Când va veni furtuna din senin?

Înainte de acutizarea ameninţărilor reciproce dintre Donald Trump şi Kim Jong-un, indicii bursieri din SUA au înregistrat creşteri susţinute, însă pe fondul unor volume scăzute.

Promisiunile Federal Reserve, referitoare la normalizarea dobânzilor şi reducerea bilanţului, nu mai sunt crezute de nimeni, la fel fiind privite şi declaraţiile venite de la Banca Centrală Europeană.

În acest context, International Center for Finance din cadrul Yale School of Management a publicat ultimele valori ale indicilor încrederii în evoluţia burselor americane, pentru iulie 2017.

Atât la nivelul investitorilor individuali cât şi al celor instituţionali, încrederea pentru următoarele 12 luni a atins cote record. Indicele încrederii pentru investitorii instituţionali a atins valoarea maximă de 100 (n.a. toţi se aşteaptă la creşteri ale burselor în următoarele 12 luni), în timp ce indicele pentru investitorii individuali a ajuns la 98,92 (vezi graficul 1).

Optimismul investitorilor se manifestă în condiţiile unei volatilităţi aflate aproape de minimele istorice, după cum arată indicele VIX de la Chicago Board Options Exchange (CBOE). În ultimii 15 ani, o valoare a indicelui VIX similară celei din lunile recente s-a înregistrat la începutul anului 2007 (vezi graficul 2).

O serie de opinii prezentate în presa financiară internaţională pun evoluţiile bursiere pe seama speranţei determinate de politicile economice promise de preşedintele Trump, care ar trebui să stimuleze creşterea economică şi profitabilitatea companiilor.

Dar dacă nu este vorba decât de o exuberanţă iraţională alimentată de politicile monetare ultrarelaxate ale băncilor centrale?

Aparenta linişte de pe pieţe este foarte îngrijorătoare pentru Eric Peters, directorul de investiţii al fondului de hedging One River Asset Management.

În opinia sa, preluată de MarketWatch, "toate perioadele anterioare marcate de valori extreme ale activelor financiare au cerut investitorilor să-şi imagineze un viitor foarte optimist pentru justificarea lor", însă "aşteptările de acum sunt exact opusul optimismului, din cauza tendinţelor demografice nefavorabile şi a gradului ridicat de îndatorare". Peters a mai precizat că pieţele financiare sunt tot mai deconectate de economia reală şi se aşteaptă la o inversare violentă a situaţiei.

Pesimist este şi Barry James, preşedintele companiei de investiţii James Advantage Funds, care a comparat pieţele globale cu Parcul Naţional Yellowstone.

"Este frumos, dar are un vulcan sub el", a declarat James într-un interviu la postul de televiziune CNBC, unde a subliniat existenţa "mentalităţii de turmă".

Apoi şi-a exprimat neîncrederea în rezultatele raportate de companiile americane. "În ultimele 18 luni am văzut companii fără profituri sau cu pierderi care au avut o performanţă bursieră mai bună decât companiile profitabile", a mai precizat Barry James.

Altă explicaţie pentru volatilitatea scăzută a burselor este starea de automulţumire a investitorilor, după cum arată o serie de articole de la Bloomberg. Inclusiv preşedintele Federal Reserve Bank of San Francisco, John Williams, a declarat că este îngrijorat de automulţumirea de pe pieţe, în condiţiile în care "preţurile par să reflecte atitudinea că totul este perfect".

Brian Reynolds, analist la compania de investiţii Canaccord Genuity din Marea Britanie, a venit recent cu o ipoteză radical diferită, conform unui document preluat de Zerohedge.

În opinia sa nu este vorba nici pe departe de automulţumire, ci de existenţa unei plaje largi a sentimentelor pe care le încearcă investitorii. "Pe piaţa creditului observăm o disperare agresivă în vânătoarea pentru randamente, nu automulţumire", scrie Reynolds, pe fondul existenţei unei cereri excedentare pe piaţa obligaţiunilor emise de companii.

Inclusiv apetitul pentru obligaţiunile cu rating speculativ pare de nestăvilit, iar rezultatul se vede la nivelul randamentelor pentru aceste titluri, care au ajuns aproape de randamentul mediu al obligaţiunilor guvernamentale americane de 10 ani, considerate etalon al investiţiilor fără risc.

Banii obţinuţi în urma acestor emisiuni au fost utilizaţi într-o mare măsură pentru răscumpărarea acţiunilor şi a reprezentat una dintre cauzele principale ale creşterii cotaţiilor, după cum se mai arată în analiza de la Canaccord.

Reynolds consideră că tendinţa de scăderea a volumelor de tranzacţionare, în ciuda răscumpărărilor masive, reflectă, mai degrabă, nu automulţumirea investitorilor, ci "paralizia" lor. O altă tendinţă subliniată de analistul de la Canaccord este creşterea puternică a poziţiilor short, care "reprezintă opusul automulţumirii şi pare să treacă neobservată la nivelul autorităţilor monetare şi fiscale".

"Dacă Reynolds are dreptate, există un singur catalizator care poate rupe acest lanţ al evenimentelor: o intervenţie în forţă a Federal Reserve, prin care să arate clar că actuala stare de lucruri nu mai poate continua", scrie Zerohedge.

Acţiunea decisivă a băncilor centrale pentru normalizarea dobânzilor pare să fi devenit şi opţiunea marilor bănci internaţionale.

O analiză recentă de la Bank of America vine cu "un apel dramatic pentru raţionalitate la nivelul Federal Reserve", după cum scrie Zerohedge, în condiţiile în care Fed-ul şi-a reconsiderat procesul de creştere a dobânzii. Economiştii băncii americane consideră că astfel se permite umflarea bulelor speculative.

Avertismentul este tardiv, desigur, însă măcar se poate spune că există. Dar mai poate fi oprită furtuna?