoarea către francizor (poate fi chiar o convorbire telefonică, un e-mail, etc), compusă sub impulsul sentimentelor de moment, conţine adesea declaraţii belicoase, acuzaţii la adresa francizorului cum că ar încălca diferite drepturi ale francizatului sau nu şi-ar îndeplini obligaţii pe care le-ar avea faţă de francizat, în fapt drepturi sau obligaţii inexistente în realitate. Ca urmare, francizatul nu face decât să îl insulte pe francizor şi se îndepărtează şi mai mult de posibilitatea de a obţine rezultate pozitive.

Există anumite aspecte privind disputele în franciză, aspecte pe care francizaţii nu le cunosc, arată Solomon în articolul său "What Not To Do When bad Things Happen: The Francisee"s Position", publicat în portalul de franciză BlueMauMau. El dă exemplul francizorului care poate întreprinde acţiuni perfect legale, dar ale căror consecinţe să nu convină sau să afecteze negativ funcţionarea afacerii francizatului. Francizorul poate lua aceste măsuri ca urmare a unor schimbări survenite pe piaţă sau de legislaţie, sau din oricare alte motive care le fac necesare. Iar dacă impactul este negativ, aceasta nu înseamnă că francizatul are dreptul să îl împiedice pe francizor să ia acele măsuri. De asemenea, în afara celor prevăzute de contract, francizorul nu are datorii morale şi nici nu există obligaţii subînţelese, decât cele specificate în scris, în contract. Părţile trebuie să facă exact acele lucruri care le sunt cerute prin contract să le facă şi să se abţină de la a face acele lucruri ce le sunt interzise, tot prin contract, a le face.

Ameninţările proferate la adresa francizorului reprezintă o mişcare prost gândită atunci când vrem să abordăm o problemă gravă. Ameninţările pot să nu stea în picioare, cum se zice, fie pentru că francizorul are dreptul (legal, prin contract etc) să ia măsurile sau să întreprindă acţiunile pe care le întreprinde, fie pentru că nu există resursele necesare pentru a le pune în practică. Ameninţările nefondate strică totul, uneori chiar iremediabil, deoarece, când se ajunge în acest punct, fiecare parte îşi va susţine cu încăpăţânare poziţia, făcând astfel ca reconcilierea să fie dificilă, dacă nu imposibilă.

Un alt pas greşit pe care îl fac francizaţii este să contacteze alţi francizaţi din reţea, fără să se gândească prea mult la implicaţiile acestui gest, şi să încerce să constituie un grup de nemulţumiţi care să întreprindă tot felul de acţiuni împotriva francizorului. Richard Solomon îi sfătuieşte pe francizaţii care vor să constituie un astfel de grup al "revoltaţilor" să caute ajutor de specialitate, din partea unui avocat sau consilier. Francizorul află, de obicei, despre aceste intenţii de organizare a unui grup de nemulţumiţi şi poate acţiona în consecinţă, chiar înainte ca francizaţii să fi întreprins ceva. Unii francizaţi, în speranţa unui tratament preferenţial din partea francizorului, îi vor pârî pe cei implicaţi. De asemenea, este foarte importantă strategia respectivului grup, ce va face şi maniera în care va acţiona. Adesea, şi francizaţii au de ascuns, la rândul lor, lucruri nu prea plăcute, în legătură cu ei înşişi, iar aceste lucruri pot fi dezvăluite de francizor, ca ripostă la acţiunile grupului. De aceea, subliniază Solomon, este foarte important ajutorul unui profesionist care să ghideze inteligent acţiunile grupului.

O altă greşeală făcută de francizaţii nemultumiţi este să apeleze la un avocat doar pentru că le este prieten, rudă sau i-a mai ajutat în alte situaţii sau pentru că practică tarife mai mici. Dacă avocatul respectiv nu ştie cum funcţionează relaţiile de franciză, sfaturile sale pot produce mai mult rău decât bine. În România deja, din ce în ce mai mulţi avocaţi se specializează în probleme legate de relaţiile de franciză, tocmai pentru că francizarea este un fenomen în plină expansiune în ţara noastră. Un avocat specializat în franciză va evalua complet situaţia şi va sugera abordări alternative, în ordinea priorităţilor, între care ultima este soluţia cu implicaţiile cel mai puţin avantajoase pentru francizat, cel mai adesea aceasta fiind confruntarea cu francizorul.

Cel mai înţelept lucru, şi în avantajul francizatului, este ca acesta din urmă să îşi controleze sentimentele şi să caute o soluţie care să nu acţioneze chiar împotriva sa. Confruntările agresive, sub impulsul sentimentelor, reduc şansele rezolvării problemelor prin soluţii pozitive de afaceri. Nu poţi să îţi distrugi orice punte de întoarcere, decât dacă este strict necesar. Acţiunile radicale precum confruntările trebuie întreprinse abia după ce alte abordări nu au dat niciun fel de rezultat şi când există o bază legală pentru demararea lor, iar şansele de câştig sunt destul de bune. Cei mai mulţi francizori îşi permit să se apere în instanţă, mai ales în cazul proceselor în care francizaţii şi-au organizat prost strategiile. Doar o plângere cu fundament real, validă, prezentată competent, are şansa de a face pe cineva să se răzgândească sau să aducă reclamantului reparaţii pentru pierderile suferite.