Cine a minţit şi cine a spus adevărul?

Peste doar câteva zile, vom şti. Răspunsul abrupt ni-l vor oferi cetăţenii. Răspunsul corect şi complet necesită însă o analiză. Pe care o fac de pe acum. Pentru că eu cunosc răspunsul la întrebarea principală. El este dat de prezenţa la vot.

Struţo-cămila PSD-PNL ne-a asigurat în repetate rânduri nu numai că economiseşte bani de la buget prin comasarea alegerilor, fapt deja demonstrat ca neadevărat, ci şi, că suprapunând localele cu europarlamentarele, cetăţenii vor fi stimulaţi să se prezinte într-un număr mult mai mare la vot decât în urmă cu patru ani. Această afirmaţie este în totalitate falsă. Aşa cum veţi afla după consumarea examenului electoral din 9 iunie. O nouă "duminică a orbului". Este cu desăvârşire exclus să avem un procent de prezenţă de peste 35%. Mai degrabă vor fi 30%. Sau chiar mai puţin. Şi atunci când vom cunoaşte rezultatele, vom constata că asigurările pe care le-am primit de la PSD şi PNL, de la activiştii acestora şi de la guvernanţi sunt mincinoase. Şi singurii care au spus adevărul, pe lângă o serie întreagă de jurnalişti şi analişti, au fost reprezentanţii acelui partid din opoziţie care încă nu şi-au înfipt mâinile până la cot în borcanul de miere al finanţelor publice. Adică reprezentanţii AUR.

Faptul că prezenţa la urne nu a fost stimulată, ci poate, dimpotrivă, de comasarea alegerilor, reprezintă în sine o înfrângere morală a alianţei PSD-PNL, care nu-şi va fi îndeplinit un important angajament. Sub aspectul legitimităţii celor aleşi, situaţia este ceva mai gravă. Dacă să spunem că numai 30% dintre cetăţeni se prezintă la urne, struţo-cămila PSD-PNL, oricât s-ar da peste cap, în condiţiile în are o parte dintre voturi ajung şi la alte partide sau pur şi simplu se irosesc, nu va putea demonstra că este susţinută de mai mult de 15% dintre electori. Deci aleşii locali precum şi aleşii europarlamentari din toate partidele vor avea o legitimitate şi deci o autoritate discutabilă. Ceea ce pune între paranteze îngroşate sistemul democratic din România.

Dar cel mai mare rău, consecinţa minciunii iniţiale, este de altă natură. Niciunde în Uniunea Europeană nu a existat o comasare a alegerilor locale cu cele europarlamentare. Pentru că niciun stat nu a dorit să se facă confuzie între cele două procese electorale. Dar şi mai important este că în niciunul dintre statele europene în care există alianţe între stânga şi dreapta, acestea nu au fost perfectate înaintea alegerilor, ci abia după. În alegeri, aşa cum este şi normal, fiecare partid trebuie să meargă separat. Iar după încheierea procesului electoral, în funcţie de rezultate, se fac negocieri care conduc la crearea unor majorităţi parlamentare şi la instalarea unor guverne. La fel şi în ceea ce priveşte consiliile locale. Majorităţile se fac nu ante factum, ci post factum. Desigur, în statele democratice. La noi, PSD a decis să-şi abandoneze o bună parte din doctrina şi din practicile de stânga specifice social-democraţiei moderne şi să facă o alianţă preelectorală cu PNL. Partid care, la rândul său, a aruncat la lada de gunoi, temporar sau definitiv, o bună parte din doctrina care l-a consacrat drept partid de dreapta, care apără libertăţile individuale şi valorile naţionale, de tip liberal. Aşa s-a format ceea ce eu am denumit struţo-cămila. Numai în România există o asemenea struţo-cămilă. Acest ghiveci doctrinar, alcătuit între stânga şi dreapta, din care alegătorii, susţinătorii tradiţionali a celor două partide, nu mai înţeleg nimic. Struţo-cămila are un singur obiectiv. Se căzneşte ca pe toate căile, desigur nedemocratice, cu riscul de a-şi dezamăgi şi trăda electoratele, să rămână la putere în următorul ciclu electoral.

În plan european, înşelătoria este şi mai evidentă. Cele două partide, care doctrinar ar trebui să fie în opoziţie unul cu altul, în competiţie, merg mână în mână până în data de 9 iunie inclusiv, după care se despart bine-merci şi fiecare ales se prinde în horă cu propria familie europeană, urmând ca apoi, în urma negocierilor, să se încheie alianţe la nivelul UE. Dar atenţie, asta în condiţiile în care fiecare grup parlamentar, în alianţă sau nu cu un alt grup, lucrează separat, promovându-şi interesele şi încercând să-şi onoreze angajamentele faţă de alegătorii din ţara respectivă. Doar în ceea ce priveşte România nu există o linie care să separe interesele externe ale PNL de interesele externe ale PSD.

Şi ce se va întâmpla după "duminica orbului", când vom şti cine a minţit şi cine a spus adevărul? Care vor fi consecinţele? Cum vor plăti liderii celor două partide prinşi cu minciuna? Dacă nu vor plăti ei, vom plăti noi toţi. În locul lor. În timp ce respectivii lideri se vor destrăbăla în continuare la butoanele puterii sau vor face naveta pe bani mulţi, inutil cheltuiţi, între Bucureşti şi Bruxelles.