Ce trebuie să cuprindă rapoartele anuale

Societăţile comerciale urmează ca într-o lună de zile să înceapă să raporteze detaliat activitatea desfăşurată anul trecut. Pentru aceasta, ele vor da publicităţii rapoartele anua-le. Deşi aceste rapoarte ar trebui teoretic să respecte aceleaşi cerinţe, în practică ele dife-ră foarte mult. CNVM solicită societăţilor deţinute public informarea periodică a acţionarilor şi pieţei cu privire la situaţia lor financiară. Raportul anual este unul dintre cele mai importante documente pe care o companie îl realizează şi este adesea primul raport pe care cineva îl consultă atunci cînd caută informaţii despre o societate. Acest raport indică starea finan-ciară a companiei şi de cele mai multe ori explică scopul mi-siunii sale de afaceri şi filozofia de management.

Rapoartele trebuie să conţină informaţiile prevăzute de lege, referitoare la societăţile deţinute public: detalii despre datele financiare, scrisoare către ac-ţionari, mesaj corporativ, raportul managementului, piaţa valorilor mobiliare emise de către societatea comercială, situaţia financiar-contabilă, raportul cen-zorilor interni ai societăţii, raportul de audit.

Detaliile despre datele financiare reprezintă probabil cea mai des citită secţiune a unui raport anual, întrucît oferă un rezumat al performanţei companiei. Cifrele apar într-un tabel scurt, de obicei însoţit de grafice ajutătoare. Scrisoarea că-tre acţionari poate fi din partea preşedintelui consiliului de administraţie şi/sau directoru-lui general. Aceasta poate conţine o analiză a evenimentelor din cursul anului, precum şi a problemelor şi realizărilor companiei. Scrisoarea reflectă de obicei filozofia de afaceri şi stilul de management al companiei şi are la bază de cele mai multe ori liniile directoare pentru anul care urmează.

Activitatea societăţii comercia-le în perioada precedentă cuprinde date despre activitatea propriu-zisă, produsele şi serviciile ei, date despre furnizori şi situaţia concurenţială a firmei. Alte informaţii incluse în aceas-tă secţiune a raportului sînt cele despre salariaţi, despre principalele tendinţe ale factorilor care pot influenţa solvabilitatea societăţii etc.

Activele corporale ale socie-tă-ţii comerciale includ principalele caracteristici ale elementelor de producţie aflate în proprietatea societăţii şi amplasarea aces-tora, gradul de uzură al activelor şi eventualele probleme referitoare la dreptul de proprietate al activelor corporale.

Raportul anual trebuie să mai menţioneze piaţa românească sau străină unde se negociază valorile mobiliare emise de către societate, numărul deţinătorilor de valori mobiliare pe fiecare categorie în parte, precum şi situaţia dividendelor pe fiecare din cei 3 ani anteriori celui în-toc-mirii raportului.

Situaţia financiar-contabilă cu-prinde elementele de bilanţ, contul de profit şi pierdere şi situaţia fluxurilor de trezorerie, întocmite în conformitate cu legislaţia în vigoare. Aceste situa-ţii includ şi un set de note care furnizează explicaţii, detalii suplimentare precum şi date financiare adiţionale.

Raportul de audit prezintă sumar elementele identificate de către un auditor financiar, autorizat de CNVM, şi indică dacă situaţiile financiare sînt complete, rezonabile şi pregătite în mod consistent cu principiile de contabilitate stabilite la momen-tul întocmirii raportului.

Situaţiile financiare şi notele din cadrul raportului anual sînt principalele surse de date finan-ciare care stau la dispoziţia investitorilor, analiştilor financiari şi publicului. Alte surse de date financiare includ rapor-tă-rile intermediare pe care socie-tă-ţile deţinute public le depun trimestrial şi semestrial.

• Analiza contului de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierdere este necesar de urmărit pentru a determina profitabilitatea unei companii. De exemplu, ana-liştii examinează tendinţele de evoluţie ale veniturilor, ale rezultatului din exploatare şi ale ratelor (marjelor) de profit. Alte analize presupun determinarea şi interpretarea rentabilităţii economice şi financiare (ROA şi ROE).

În cazul oricărei situaţii financiare, primul lucru asupra că-ruia ar trebui să vă concentraţi atenţia sînt variaţiile anuale - atît ca variaţie fixă, cît şi procentuală. Aceste comparaţii pot indica "tendinţe" şi sînt foarte utile în evaluarea unei companii.

Este greu să generalizezi ce înseamnă o variaţie bună, aceasta depinde de elementul luat în considerare, precum şi de variaţiile din anii anteriori. Dacă vînzările unei companii au crescut cu 15% în fiecare din ultimii 3 ani şi numai cu 10% în ultimul an, această variaţie nu ar fi de bun augur. Cu toate aces-tea, dacă în anii precedenţi rata de creştere a vînzărilor ar fi fost de doar 5%, atunci o creştere de 10% în ultimul an ar fi fost un rezultat acceptabil.

Majoritatea companiilor de dimensiuni mari includ în situa-ţiile lor financiare date pentru ultimii 3 ani de zile, dar se recomandă ca perioadele analizate să fie şi mai mari. Situaţiile financiare reprezintă un bun punct de plecare în determinarea puterii financiare a unei companii, dar ele nu reprezintă altceva decît un punct de plecare. Pentru a completa imaginea pe care ne-o creăm despre o companie trebuie să obţinem mai multe informaţii despre produsele companiei, personalul ei, tehnologia utilizată şi alte resurse care ar putea crea un avantaj competitiv în piaţă. Una din cele mai bune surse de ast-fel de informaţii este reprezentată de secţiunea non-financia-ră a unui raport anual. Această secţiune, aflată de obicei în prima parte a unui raport anual, dezvăluie de cele mai multe ori multe aspecte legate de viziunea managementului, despre vii-torul companiei şi abilitatea sa de a duce la îndeplinire aceas-tă viziune. Căutaţi o tendinţă de creştere a raportului dintre rezultatul din exploatare şi veniturile totale.

În cadrul acestei situaţii, una din cifrele la care trebuie să vă uitaţi cu atenţie este rezultatul din exploatare şi raportul aces-tuia la veniturile totale (vînzări nete): Situaţia ideală ar fi ca rezultatul din exploatare să creas-că atît în mărimi absolute, cît şi ca procent din totalul vîn-zărilor. Semnificaţia acestei evo-luţii ar indica faptul că societatea îşi măreşte rezultatul din exploatare, devenind mai eficientă de-a lungul timpului în gestionarea cheltuielilor şi cos-turilor pentru exploatare. Un procent "ideal" nu există întrucît ceea ce este considerat "satisfăcător" variază de la un sector la altul de activitate.

Articol realizat în colaborare cu societatea de brokeraj "Ieba Trust"