CÂT DE GREA TREBUIE SĂ FIE O LEGE CA SĂ O POŢI CÂNTĂRI? (sau cât de greu îţi poate fi?)

Din dorinţa de a informa corect cititorii ziarului BURSA, care ar fi fost expuşi la dezinformare în cazul că ar fi citit ceea ce a publicat Sorin Roşca Stănescu sub titlul "Cenzura pe internet", în 13 februarie, pe site-ul Cortectnews, facem aici precizările necesare, chiar dacă riscurile ca cineva să fi citit acea postare sunt minime.

Precizările sunt necesare nu numai pentru a elimina efectul unor informaţii incorecte, care au apărut pe un site ce se pretinde a fi dedicat ştirilor corecte, ceea ce nu este atât un paradox impur, cât un ghinion pur în istoria site-ului, dar mai ales pentru a nu face ca în percepţia eventualilor cititori prestigiul legii audiovizualului şi al acelei instituţii respectabile care este Consiliul Naţional al Audiovizualului să fie diminuat.

Articolul se dezvoltă în trei teze: prima teză: "În Parlamentul României se dezbate o nelegiuire". A doua teză: "Dorina Rusu (...), ajunsă la CNA graţie PNL, ridică şi ea lunar de la instituţie, în calitate de inchizitor, 16.640 lei".

A treia teză explică de ce citirea acestui articol trebuie făcută nu în picioare, ci numai stând pe scaun, ca să ai de ce te ţine: "Cristina Ancuţa Pocora, care a ajuns în CNA la propunerea preşedintelui Klaus Iohannis după mai multe stagii de activism PNL, are, ţineţi-vă bine pe scaun, o indemnizaţie lunară de 21.840 de lei".

Corolarul: autorul propune un nou algoritm de numire a membrilor CNA, care, se subînţelege, vor avea probabil indemnizaţii mult mai mici, pentru a nu se mai cădea de pe scaun.

Ce legătură au teza a treia şi teza a doua cu prima teză? Niciuna!

Trebuie, însă, subliniată legătura dintre teza a treia şi teza a doua, chiar dacă ele apar în ordine inversă în articol: astfel, citim întâi teza a treia (nu uitaţi însă, ele apar în ordine inversă) şi ne ţinem ca să nu cădem de pe scaun, pentru că suma de 21.840 de lei ar fi o sumă mare în calitate de indemnizaţie netă.

Totuşi, verificăm în nomenclatorul de salarii şi vedem că această sumă este salariul brut al unui ministru. Trebuie să vă precizez că în Legea audiovizualului preşedintele Consiliului este asimilat ca funcţie unui ministru, iar un membru simplu al Consiliului este asimilat ca funcţie unui secretar de stat. Pe uşile unora dintre membrii Consiliului chiar putem citi "secretar de stat", chiar dacă nu scrie şi "asimilat". Salariul net al unui ministru nu este 21.840 de lei, căci acesta este salariul brut, ci 12776 de lei, bani pe care îi "ridică" (termen folosit de SRS în teza a doua).

Dacă nu ştiţi ce poate să însemne să "ridici" un salariu, devreme ce 20 de bancnote cântăresc nu mai mult de 20 de grame, şi cum ai putea să "ridici" 20 de grame, atunci amintiţi-vă de formula "să scoată din buzunar" pe care o folosesc televiziunile ca să arate că s-au scumpit mărfurile, şi o să înţelegeţi pe ce lume ne aflăm.

Abia acum intervine, însă, corelarea dintre teza a doua şi teza a treia. Noi am fi crezut că atunci când SRS ne dă cifra 21.840 se referă la salariul brut. Nicidecum, în viziunea sa este în mod cert vorba de salariul net şi asta rezultă din corelarea tezei a doua cu teza a treia, deoarece în ambele cazuri SRS are în vedere, categoric, un salariu net. Asta pentru că în teza a doua, teza cu 16.640, intervine formula magică "îi ridică", adică, altfel spus, îi bagă în buzunar, ce mai... e clar vorba de salariul net. Acum înţelegem abia cât de găunoasă este şi teza a doua, pentru că 16.640 nu poate fi decât cifra pentru salariul brut al unui secretar de stat, la care corespunde un salariu net de 9734 lei, în raport cu care este exclus să te ţii bine ca să nu cazi de pe scaun: e un salariu net decent pentru un demnitar al statului român - cât o pensie medie în Germania.

Ce compromite însă şi mai mult silogismul SRS este faptul că, de mai bine de un an, nimeni nu mai are în CNA un salariu brut de 21.840, pentru că acesta este un salariu de preşedinte, or CNA nu mai are preşedinte din iulie anul trecut, asta pentru că doamna Pocora nu a fost validată nici până acum de Parlament în calitate de preşedinte.

Să nu uităm, totusi, de teza subsidiară care îl preocupă pe autor: "Extinderea competenţelor CNA asupra spaţiului electronic. Ceea ce înseamnă că, în viitor, vor putea fi penalizate sau chiar suprimate site-uri de ştiri, pagini de Facebook, postări pe YouTube, bloguri şi aşa mai departe".

Aici este, însă, vorba de o altă confuzie.

Dacă SRS ar fi citit legea aflată în dezbaterea Parlamentului, ar fi văzut că ea pune sub controlul CNA numai materiale video care pot să apară pe platformele de partajare. Este, deci, vorba numai de un conţinut audiovizual care, în televiziune sau în internet, se prezintă publicului cu aceeaşi înfăţişare şi cu aceleaşi proprietăţi: material video.

Prima garanţie pe care o putem oferi autorului cum că nu se va întâmpla aşa ceva priveşte chiar articolul său. Articolul său nu va putea niciodată să fie interzis de CNA, pentru că nu este un material video (chiar dacă mie mi se pare că ar avea unele valenţe video). Dacă CNA m-ar intreba: "putem să interzicem acest articol?", aş răspunde: "nu domnule, nu vedeţi că nu este material video?" Aici intervine, însă, grosul erorii domnului SRS. Dacă cumva acest conţinut audiovizual ar fi de natură să afecteze dezvoltarea mintală sau morală a minorilor, să incite publicul la ură de rasă sau la violenţă sau să încalce prevederile legilor privind combaterea pornografiei sau a terorismului, atunci intervenţia CNA nu ar fi condamnabilă, cum pretinde SRS, ci nu numai justificată, dar şi necesară, conform legii şi bunului simţ.

Nu ştiu dacă autorul este un anti-european, dar dacă ar vrea să nu fie catalogat astfel ar fi trebuit să ştie că legea, despre care spune că ar fi o "nelegiuire dezbătută în parlament", este o lege care transpune o directivă europeană pe care ar fi trebuit să o fi transpus în legislaţia românească încă din toamna anului 2020, aflându-ne acum în întârziere, ca şi în alte domenii în relaţie cu Uniunea Europeană. Şi chiar dacă ar avea o problemă cu Uniunea, cum a avut de exemplu Marea Britanie, SRS ar trebui să verifice dacă britanicii au ieşit cumva din Uniune ca să fie liberi să promoveze în domeniul audiovizual terorismul şi pornografia.

Există, însă, şi o certitudine în tot acest ansamblu ordonat de confuzii: certitudinea celui care se ia cu mâinile de cap - o spune chiar autorul: "oricine are puţină răbdare să urmărească şedinţele CNA (...) se va lua cu certitudine cu mâinile de cap". Intr-adevăr, orice om care se ia cu mâinile de cap (deşi acest gest pare a fi oarecum arhaic) o face cu certitudinea că sunt mâinile lui şi că e capul lui. Un fel de "cogito ergo sum" subnutrit. În această certitudine pare să fi căzut si SRS.