Condamnarea preşedintelui

Nicolas Sarkozy, ex-preşedintele Republicii Franceze, este condamnat la închisoare cu suspendare pentru corupţie. Şi urmează să mai fie condamnat la ani grei de închisoare cu executare pentru mită electorală. În România, începând din 1990, nu avem niciun preşedinte condamnat penal. În schimb, au făcut închisoare sau au fost urmăriţi penal mai mulţi foşti prezidenţiabili. În realitate, nici noi nu stăm mai bine în comparaţie cu sora noastră mai mare, Franţa. Şi nici măcar dacă ne comparăm cu principalul nostru aliat strategic, Statele Unite.

Nicolas Sarkozy, condamnat fiind la închisoare cu suspendare, are de făcut faţă în 2025 unui proces greu, din care analiştii spun că este exclus să iasă cu faţa curată. Pentru a obţine victoria în alegeri, în 2007 a stat cu mâna întinsă la Gaddafi, conducătorul de atunci al Libiei. Acesta a răspuns cu generozitate. Şi prin intermediul fiului său, i-a trimis lui Sarkozy sume mari de bani cash, pe care acesta i-a utilizat fraudulos împotriva adversarilor săi politici pentru a câştiga alegerile. Nu numai că a luat bani murdari de la Gaddafi, dar s-a dovedit şi imoral faţă de acesta. În goana după petrolul libian, Franţa lui Sarkozy a fost unul dintre promotorii războiului împotriva Libiei, soldat cu asasinarea lui Gaddafi. Operaţiunea lui Sarkozy a ieşit la iveală după ce revoltat de cele întâmplate, fiul lui Gaddafi a dezvăluit totul opiniei publice mondiale. Ancheta a durat mult. După 18 ani, în 2025, va fi finalizat întreg procesul. Iar Nicolas Sarkozy, împreună cu principalii săi colaboratori, va merge după gratii. În România, faptele s-ar fi prescris de mult. În Republica Franceză, de unde am împrumutat sistemul de drept napoleonian, sunt fapte care nu se prescriu niciodată sau se prescriu mult mai târziu.

Aparent, stăm mai bine. Începând din 1990, noi nu avem niciun preşedinte condamnat şi aruncat după gratii. În schimb, avem câţiva prezidenţiabili, cei mai relevanţi fiind Adrian Năstase şi Dan Diaconescu, care au fost eliminaţi de pe scena politică, suferind condamnări penale cu executare. Alţi mulţi prezidenţiabili - Victor Ponta este cel mai ilustru în această serie - au avut deschise dosare penale grele, dar în cele din urmă au scăpat. În trecut însă, înainte de 1990, pe tot parcursul istoriei, românii şi-au trădat, şi-au ucis sau şi-au exilat cei mai mulţi dintre conducători. Ulterior, unii dintre aceştia au devenit eroi ai neamului, fiind adoptaţi ca sfinţi de Biserica Ortodoxă, iar alţii sunt şi astăzi consideraţi criminali.

Nici Statele Unite nu stau în acest moment pe roze. Acolo există doi preşedinţi asasinaţi, un preşedinte, Donald Trump, cu patru dosare penale, zeci de capete de acuzare, cu cauţiuni plătite, cu predări şi arestări de scurtă durată în stil american şi pe care îl aşteaptă o serie întreagă de procese penale grele. O fenomenală presiune penală asupra lui care, conform tuturor cercetărilor de piaţă, nu face decât să-i crească credibilitatea şi şansele de a obţine un nou mandat. Dar şi împotriva preşedintelui în exerciţiu, Joe Biden, se pregătesc câteva dosare grele legate tot de corupţie, consecutive anchetelor iniţiate împotriva fiului său, Hunter Biden.

Revenind la România, noi am avut în total patru preşedinţi. Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu şi Klaus Iohannis. Desigur, după Nicolae Ceauşescu, primul şi până acum ultimul preşedinte executat. Împotriva lui Ion Iliescu a fost deschis un uriaş dosar penal cu sute şi sute de martori şi victime, un dosar pentru genocid care nu se prescrie dar nici nu va mai putea fi finalizat pe parcursul vieţii sale, indiferent cât de longeviv este. Şi legat de Traian Băsescu, planează un dosar penal după ce s-a dovedit că a săvârşit falsul şi uzul de fals, prin declaraţiile sale succesive conform cărora nu ar fi colaborat cu securitatea ca poliţie politică, justiţia demonstrând în mod definitiv contrariul. Realist vorbind însă, nu există nicio şansă ca acesta să sufere vreo condamnare penală. Aşa că, din acest punct de veder al maratonului preşedinţilor către puşcării, România stă în coada plutonului. Încă. Şi doar de 30 de ani.