Ce se întâmplă când francizorul dă faliment?

Pot exista situaţii în care compania francizoare să eşueze în afaceri, să intre în faliment, din varii motive precum incapacitatea de plată sau achiziţii riscante care "îngroapă" compania în datorii, etc. Însă, spre deosebire de afacerile format simplu, în afara francizorului există şi o reţea de francizaţi. Ce se întâmplă cu aceştia în cazul în care francizorul dă faliment?

Când marile reţele de franciză intră în faliment, francizaţii pot fie avea la rândul lor probleme şi sunt nevoiţi să închidă unităţile, fie, din contra, să îşi continue operaţiunile cu succes şi chiar să aibă profit.

Publicaţia online BusinessWeek.com prezintă cel mai recent caz, cel al reţelei de restaurante tip pub, Bennigan"s. Compania proprietară a francizei a intrat în procedură de faliment în iulie 2008, hotărând să închidă toate locaţiile deţinute de francizor şi să lichideze toate bunurile companiei. Dar ce se va întâmplă cu cei 138 de francizaţi din reţeaua Bennigan"s? Ei continuă să opereze, însă se vor confrunta, la rândul lor, cu o serie de probleme.

Prima problemă este cea a publicităţii negative create în urma acestui faliment, publicitate negativă care poate crea probleme grave chiar şi celor mai de succes unităţi francizate. Un prim pas de făcut este asigurarea publicului că unităţile francizate continuă încă să funcţioneze, după închiderea locaţiilor deţinute de francizor. Francizaţii Bennigan"s, organizaţi într-o asociaţie, au anunţat acest lucru în presa locală, din diferitele zone unde aceste unităţi operează.

Un alt aspect îl reprezintă furnizorii. Unul dintre avantajele francizării este acela că, făcând parte dintr-o reţea de franciză, francizatul are mai multă putere de negociere cu furnizorii (de multe ori negocierile fiind realizate chiar de francizor, pentru toată reţeaua), beneficiind astfel de diferite discount-uri de care, altfel, nu ar putea beneficia. Din păcate, atunci când se închid locaţiile deţinute de francizor, francizaţii care rămân să opereze independent nu mai au aceeaşi putere de negociere a discount-urilor cu furnizorii.

Un alt caz prezentat de BusinessWeek.com este cel al reţelei restaurantelor Ground Round. În urma falimentului, compania-mamă a închis locaţiile pe care le deţinea, însă a rămas un număr de francizaţi care au decis să opereze independent. Aceşti francizaţi au format un grup care să negocieze şi să conlucreze cu distribuitorii, pe perioada des-făşurării procedurilor de faliment a francizorului. Acest grup a mers mai departe, însă, licitând pentru cumpărarea mărcii şi a sistemului însuşi de franciză. În prezent, grupul stabileşte nivelul redevenţelor şi au loc întruniri regulate ale membrilor, conducând 46 din cele 72 de unităţi Ground Round existente în 2004, când francizorul a dat faliment.

În urma falimentului companiei francizoare, altcineva ajunge să deţină proprietatea asupra mărcii şi a sistemului de franciză. Acest altcineva pot fi francizaţii înşişi, companii de investiţii sau diferiţi jucători financiari. Când francizorii dau faliment, ei încearcă să se reorganizeze şi să salveze ce mai pot, proprietăţi materiale şi intelectuale, pentru a nu fi preluate de creditori. Reţeaua de super-marketuri americană 7-Eleven, după ce a falimentat în 1990, a vândut majoritatea acţiunilor afiliatului său japonez care deţine controlul companiei în prezent. Alte mărci sunt cumpărate de concurenţă sau de firme de investiţii care speră să obţina profit în urma revinderii lor.

Astfel, după falimentul francizorului reţelei de restaurante Borston Market, în 2000 McDonald"s a cumpărat bunurile fixe şi a operat sistemul până în 2006, când l-a vândut unui grup financiar. În prezent, în reţea există 600 de restaurante, toate aflate în proprietatea companiei.

Eşecul francizorului, deci, nu înseamnă neapărat şi eşecul francizaţilor săi. De cele mai multe ori francizaţii continuă să opereze unităţile pe care le deţin şi, chiar dacă se confruntă cu probleme la început sau sarcinile care le revin sunt mai complicate, pot avea profit.