Cât va rezista Australia în faţa sancţiunilor comerciale ale Chinei?

Au trecut aproape trei decenii fără recesiune economică în Australia, iar unul dintre factorii determinanţi ai acestei evoluţii, cel puţin în ultimele două decenii, s-a numit China.

Schimburile comerciale bilaterale au înregistrat o creştere explozivă în această perioadă. Exporturile au crescut de circa 25 de ori din 2000 până în 2019 şi au ajuns la aproape 170 de miliarde de dolari australieni (AUD), iar importurile au crescut de peste 8 ori, până la circa 83 de miliarde, conform datelor de la Department of Foreign Affairs and Trade (vezi graficul 1).

De la recesiunea din 1991 până în 2007 Australia a înregistrat deficite comerciale medii anuale de circa 2,2 miliarde de dolari australieni în schimburile bilaterale.

O schimbare radicală a relaţiilor comerciale dintre Australia şi China a avut loc de la declanşarea crizei financiare globale, ale cărei efecte au fost contracarate în China prin lansarea unor programe de stimulare economică fără precedent.

Un excedent comercial bilateral de 480 de milioane AUD în 2008 s-a transformat într-un excedent de aproape 11 miliarde în 2009, iar în 2019 s-a ajuns la un excedent de 85,7 miliarde AUD.

Creşterea anuală medie a economiei din această perioadă a depăşit 2%, în condiţiile în care a fost atins un maxim de 4,8% în T1 2012 (vezi graficul 2).

Contribuţii importante pentru creşterea economică au adus şi sectorul imobiliar, unde excesele speculative fără precedent au căpătat noi dimensiuni în fiecare an, inclusiv pe fondul fluxurilor financiare din exterior, şi sectorul turismului, unde cel mai mare număr de turişti au venit tot din China. Activitatea economică a fost stimulată şi de numărul mare de studenţi străini, circa 100.000 anual, majoritatea fiind tot din China.

În 2020 economia Australiei a intrat în recesiune pe fondul măsurilor adoptate pentru limitarea pandemiei de coronavirus. Contracţia de 0,3% din primul trimestru a fost urmată de o scădere trimestrială de 7% în T2 2020, iar scăderea anuală a fost de 6,4%, după o creştere de 1,5% în trimestrul precedent.

Recesiunea economică ar putea fi adâncită şi prelungită de o decizie a autorităţilor de la Canberra din această primăvară, care au cerut deschiderea unei anchete la nivel global cu privire la originile COVID-19.

Atunci ambasadorul Chinei în Australia a avertizat că demersul poate conduce la deteriorarea relaţiilor comerciale dintre cele două ţări.

Cu toate acestea, premierul australian Scott Morrison a repetat apelul în faţa Adunării Generale a ONU, iar presa din Asia a început să scrie tot mai mult despre sancţiunile economice "neoficiale" ale Chinei şi despre barierele comerciale ridicate în calea schimburilor bilaterale.

Reuters a scris recent că firmele din China au primit instrucţiuni de la Beijing să nu mai cumpere şapte categorii de bunuri din Australia: minereu de cupru, orz, zahăr, cherestea, homar, cărbune şi vin.

Minereul de fier, care ocupă de departe primul loc în exporturile Australiei către China, nu a fost inclus în lista produselor restricţionate.

Conform celor mai recente date de la Biroul Australian de Statistică (ABS), valoarea medie lunară a exporturilor de minereu de fier către China a fost de 7,2 miliarde AUD în primele şapte luni ale acestui an, respectiv 59% din total exporturi. În iulie 2020, valoarea exporturilor de minereu de fier a fost de 7,64 miliarde AUD, adică 64,9% din totul exporturilor Australiei în China (vezi graficul 3).

Tot Reuters mai scrie că autorităţile de la Beijing au început o campanie pentru descurajarea deplasărilor în Australia ale turiştilor şi studenţilor.

În faţa acestor măsuri, şi pe fondul unor presiuni tot mai puternice din partea intereselor de afaceri din ţară, premierul Scott Morrison a acuzat China că se angajează într-un "act flagrant de constrângere economică".

Ministrul comerţului, Simon Birmingham, a cerut ulterior Chinei să "joace conform regulilor" şi a declarat că "autorităţile de la Beijing trebuie să precizeze clar că îşi vor onora angajamentele din cadrul acordului de liber schimb dintre cele două ţări şi de la Organizaţia Mondială a Comerţului".

Guvernul de la Beijing a negat existenţa oricăror eforturi coordonate de restricţionare a importurilor din Australia, în timp ce autorităţile australiene au "sfătuit" mediul de afaceri să caute şi alte pieţe de desfacere pentru a-şi reduce dependenţa de China, conform unui articol din Financial Times.

Dar cum poţi să cauţi înlocuitori pentru o piaţă de circa 1,4 miliarde de consumatori, mai ales pe fondul prelungirii unei pandemii care va afecta puternic procesul de globalizare şi schimburile comerciale internaţionale?

China este cel mai mare partener comercial al Australiei, conform unei analize recente de la ABS, în condiţiile în care 39% din exporturile ţării sunt către China, iar 27% din importuri au originea în China.

Cea mai mare parte a exporturilor este formată din materii prime, în special minereu de fier şi cărbune, care au reprezentat 56% din totalul exporturilor Australiei către China în ultimul an, conform raportului de la ABS. De la intrarea în vigoare a tratatului de liber schimb dintre cele două ţări s-au înregistrat creşteri semnificative şi pentru exporturile australiene de carne, produse farmaceutice şi vin către China.

Principalele importuri ale Australiei din China sunt reprezentate de echipamente de telecomunicaţii şi sunet, echipamente electronice de calcul, inclusiv calculatoare portabile, şi echipamente electrice şi bunuri de folosinţă îndelungată, inclusiv maşini de spălat şi uscătoare.

După cum se observă, structura comerţului bilateral dintre Australia şi China este profund defavorabilă Australiei, iar aceasta face aproape imposibilă diversificarea pe termen scurt şi mediu.

Pornind de la această structură a comerţului exterior, un cititor FT scrie că "economia Australiei seamănă mai degrabă cu o economie din lumea a treia, dependentă de exporturile de materii prime, iar acest model economic nu-ţi permite să alegi cumpărătorii".

Tocmai din acest motiv nu va avea efect nici programul de relaxare cantitativă anunţat recent de banca centrală a Australiei (Reserve Bank of Australia), cu o valoare de 100 de miliarde AUD, şi nici reducerea dobânzii de politică monetară până la 0,1%, de la 0,25%.

Asia Times a scris recent că "Australia s-a ars cu politicile sale anti-China", iar articolul subliniază că "nicio altă ţară nu poate cumpăra atâtea produse din Australia", în condiţiile în care "alte democraţii nu pot oferi un ajutor prea mare".

"Din nefericire, Australia a ales să se joace cu focul, provocând China prin lansarea unor ştiri false şi urmând orbeşte America", mai subliniază unul dintre cele mai importante jurnale din Asia.

Este foarte probabil ca presiunile autorităţilor de la Beijing asupra Australiei să crească semnificativ în perioada următoare, mai ales pe fondul anunţării noii strategii de dezvoltare din următorii 15 ani, care pune accentul pe cererea internă.

Dar presiunile Chinei asupra Australiei vor creşte şi dintr-un motiv mult mai simplu: lansarea unui avertisment pentru toţi partenerii comerciali ai celei mai mari economii din Asia privind "regulile de comportament" în raport cu noul pol al puterii economice de la nivel global.

Oare cât va rezista Australia în faţa sancţiunilor comerciale ale Chinei şi cum va arăta "capitularea"?