English
Reporter: În 2017, Guvernul a anulat facilitatea prin care companiile puteau cumpăra produse şi servicii de la unităţile protejate. Care a fost impactul asupra acestora?
Claudia Petrescu: Anularea aces-tei facilităţi a reprezentat, de fapt, des-fiinţarea unei pieţe de desfacere pentru produsele şi serviciile acestor unităţi protejate, în contextul în care accesul cetăţenilor la servicii sociale de interes general este oricum tot mai dificil. În primele 3 luni după anularea facilităţii, 25% dintre locurile de muncă pentru persoane cu dizabilităţi din unităţile protejate (aproximativ 500 de locuri de muncă) au dispărut conform datelor oficiale. La aproape 2 ani de la adoptarea acestei măsuri, numărul unităţilor protejate autorizate s-a redus cu 97%, de la 759 câte erau în 2016, în 2019 mai sunt 21. Problema cea mai mare este că multe dintre persoanele cu dizabilităţi grave nu au mai putut fi integrate socio-profesional, aceste unităţi protejate reprezentând un mediu de lucru, dar şi de socializare şi reinserţie socială şi profesională pentru aceste persoane. Această lege modificată în 2017 nu a fost folosită în mod real ca instrument de incluziune socială.
Reporter: Ce ar însemna pentru piaţă modificarea legii achiziţiilor publice curente?
Claudia Petrescu: Modificarea legii achiziţiilor publice presupune oferirea posibilităţii de a participa la contracte rezervate tuturor operatorilor economici care fac dovada angajării persoanelor vulnerabile. Condiţia este ca cel puţin 30% dintre angajaţii atelierelor, operatorilor economici sau programelor în cauză să fie lucrători cu dizabilităţi sau din categorii defavorizate.
O altă modificare la art. 112 care vizează achiziţia rezervată de servicii sociale presupune eliminarea perioadei de 3 ani în care se poate derula contractul în cazul celor care garantează furnizarea de servicii sociale cu caracter continuu pentru perioade îndelungate (de exemplu servicii rezidenţiale pentru copii/adulţi cu dizabilităţi sau vârstnici). Acest contract nu poate fi încheiat doar pentru 3 ani în cazul aces-tor servicii, deoarece beneficiarii nu pot fi mutaţi la alt furnizor la fiecare 2 sau 3 ani. Aici este necesară încheierea de contracte-cadru pe perioade mai lungi cu furnizorii de servicii sociale cu caracter continuu, care să fie monitorizate permanent de către instituţiile publice. În acest fel va exista o estimare în timp real a acestor tipuri de furnizori şi a întregului dinamism pe aceas-tă piaţă.
Însă, mai presus de modificările legislative, sunt necesare măsuri de conştientizare a prevederilor legii achiziţiilor publice referitoare la contracte rezervate sau achiziţii rezervate. Dacă instituţiile publice ar conştientiza că oferind 2% din bugetul anual de achiziţii pentru contracte rezervate ar contribui la integrarea socio-profesională a unui număr de persoane cu dizabilităţi sau vulnerabile care ar deveni, ca efect, şi contributori la bugetul de stat, atunci ar scădea numărul beneficiarilor de asistenţă socială. Ceea ce degrevează bugetul de stat de acest tip de cheltuieli sociale.
În plus, doar simpla adăugare a unor bife în SICAP (n.r. - noul sistem electronic de achiziţii publice) care să poată scoate în evidenţă achiziţia pe contract rezervat ar facilita monitorizarea mai facilă a acestui tip de achiziţie. La fel şi crearea unei bife în SICAP pentru ca furnizorii de produse/servicii care sunt unităţi protejate, întreprinderi sociale de inserţie sau furnizor acreditat de servicii sociale să poată fi identificaţi rapid de către instituţiile publice ce doresc să atribuie contracte rezervate. Acest fapt ar contribui la creşterea numărului de achiziţii pe contracte rezervate. Studiul Centrului pentru Legislaţie Non-Profit (CNLP) arată cum pot fi fluidizate procedurile speciale de achiziţie şi cum poate creşte acurateţea şi obectivitatea procesului de achiziţie.
Reporter: Cum vor veni în ajutorul persoanelor cu dizabilităţi modificările aduse legii achiziţilor publice?
Claudia Petrescu: Numărul persoa-nelor cu dizabilităţi sau a celor din grupuri vulnerabile angajate ar creşte substanţial. Doar aproximativ 6% din persoanele cu dizabilităţi sunt integrate pe piaţa muncii. Existenţa acestei facilităţi ar duce la creşterea acestui procent, iar cei cu dizabilităţi severe vor putea fi integraţi şi ei pe piaţa muncii. În unităţile protejate sau întreprinderile sociale de inserţie, aceste persoane cu dizabilităţi sau vulnerabile nu doar primesc un loc de muncă, ci beneficiază şi de servicii sociale de suport (consiliere, terapie, etc). Raportul nostru public propune modificarea legislaţiei actuale astfel încât să fie încurajată în mod real realizarea de achiziţii sociale, stimulând dezvoltarea pieţei de furnizori de servicii sociale, asigurând o competiţie onestă şi dinamică între aceştia şi crescând impactul social al incluziunii persoanelor vulnerabile pe piaţa muncii.
Reporter: Care sunt principalele probleme pe care le întâmpină persoanele cu dizabilităţi în căutarea unui loc de muncă?
Claudia Petrescu: Depinde de gradul dizabilităţii. Cei cu dizabilităţi mai grave nu găsesc un loc de muncă care să fie flexibil ca program (unii nu pot lucra 8 ore, au probleme medicale şi au nevoie de concedii medicale cu o frecvenţă mai mare etc.), sau care să fie gândit ca adaptare a sarcinilor pentru nivelul lor de competenţă, ca adaptare a spaţiului de lucru etc.
Reporter: Monitorizarea măsurilor active de înregistrare socio-profesională va fi simplificată prin modificarea legii? În ce măsură?
Claudia Petrescu: Este nevoie, în primul rând, de dezvoltarea capacităţii de monitorizare la nivelul instituţiilor publice. Avem legislaţie care prevede realizarea monitorizării şi care include şi indicatori de monitorizare bine puşi la punct, problema este la aplicarea ei, deoarece nu este personal suficient care să facă o monitorizare corespunzătoare. Tocmai de aceea, studiul nos-tru prevede pentru viitorul apropiat şi realizarea unui ghid dedicat instituţiilor publice cu instrucţiuni clare şi precise despre cum se pot realiza achiziţii pe contracte rezervate. De asemenea, avem în plan realizarea de sesiuni de informare privind contractele rezervate de servicii sociale, de sănătate, culturale atât cu autorităţile publice, cât şi cu ONG-uri, unităţi protejate, structuri de economie socială, care să permită o mai bună cunoaştere a procedurilor ce ar trebui aplicate. Aceasta ar reprezenta o oportunitate pentru a creşte calitatea acestui tip de servicii absolut necesare unui climat social sănătos şi ar asigura accesul cât mai multor persoane la ele.
Reporter: Cum va fi stimulată dezvoltarea competitivă a pieţei de furnizori de servicii sociale prin proiectul legislativ propus de dumneavoastră?
Claudia Petrescu: Stimularea contractelor rezervate va duce la crearea unei pieţe reale, sustenabile pentru agenţii economici care au minim 30% din personalul angajat persoane cu dizabilităţi sau vulnerabile. Astfel ei vor putea să îşi vândă mai uşor produsele şi serviciile, creând în acelaşi timp un mediu de lucru prietenos pentru aceste persoane dezavantajate, pe care le validează ca persoane apte de muncă şi deci recunoscute de întreaga societate ca atare. Dacă va exista piaţă, cu siguranţă va exista şi un număr mai mare de furnizori şi competiţia va fi în avantajul entităţilor care fac achiziţii. Accentul în cadrul achiziţiilor publice de servicii sociale va fi astfel pus nu pe criteriul ce vizează preţul serviciului, ci pe cel legat de calitatea acestuia.
În cazul furnizorilor de servicii sociale, modificarea propusă va permite să existe o stabilitate financiară care să ducă la oferirea de servicii de calitate beneficiarilor. Securitatea financiară este extrem de importantă pentru furnizorii de servicii sociale, mai ales când au de oferit servicii cu caracter continuu (de exemplu case de tip familial, centre pentru vârstnici sau persoane cu dizabilităţi). Va exista un flux financiar permanent care va asigura eliminarea blocajelor.
Reporter: Ce impact va avea asupra costurilor de achiziţii modificarea legislaţiei?
Claudia Petrescu: Este posibil ca valoarea produselor achiziţionate prin contracte rezervate de la unităţi protejate/întreprinderi sociale de inserţie să fie puţin mai mare. Însă beneficiile asociate sunt mult mai mari - număr mai mic de persoane dezavantajate care sunt asistaţi sociali în comunitate, creşterea încrederii în sine şi automotivării aces-tor persoane, creşterea gradului de inserţie socială şi a dialogului între diferite tipuri de categorii sociale etc.
Reporter: Care credeţi că sunt soluţiile pentru o mai bună integrare a persoanelor cu dizabilităţi în câmpul muncii?
Claudia Petrescu: Dezvoltarea contractelor rezervate, acordarea de facilităţi fiscale agenţilor economici care angajează astfel de persoane. Dar dublate şi de o monitorizare atentă a acestor agenţi economici pentru a vedea dacă adaptează munca la nevoile persoanelor cu dizabilităţi, dacă accesibilizează spaţiile de lucru etc.
Reporter: Consideraţi că modificarea legii va stimula creşterea numărului de ONG-uri pe piaţă?
Claudia Petrescu: După cum ştim cu toţii, utilizarea procedurilor privind achiziţiile/contractele rezervate este extrem de redusă în România. ONG-urile au continuat să integreze pe piaţa muncii aceste persoane vulnerabile şi fără facilităţi fiscale, dar cu foarte mari eforturi financiare. Costurile de producţie ale ONG-urilor şi Unităţilor protejate sunt mai mari decât ale altor operatori economici şi nu pot fi competitive pe piaţă. Măsura nu este doar pentru ONG-uri, ci pentru toţi agenţii economici care au minim 30% dintre angajaţi persoane vulnerabile. Iată un alt efect benefic al modificării legii: dezvoltarea dialogului structurat între organizaţiile neguvernamentale şi autorităţile publice locale în vederea organizării de licitaţii rezervate.
Reporter: Credeţi că interesele persoanelor cu dizabilităţi sunt suficient de bine reprezentate la nivel politic şi economic?
Claudia Petrescu: Nu sunt reprezentate aproape deloc la nivel politic şi economic. Este mult mai simplu să oferi ajutoare băneşti, dar să îi menţii în stare de dependenţă decât să inves-teşti în măsuri active, inclusiv în cele de stimulare a angajării lor. În fond, gradul în care ne preocupă statutul economic şi social al persoanelor cu dizabilităţi, motivaţia şi condiţia lor psihică arată şi gradul de dezvoltare a societăţii. Avem deci mult de recuperat, inclusiv pe partea de conştientizare la nivelul autorităţilor publice, al agenţilor economici care pot fi interesaţi să aibă minim 30% dintre angajaţi persoane vulnerabile. Partea de conştientizare este, de fapt, punctul de plecare prin care acest studiu îşi poate arăta beneficiile. Este o viziune mai liberală, dar şi mai umanistă asupra unei legi cu o aplicabilitate pozitivă ce poate fi pusă în aplicare.
Reporter: Vă mulţumesc!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Modificarea legislativa a fost buna
(mesaj trimis de Radu în data de 16.07.2019, 10:44)
In primul rand, la fel ca educatia persoanelor cu dizabilitati in scoli "speciale", angajarea lor in unitati "protejate" nu inseamna de fapt incluziune sau integrare, ci segregare.
In trecut erau favorizate unitatile protejate care aveau minim 30% din personal persoane cu dizabilitati, asa ca existau o multime de firme protejate fantoma care aveau 2 - 3 angajati dintre care unul era o persoana cu dizabilitati angajata de forma, dar firmele mama ale acestor firme fantoma faceau vanzari de milioane de euro iar in acte tranzactiile erau facute pe numele firmelor protejate, pentru a se obtine scutiri fiscale si pentru a prezenta aceste tranzactii ca pe un avantaj oferit clientilor cumparatori. Clientii care cumparau produse si servicii de la acele unitati protejate fantoma nu mai erau nevoite sa angajeze persoane cu dizabilitati si nici sa mai plateasca acea taxa de solidaritate catre stat.
In consecinta, o multime de firme care ar fi trebuit sa angajeze persoane cu dizabilitati nu mai angajau, ci cumparau produse de la firme care aveau doar cativa angajati cu dizabilitati angajati si ei de forma.
In prezent, dupa modificarea legii, mai multe firme au angajat persoane cu dizabilitati din proprie initiativa, fiindca nu mai puteau fi scutite fiindca cumparau de exemplu produse de la firme mari de papetarie care aveau atasate si firme protejate fantoma. Eu cunosc 2 persoane cu dizabilitati care au fost angajate astfel.
In plus aceste persoane sunt cu adevarat integrate in comunitate, nu segregate, fiindca lucreaza la fel ca orice persoana valida alaturi de alte persoane valide.
Aceasta modificare legislativa a afectat negativ si cateva unitati protejate de buna credinta care trebuie sa isi continue activitatea aproape la fel ca orice alta firma normala, insa oricum respectivele unitati protejate tot au unele privilegii fiscale in comparatie cu firmele obisnuite, deci tot sunt in continuare avantajate. Cele care si-au intrerupt complet activitatea chiar si in aceste conditii favorabile, sunt mai mult ca sigur firme fantoma carora nu le mai merita activitatea de simpla intermediere pe care o faceau, si se poate vedea foarte bine cat de multe erau si cat rau faceau chiar persoanelor cu dizabilitati, deoarece din cauza lor o multime de firme preferau sa nu mai angajeze persoane cu dizabilitati, ci sa cumpere servicii si produse de la unitati protejate fantoma.
A facut mai mult rau decat bine PSD-ul, dar aceasta a fost o masura buna.
Scopul principal ar fi trebuit sa fie oricum integrarea, iar integrare inseamna incluziunea persoanelor cu dizabilitati sub toate aspectele in comunitatea persoanelor valide, nu segregarea lor chiar in functie de dizabilitate chiar atunci cand aceasta integrare se poate face fara eforturi majore.