English
Acum exact 35 de ani apărea pe piaţă unul dintre primele calculatoare personale, Apple II. Dis-ponibil în-cepând cu 5 iunie 1977, avea 4 KB de RAM, un procesor cu o frecvenţă de 5 MHz şi o memorie încărcată de pe o casetă audio. De atunci, tehnologia a făcut un salt fenomenal înainte. Un telefon mobil tipic din ziua de astăzi are un procesor de 200 de ori mai rapid şi costă (fără subvenţii) de câteva ori mai puţin.
Dar în ce măsură promisiunile revoluţiei PC, revoluţia calculatoarelor personale, au fost realizate? Îmi amintesc cum, în anii "80, peste tot exista o aşteptare aproape mesianică. Calculatoarele personale urmau să aducă o eră a organizării, a eficienţei şi a accesului instantaneu la informaţie. Micro-procesorul ne-a ajutat să descoperim spaţiul cosmic şi a contribuit la înfrângerea Uniunii Sovietice în Războiul Rece. Prin urmare: cum stăm astăzi?
Mă tem că veştile nu sunt bune. Ceva s-a întâmplat între timp. Revoluţia a fost deturnată.
Pe undeva, calculatoarele personale au devenit victima chiar a progresului care le-a făcut posibile. Fratele meu lucra, acum 15 ani, ca administrator de reţea. A venit odată acasă cu un hard-disk de 200 de MB pe care l-a montat, cu o şurubelniţă, în carcasa unui calculator care tot evolua. Mi s-a părut o extravaganţă absolută. I-am spus că nu are ce face cu o capacitate atât de mare.
Dar aceasta era înaintea filmelor descărcate de pe "torenţi", înaintea camerelor foto digitale şi înaintea jocurilor pe discuri Blu-Ray. Acum, capacitatea de stocare a unui calculator normal de pe biroul unui puşti de 12 ani este mai mare decât capacitatea la dispoziţia unei mari companii de atunci.
Paradoxal, această creştere exponenţială a dus la banalizarea aproape completă a informaţiei. Dacă înainte, a vedea un film bun însemna să te duci cu familia la cinema, eventual să stai la coadă la Cinematecă, acum nu înseamnă nimic mai mult decât să faci "click" pe o filă, în vreme ce ronţăi o felie de pizza.
Această tendinţă, de banalizare a informaţiei, este evidentă şi în cultura politică a vremurilor mai noi. În anii "90, disputa între partidele politice mai avea un oarecare conţinut ideologic. Acum, exact ca în cultura minorilor de pe Net, discuţia se focalizează obsesiv asupra persoanelor. Bârfă ambalată electronic.
Banalizarea informaţiei este doar un versant al problemei. Altul este acela al anonimităţii. Interesant este că ordinatorul "personal" a devenit un dispozitiv de anonimizare a milioane de indivizi. Înainte dacă aveai ceva de spus era aproape imposibil să o faci anonim. Exista în Roma secolului al XVI-lea o statuie pe care nemulţumiţii zilei "postau", noaptea, bileţele prin care denunţau diferite persoane publice. Astăzi, însă, există o adevărată industrie elec-tronică a anonimităţii.
Anonimitatea a fost îmbrăţişată ca o cauză "celebră" şi de unele grupări ale societăţii civile. Eu nu spun că în anumite cazuri anonimitatea nu este necesară. Într-o societate liberă însă, acest tip de anonimitate, ieftină, are efecte corozive. A contribuit enorm la scăderea standardului dezbaterii publice. La adăpostul anonimităţii tot felul de dezechilibraţi postează solitar, în forumuri şi pe Facebook, lucruri pentru care altă dată rudele ar fi chemat Salvarea.
Relevante sunt rezultatele unor experimente psihologice. Acestea arată că odată siguri de anonimitatea lor, oamenii au tendinţa să se comporte mai rău, să trangreseze cu mai mare uşurinţă normele sociale. Cu alte cuvinte, conştientizarea identităţii personale are efect de moderare asupra pasiunilor distructive ale fiinţei umane. Însă odată ce suntem convinşi că nimeni nu ne vede şi nu ne poate cenzura în vreun fel, ne lăsăm pradă pulsiunilor negre. Lucru cu deosebire adevărat în cazul celor care au deja probleme de personalitate. Pentru aceştia, anonimitatea Internetului este o oportunitate, o formă de excitaţie. Priviţi, spre exemplu, la cazurile tipice de "stalking", în care personaje cu tulburări şi cu pseudonime postează repetat, luni de zile la rând, aceleaşi insanităţi în subsolul articolelor unor editorialişti cunoscuţi.
Revoluţia PC s-a blocat în această mlaştină de informaţii insignifiante, în care se bălăcesc anonimii cu probleme existenţiale. Iar lucrurile nu merg spre bine. Tot mai multe tele-foane mobile sunt folosite pe post de "fereastră" către Internet. În mânile cui au ajuns? Şi cât de inteligent poţi să te manifeşti într-un cadru de patru centimetri pătraţi? Cât de "per-sonală" este o asemenea relaţie cu cei-lalţi?
Cred că suntem într-un punct în care trebuie să evaluăm bine ce se petrece. Este normal să avem, spre exemplu, forumuri anonime, unde orice obsedat poate să ameninţe sau să calomnieze? Este acceptabil să ţinem în facultăţi studenţi sau profe-sori pentru care copiatul de pe Internet este un obicei? Sau să acordăm facilităţi fiscale firmelor care produc jocuri electronice în vreme ce editurile academice se prăbuşesc? Revoluţia PC trebuie readusă în limitele bunului-simţ.
Notă: Domnul Cătălin Avramescu este ambasador al României în Finlanda şi Estonia.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Deci cine e obsedatul?
(mesaj trimis de Natafletz în data de 05.06.2012, 11:06)
Atata editorial pentru o singura idee care te framanta>
"Priviţi, spre exemplu, la cazurile tipice de "stalking", în care personaje cu tulburări şi cu pseudonime postează repetat, luni de zile la rând, aceleaşi insanităţi în subsolul articolelor unor editorialişti cunoscuţi."
Sper totusi ca nu e cazul aici, nu?... ca doar nu esti un editorialist cunoscut. ..:)))
Inteleg deci ca e bun capitalismul dar sa nu ne doara pe noi. E buna libertatea de exprimare dar sa nu se manifeste contra noastra...
Stii pe undeva sa fi acordat cineva vreo facilitate fiscala acelor firme care fac jocuri? Sau vorbim asa generic ca al de Jorj ne crede pe cuvant. Ia da un exemplu sa vedem ca te bazezi pe ceva
Nu e de vina internetul pt ca studentul copie de pe internet, ci profesorul ca poate fi prostit cu asa ceva...
Nu e de vina internetul pt banalizarea disputelor. Nu te supara. Occidentul e de 10 ori mai dezvoltat in internet. Forumurile abunda si acolo de „minti bolnave” si ghici ce: dezbaterea politica e mult mai serioasa... Ca exista si acolo trivilitati pe net, e partea a doua, nu exclud dezbaterile serioase, ci doar se adauga pe o piata noua. Si iar nu te supara, si acolo toata lumea scrie cu pseudonim, ca asa e traditia forumurilor, nu ca se ascunde cineva. N’are nicio relevanta numele intr’un spatiu virtual. Tocmai prin acest mod se evita impostura si folosirea numelor false. Adica e o traditie care n’are treaba cu „asumarea responsabilitatii”. Numai un paranoic ca dumneata isi imagineaza ca sta cineva pitulat sa te combata fink s’ar teme de anvergura verbului dumitale imbatabil.
Era bun netul cand toti pupinbaseau pe net. Atunci nu era niciun scelerat. Acuma ca tzi’o serveste unul saptamanal se cheama boala mintala. Dar dumneata de ce scrii saptamanal pe aceeasi tema? Cine te’a consacrat de esti mai destept si ai dreptul sa intri regulat pe net sa dai pareri?. Zi mersi ca esti mic si neinsemnat si ai numai o lipitoare... sa te vad pe un forum serios cum faci fatza...ca si’o iau masiv unii mult mai destepti ca tine...
Mai bine ati multumi acestei oportunitati voi astia care muriti de grija sanatatii noastre mintale, ca datorita acestor postari ati invatat si voi sa argmentati mai bine si sa fiti atenti la eventuale contraargumente. Bolnavi sunteti voi care credeti ca dreptatea va e trecuta in buletin.
1.1. O precizare.. (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de G.B. în data de 05.06.2012, 12:57)
Pe Google ,numele corect al jucatorului cotrocenist este Trojan Maronovici dle Natafletz. Evreu askenazy,adica evreu parat
ca neam pt ca evreii reali mai sunt cam 700.000 cfm unor enciclopedii de profil. Si cei din grupul Rotschild sunt tot askenazy. Inca din secolul al XVIII-lea Ca si Rockfeller. Dl editorialist , specialist in Hobbes, ne ofera ,din cand in cand, ocazia sa-l mai luam in tarbaca.Critica este constructiva ,desigur. Nu-i subestimam capacitatea de adaptare la situatii limita. Ce vor apare mai devreme sau mai tarziu.Dar este de dorit sa nu ne considere niste studenti snpap-isti din anul intai !
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.06.2012, 17:18)
Autorul are dreptate; aveti in G.B. monstra (sau monstrul -cum doriti).
1.3. Chiar asa dle anonim? (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de G.B. în data de 05.06.2012, 18:35)
Care-i motivul maniei dvs olimpiene dle anonim? Pentru faptul ca s-a dezvaluit numele real al jucatorului cotrocenist? Intrati pe Google si scrieti numele citat si veti avea destule trimiteri care se refera la numele real al jucatorului cotrocenist. In ce-l priveste pe editorialistul de azi noi consideram ca-i dam prea multa importanta. Nu stim cat va mai sta in postul respectiv in conditiile politice actuale. Speram ca se va gasi un suflet caritabil sa-i ofere din nou tava. Prin vizeta usii metalice...!Si atunci va tine din nou tava. Ca inainte. Poate alaturi de fostul sef cotrocenist . . Totu-i posibil. Mai ales de cand s-a declansat afacerea Blejnar et co. Cfm Jurnalul .ro. Mai documentati-va si deduceti conexiunile....
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Marin Fl. în data de 05.06.2012, 21:10)
Esti obsedat cu adevarat, prietene, ca doar un obsedat putea sa scrie atat sa explice ca nu e obsedat...
Stiu, vocile ti spun ca esti sanatos...
1.5. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 06.06.2012, 08:01)
In sfirsit Nataflet, a se citi, prostul anonim cu aere de atotstiutor, a descoperit diagnosticul in editorial si da replica pe masura mintii lui bonlave. Chiar pseudonimul pe care l-a ales nu este intimplator. Intr-un momrnt de luciditate, daca se poate spune asa unui bolnav psihic, si-a dat pseudonimul adevarat N A T F L E T.S-a simtit cu musca pe mintea bolnva.
2. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 05.06.2012, 17:22)
Ce precoce a fost autorul! auzi domnule; nu stiu cati ani o fi avut in '77 sau 1980, dar traia intr-o asteptare mesianica.
Asta da modestie! se da vreun premiu si la capitolul asta??.