Inflaţia bate în retragere în unele regiuni, însă rămâne "încăpăţânată" în altele, forţând băncile centrale să continue procesul de majorare a dobânzilor. Potrivit lui Claudiu Cazacu, consultant de strategie la XTB România, Europa începe să ofere semnele unei stragflaţii, în condiţiile în care nici economiile nu dau semne de redresare puternică.
În Marea Britanie, în luna mai, inflaţia a ajuns la 8,7%, cu 0,3 puncte peste aşteptări, în timp ce inflaţia de bază (care exclude preţul alimentelor şi al energiei) a ajuns la 7,1%, vârful din 1992 încoace. "Biletele de avion, preţul serviciilor recreaţionale şi al maşinilor second-hand au contribuit la acest avans. Dacă inflaţia totală a coborât, ajutată de energia mai ieftină, trendul pentru inflaţia de bază e încă vizibil ascendent", explică Claudiu Cazacu.
Banca Angliei a răspuns prin majorarea dobânzii de referinţă cu 0,5 puncte, la 5%, acesta fiind vârful ultimilor 15 ani. Dar în lupta pentru temperarea preţurilor sunt şi victime: potrivit NIESR (Institutul Naţional pentru Cercetare Economică şi Socială), 1,2 milioane de gospodării ar putea rămâne fără economii până la finalul anului, riscând insolvenţa din cauza ratelor ipotecare prea mari.
Pe de altă parte, profilul inflaţiei cunoaşte dinamici diferite, în funcţie de regiune, iar aceasta se vede în tendinţa dobânzilor. "În ultimele săptămâni am avut o divergenţă vizibilă între direcţiile monetare: Banca Centrală Europeană (BCE) a majorat dobânda de referinţă a zonei euro, iar Fed a ţinut-o neschimbată în SUA, semnalând cel puţin încă o creştere în luna iulie. Banca Japoniei a păstrat şi ea nivelul dobânzii-cheie, în ciuda inflaţiei peste ţintă, în timp ce China a redus-o", arată Claudiu Cazacu.
În China, unde revenirea economiei nu atinge viteza dorită, banca centrală a diminuat dobânda la facilitatea de împrumut pe termen mediu (MLF) cu 0,1 puncte, la 2,65%. Inflaţia permite astfel de reacţii, după ce a coborât la doar 0,1% în aprilie şi a urcat la doar 0,2% în mai.
În Japonia, inflaţia a ajuns la 3,2%, un vârf al ultimilor 42 de ani, cu preţuri mai mari cu 9,2% la alimente, compensând scăderea de 8,2% a energiei. Totuşi, traderii au redus recent aşteptările pentru o mişcare ascendentă pe dobânzi, ceea ce a sporit presiunea de depreciere a yenului japonez.
În Europa e posibilă o creştere a dobânzii la facilitatea de depozit la 4%, de la 3,5% în prezent, până la finele anului. BCE a transmis că preferă să rişte făcând prea mult decât prea puţin în combaterea inflaţiei. Totuşi, presiunea pe preţuri încetineşte, inflaţia ajungând la 6,1% în mai, de la 7% luna anterioară, iar în varianta de bază a coborât la 5,3%, de la 5,6% luna precedentă. Indicele PMI compozit a coborât la 50,3 puncte, semnalizând stagnare economică, iar banca centrală va fi nevoită să răspundă în cazul în care semnele încetinirii se înmulţesc.
În România, BNR a păstrat la 7% nivelul dobânzii de referinţă şi se aşteaptă să "rămână pe poziţii" pentru o perioadă. Inflaţia este într-un proces de temperare graduală, urmând să ajungă la o singură cifră în trimestrul al treilea şi la puţin peste 7% spre finalul anului.
"Tot atunci, sau la începutul anului viitor, ar fi posibilă şi o diminuare a dobânzii de referinţă. Pe de altă parte, cum politica monetară operează cu întârziere, o încetinire a economiei reale este de aşteptat. Sectoare precum cel de IT au resimţit episoade de restructurări, ceea ce se poate vedea în consum şi dinamismul economiei", punctează consultantul XTB România.
Potrivit lui Claudiu Cazacu, utilizarea fondurilor europene disponibile prin programele anterioare sau prin PNRR poate atenua impactul unei încetiniri. Aceasta se simte în industrie, atât din surse interne, cât şi din direcţia relaţiilor comerciale externe. Faţă de anul anterior, cifra de afaceri a coborât în aprilie cu 3%, în timp ce comenzile noi nu transmit semnale încurajatoare.
În Turcia, după alegeri, banca centrală a primit undă verde pentru o "normalizare" a abordării monetare, iar dobânda de referinţă a crescut cu 6,5 puncte, la 15%. Deşi ar putea părea o mişcare amplă, în realitate pieţele aşteptau un nivel şi mai ridicat, având în vedere inflaţia de aproape 40% şi nevoia de a reconstrui încrederea că avansul preţurilor poate fi stăvilit.
Banca Morgan Stanley ar fi văzut o dobândă crescută la 20%, Goldman Sachs, dublul acestui nivel. Pentru lira turcească, dezamăgirea s-a transpus într-o depreciere de 8,6% faţă de dolarul american într-o perioadă de patru zile. De la începutul anului, lira a pierdut 36,7%în faţa dolarului american. Scăderea valorii monedei scumpeşte importurile, dar banca centrală a Turciei va continua să crească dobânzile în mod treptat. Însă atingerea prognozei de 22,3% pentru inflaţie anul acesta ar putea necesita un ritm mai susţinut al creşterii costului creditării.