Capitaliştii de stat ai Germaniei cer măsuri dure împotriva capitaliştilor de stat ai Chinei

În vara anului trecut, Dieter Kempf, preşedintele Asociaţiei Federale a Industriei Germane (BDI), cerea preşedintelui CE, Jean-Claude Juncker, şi preşedintelui american, Donald Trump, să ajungă la un acord privind renunţarea la tarifele propuse de executivul american şi soluţionarea disputelor comerciale în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

"Europa nu trebuie să permită şantajul şi trebuie să acţioneze cu încredere", a declarat atunci Kempf, conform unui comunicat de presă de pe site-ul BDI.

Acum situaţia s-a schimbat radical în ceea ce priveşte promovarea comerţului liber şi a competiţiei între partenerii comerciali.

Într-o analiză prezentată autorităţilor de la Berlin, cu titlul "Partener şi competitor sistemic - Cum să facem faţă modelului economic al Chinei?", BDI solicită adoptarea unei atitudini dure faţă de China, atât la nivelul Germaniei cât şi la nivelul UE.

"China distorsionează pieţele prin intervenţia statului", se arată în raport, după cum scrie agenţia de presă DPA, iar Europa şi China au trecut de primul stadiu al unei "concurenţe sistemice".

"O competiţie sistemică a apărut între modelul nostru, al unei economii sociale de piaţă, liberale şi deschise şi modelul Chinei, al unei economii deţinute de stat", se arată în documentul de la BDI.

Conform opiniei BDI, principalele "arme" utilizate de China în această confruntare sunt preţurile de dumping, numărul tot mai mare al companiilor europene din sectorul tehnologiilor înalte preluate de către concurenţii din China sau intervenţia directă a guvernului.

"Contrar aşteptărilor iniţiale, Republica Populară Chineză nu se îndreaptă către liberalism şi economia de piaţă", a declarat preşedintele BDI, Dieter Kempf, pentru revista Der Spiegel.

Dar de ce s-ar îndrepta China către liberalism şi economia de piaţă când însăşi Europa a uitat cum a ajuns la bunăstare şi renunţă la competiţie şi liberalism?

Cum pot conducătorii BDI să ceară intervenţia statului pentru a face faţă competiţiei venite din China, când nu au scos niciun sunet la lansarea programului de relaxare cantitativă al BCE, în cadrul căruia au fost cumpărate prin tipărire inclusiv obligaţiuni emise de marile corporaţii germane?

Tiparniţa este, cumva, o caracteristică fundamentală a economiilor liberale care nu se tem de competiţia deschisă într-o economie globalizată?

După cum scrie Der Spiegel, BDI a prezentat o listă care include 54 de cerinţe care trebuie îndeplinite pentru a creşte gradul de competitivitate al Germaniei şi Europei în faţa "capitalismului de stat" din China.

Printre acestea se regăsesc "rafinarea legislaţiei europene privind ajutorul de stat şi a instrumentelor de verificare a condiţiilor de acordare a subvenţiilor". În documentul de la BDI se mai arată că "Europa trebuie să abordeze eficient problema companiilor care nu produc în UE dar primesc subvenţii".

Dar de ce mai este nevoie de subvenţii, când extraordinarul cadru al "economiei sociale de piaţă" ar trebui să fie suficient pentru asigurarea eficienţei şi competitivităţii companiilor europene într-o economie globalizată?

Într-adevăr, Europa trebuie să "rafineze" cadrul ajutorului de stat şi al subvenţiilor, dar într-o singură direcţie: eliminarea lor completă.

Nu se poate aşa ceva? Atunci nimeni nu ar trebui să mai "plângă" pe umărul autorităţilor că jucătorii ceilalţi beneficiază de avantaje incorecte.

Reuters scrie că "opiniile BDI au o importanţă deosebită şi contribuie la formarea deciziilor politice guvernamentale, având în vedere calitatea organizaţiei de principal grup de lobby în Germania".

Dar de ce este nevoie de lobby pentru un sector economic care promovează, cel puţin la nivel declarativ, principiile competiţiei şi pieţei libere? Şi de ce mai vorbeşte BDI despre condiţii de acordare a subvenţiilor, când aderarea cu adevărat la principiile competiţiei şi pieţei libere ar trebuie să determine organizaţia să militeze neîntrerupt pentru eliminarea lor completă, necondiţionată şi permanentă?

În documentul de la BDI se mai arată că trebuie "ajustat" şi cadrul de evaluare a fuziunilor şi achiziţiilor, tot pentru a face faţă mai bine "ameninţărilor" din China. În timp ce "mari corporaţii sunt înfiinţate în China pe fondul intervenţiei guvernamentale la scară globală", autorităţile care evaluează competiţia la nivelul UE iau în considerare doar piaţa internă când aprobă fuziunile.

"Trebuie luate contramăsuri şi trebuie permisă formarea pe criterii de piaţă a unor campioni europeni", se mai arată în analiza de la BDI. Adică nu este suficientă dominarea pieţelor europene de oligopoluri în ramurile economice considerate strategice, ci trebuie mers până la formarea unor monopoluri, astfel încât libertatea de alegere a cetăţenilor Europei să fie eliminată complet?

Printre cerinţele expuse de BDI se află şi "o mai mare deschidere a pieţelor din China faţă de competiţia externă".

Se pare că singura propunere realistă din documentul de la BDI se referă la modul de abordare a competiţiei cu China pe termen lung. "Fără investiţii în infrastructură, îmbunătăţirea sistemului educaţional şi promovarea cercetării şi dezvoltării în ramurile industriale de avangardă, avem puţine şanse în faţa Chinei, care face tocmai aceste lucruri", se arată în raportul de la BDI.

Oare vor încerca autorităţile germane şi europene să pună în practică "recomandările" BDI? Puţin probabil, având în vedere evoluţia raporturilor comerciale bilaterale din ultimele trei decenii.

Conform datelor oficiale de la Biroul Federal de Statistică (Destatis), China a devenit cel mai important partener comercial al Germaniei, în condiţiile în care valoarea totală a schimburilor comerciale a fost de 188 de miliarde de euro în 2017, pe fondul unor exporturi de 86,1 miliarde de euro şi a unor importuri de 101,8 miliarde (vezi graficul 1).

China a fost cea mai importantă sursă a importurilor din Germania în 2017, iar din punct de vedere al destinaţiei exporturilor Germaniei, cea mai mare economie a Asiei ocupa locul al treilea, după Statele Unite şi Franţa.

După ce a atins un nivel record de 26,8 miliarde de euro în 2008, deficitul comercial al Germaniei faţă de China s-a redus până la minimul ultimilor 21 de ani în 2014, de 5,5 miliarde de euro, iar apoi s-a adâncit din nou odată cu lansarea programului de relaxare cantitativă al BCE (vezi graficul 2).

În aceste condiţii, nu este de mirare că atitudinea "belicoasă" a BDI nu este împărtăşită şi de alte organizaţii ale mediului de afaceri din Germania.

Asociaţia Camerelor de Comerţ şi Industrie din Germania (DIHK) a adoptat o poziţie mult mai conciliată şi a avertizat cu privire la efectele negative ale unei confruntări mai dure cu China.

"Trebuie să ţinem cont totdeauna că partenerul nostru cel mai important este China, iar fiecare cuvânt trebuie cântărit cu atenţie", a declarat pentru Reuters un economist de la DIHK, în timp ce Herbert Diess, directorul executiv al gigantului Volkswagen a subliniat că "viitorul VW se va decide pe piaţa chineză".

Mai mult, raportul de la BDI vine într-un moment delicat pentru cea mai mare economie a Europei, care se află în pragul recesiunii, în ciuda condiţiilor extraordinare create în ultimii ani de tiparniţa BCE.

Poate că atât BDI cât şi autorităţile de la Berlin ar trebui să treacă la reevaluare fundamentală a opţiunilor strategice pentru viitor şi să ia în considerare adoptarea poziţiei de până acum a ţărilor din Estul Europei faţă de Germania.

De ce? Pentru că "statismul" promovat atât de Germania cât şi de autorităţile europene reprezintă un obstacol insurmontabil pentru competitivitatea economiilor europene, ale căror aspiraţii nu mai pot trece dincolo de "colonia economică".